Cum a fost la Xperiment! Optics

La începutul lui aprilie, în săptămâna „altfel”, copiii au avut liber neoficial vineri. În fond, dacă e altfel, de ce să nu aibă patru zile, şi nu 5?! Aşa că am profitat toţi trei de ocazie pentru a compensa puţinele activităţi de la şcoală. Am început cu Xperiment – optics, a treia expoziţie de acest gen deschisă în Bucureşti. Sunt sigură că nu este ultima, ASUR şi Parentime vor continua. Ne-am grăbit spre institutul francez de pe Dacia, şi am avut plăcuta surpriză ca, deşi unele exponate nu erau cu totul o noutate pentru noi, să avem şi destule de explorat. În plus, când am ajuns noi tocmai pleca un grup măricel, şi nu mai era nimeni.

Am început cu labirintul cu oglinzi. Nu trebuie să găseşti drumul, ci doar unghiul corect de a aşeza oglinzile, pentru a ajunge la „destinaţie”. Legea reflexiei le-am tot explicat-o, chiar dacă geometric nu au învăţat noţiunea de „unghi”, o simt. Au exersat-o şi cu tunelul nostru optic. Am stat destul de mult şi la masa luminoasă şi ne-am jucat cu foliile colorate, să vedem ce culori obţinem prin combinaţie. De fapt, am verificat ceea ce ştiam despre culorile primare şi secundare. Ne-am mai jucat cu cititul în oglindă, scrisul în oglindă, câteva lunete…

Noutăţile au fost altele:

  • anatomia ochiului – l-am demontat, l-am studiat, am văzut care sunt părţile, cum stă cristalinul.
  • fibrele optice – am avut la dispoziţie câteva mănunchiuri serioase, plus generatoare colorate de lumină.
  • teatru de umbre – de unde Iris nu se mai lăsa dusă, încerca forme diverse.

Două au fost însă exponatele cu punctaj maxim din partea mea: cel cu oglinzi, lentile, reflexie şi refracţie, şi cel cu fasciculele care descompun lumina. Cele trei fascicule R(ed)G(reen)B(lue), compuse, dau lumina albă. Experimentul l-am găsit şi la Orăşelul cunoaşterii, numai că intensitatea luminii generate era prea slabă pentru a ne putea juca cu ele. Aici funcţiona perfect.

Cel mai mult ne-am jucat cu laserele şi lentilele. Panoul era pe cât de simplu, pe atât de provocator. Erau generate din lateral două fascicule laser paralele, cu care puteai apoi experimenta toate legile legate de oglinzi, lentile, reflexie şi refracţie. Lentila convexă, cea asemănătoare cristalinului nostru, dar şi lentilelor din obiectivele foto, făcea cele două raze să se întâlnească. Imaginea nu este clară dacă la fotografie nu ai răbdare să „focalizezi”, şi nici noi nu putem vedea la distanţă până când cristalinul nostru nu este „reglat” de muşchi şi nu proiectează corect imaginea pe retină. Prin lentila concavă, cele două raze diverg, şi după atâtea legi ale fizicii desenate geometric, a fost în premieră pentru mine să le văd astfel ilustrate. Am trecut apoi la refracţie, raza trecută prin paralelipiped îşi schimba unghiul când îl traversa, efectul pe care îl vedem atunci când introducem în apă un băţ, ce pare „frânt” la suprafaţa apei.

Vă recomand să nu rataţi viitoarele expoziţii interactive Xperiment. Indiferent care va fi tema acestora, aveţi cu siguranţă ce învăţa!

Manastirea Dealu, langa Targoviste

DSC_0102

Am ajuns la mănăstirea Dealu pur întâmplător. Tocmai decisesem să încheiem excursia la Târgovişte, când, la ieşire din oraş, indicatorul ne-a sărit pur şi simplu în ochi. Mergem. Personal am mai fost când eram mică, nu-mi amintesc prea multe nici când, nici cu cine am fost în excursia de la Târgovişte. Ce ştiam de-atunci e că n-am putut urca în turn. Dar impresiile de la mănăstire erau încă vii… Albă, zveltă şi rece, înălţându-se în mijlocul curţii. Plus finalul de lecţie dintr-a XII-a, … a fost decapitat, iar capul a fost mai târziu adus în ţară şi înhumat la mănăstirea Dealu.

Aşadar, spre disperarea a doi copii obosiţi, am făcut stânga şi am început să urcăm serpentinele către mănăstire. Era deja seară, bătea toaca (să sperie dracii, cum mă făcea bunica să râd…) Linişte. Curat. Copleşitor. Cam asta simt când trec pragul porţii. Acum mi s-a părut mai mică. Contează jumătate de metru înălţime. Am ocolit biserica, am mers în foişor, unde ne aştepta o privelişte panoramică asupra oraşului, veche capitală a Tării Româneşti.

Am găsit aici şi o inscripţie legată de Macarie şi istoricul cărţii tipărite de dincoace de Carpaţi. Istorii demult uitate se trezesc… lucruri pe care le credeam acoperite de vreme: centrul de cultură dezvoltat în jurul mănăstirii, în întunecatul ev mediu românesc.

Am păşit apoi în biserică. Mică, ca orice biserică românească adevărată, cu pictura refăcută şi foarte frumoasă. Pe stânga, domnitorii-ctitori: Mircea, cu Cozia, Neagoe – Curtea de Argeş şi Radu cel Mare, cu mănăstirea Dealu. La dreapta, Constantin Brâncoveanu, Matei Basarab şi Mihai Viteazu. Le şopteam copiilor câteceva despre fiecare domnitor; de exemplu, Brâncoveanu este cel decapitat de turci împreună cu copiii. Când îl recunosc şi îmi spun singuri, adăugăm anii de domnie, apoi palatele construite… şi încercăm să învăţăm despre fiecare, încet. Cufundată în rugăciune şi ascultarea slujbei de seară, o călugăriţă bătrănă ne-a zâmbit. I-au plăcut şi ei povestirile despre faptele vitejeşti ale înaintaşilor noştri.

Am ajuns apoi la cele două sarcofage mici, din marmură, adăpostind fiecare craniile a două dintre marile personalităţi ale istoriei noastre: Radu cel Mare şi Mihai Viteazu. De-asta venisem, pentru a-i aduce un omagiu celui care a creat pentru poporul nostru sămânţa unităţii de neam. Chiar dacă statul „unit” creat de el păstra caracterul vasalic al statelor feudale, ideea de a uni toţi românii într-o singură formaţiune statală a încolţit şi a prins rădăcini adânci. Am privit fresca de deasupra mormântului, reînhumarea, şi alte informaţii s-au trezit… nu a avut linişte Mihai nici după moarte, a ajuns până în Rusia, în timpul primului război mondial. „Aici odihneşte ceea ce crima şi impietatea au lăsat din trupul cel sfânt al lui Mihai Voievod cel Viteaz, iar sufletul său trăieşte în sufletele unui neam întreg până ce Scripturile se vor împlini, când va afla în ceruri odihna drepţilor împreună cu sufletele fericite ale părinţilor săi… (Nicolae Iorga)”

Ne-am retras încet, să nu tulburăm liniştea locului, şi am pornit spre casă. Seara târziu am răsfoit net-ul, în căutarea unui articol cu mai multe informaţii despre aventura lui Mihai după 1601. Vă recomand să-l citiţi, sau măcar să-l răsfoiţi.

Mai multe informaţii şi fotografii găsiţi şi pe site-ul mănăstirii Dealu.

Sireturi colorate – model cu floare

Tema de săptămâna aceasta, pentru năzdrăvani, presupune realizarea unei decoraţiuni de primăvară, de preferat o floare sau un fluture, folosind banalele şireturi de la pungile de cadouri. În cutia mea cu „de toate”, şireturile acestea nu lipsesc, căci pot avea o utilizare foarte variată, şi, dacă în general pungile de cadouri au sfârşit pe foc la bunica, şireturile s-au strâns răbdătoare.

Aşa că săptămâna aceasta le-am cerut copiilor să le utilizeze. Pentru cei mai în vârstă, măcar 30+, tehnica folosită este extrem de aproape de cea a macrameurilor, adică: pe un desen iniţial, realizat pe pânză sau carton, se coase şiretul, în funcţie de culoarea dorită. La macrameuri se cosea cu o aţă contrastantă, aici se coase cu aceeaşi culoare, pentru a nu se observa, căci modelul va rămâne fixat pe suport. Există o mulţime de modele pentru a „umple” decoraţiunile, astăzi am lăsat varianta simplă.

floare_siret_colorat

Decoraţiunile de acest gen pot fi folosite cu succes la felicitări, cel puţin aceasta a fost impresia Irisucăi când a văzut creaţia. Merg foarte uşor realizate baloane sau cutii de cadouri cu fundiţe.

Spor la lucru!

Atelierul virtual

Quilling pentru copii – idei creative nr. 90

Quilling pentru copii, idei creative, 90

Unul din numerele foarte aşteptate din colecţia Idei Creative a editurii Casa este şi Quilling pentru copii. Primele două numere dedicate acestei tehnici propun modele mai elaborate, ce solicită mai mult răbdarea şi atenţia. În plus, rezultatele sunt decoraţiuni impresionante, care, să recunosc, nu prea au nimic interesant pentru copii. Am folosit cele două numere la grădiniţă, am învătaţ să realizăm flori, fluturi, le-am combinat apoi după preferinţe. Am povestit despre cele două volume şi pe blog, le găsiţi la nr. 66 şi la nr. 38.

Surpriza acestei primăveri a constituit-o numărul pentru copii. Întotdeauna cei mici au ceva de confecţionat. Fie o felicitare pentru colegul care îşi sărbătoreşte mâine ziua, ori o etichetă pentru cadou, şi de ce nu un mic tablou pentru camera lui. Numărul 90 al colecţiei îi învaţă pe copii cum să confecţioneze animăluţe simpatice, pe care apoi să le folosească în proiecte mai ample.

Eu am ales buburuza, care este un magnet de frigider. Am reciclat un magnet electoral, căci am avut inspiraţia să nu-l arunc… Am realizat întâi capul şi corpul din benzi de hârtie, folosind şablonul cu cercuri. Cu aceleaşi cercuri am desenat apoi baza cu picioruşe şi am decupat-o, din spumă eva. Pentru petele buburuzei n-am avut ciucuraşi mici, ca în model, şi am folosit tot benzi de hârtie. La final, ochii mobili au definitivat tot proiectul.

Quilling pentru copii, idei creative, 90

Mi-a plăcut foarte mult şi leul, dar am constatat că nu am hârtie maro, şi am amânat. Foarte simpatice sunt şi broscuţele, dar şi păianjenii.

Cartea prezintă tehnica de lucru de pornind de la confecţionarea unui ac de quilling din lemn, până la realizarea formelor de bază. Modelele incluse sunt: păianjeni, broscuţe, flori diverse, fluturi, animale de la zoo, suport cu inimioare, acvariu, pirat, balerină, văcuţă, folosite ca decoraţiuni pentru rame, cutiuţe, etichete, albume.

Quilling pentru copii, idei creative, 90

Volumul este disponibil în librăria online a editurii Casa, sau în librăriile online elefant, librarie.net, libris, emag, BookCity.