La începutul lui aprilie, în săptămâna „altfel”, copiii au avut liber neoficial vineri. În fond, dacă e altfel, de ce să nu aibă patru zile, şi nu 5?! Aşa că am profitat toţi trei de ocazie pentru a compensa puţinele activităţi de la şcoală. Am început cu Xperiment – optics, a treia expoziţie de acest gen deschisă în Bucureşti. Sunt sigură că nu este ultima, ASUR şi Parentime vor continua. Ne-am grăbit spre institutul francez de pe Dacia, şi am avut plăcuta surpriză ca, deşi unele exponate nu erau cu totul o noutate pentru noi, să avem şi destule de explorat. În plus, când am ajuns noi tocmai pleca un grup măricel, şi nu mai era nimeni.
Am început cu labirintul cu oglinzi. Nu trebuie să găseşti drumul, ci doar unghiul corect de a aşeza oglinzile, pentru a ajunge la „destinaţie”. Legea reflexiei le-am tot explicat-o, chiar dacă geometric nu au învăţat noţiunea de „unghi”, o simt. Au exersat-o şi cu tunelul nostru optic. Am stat destul de mult şi la masa luminoasă şi ne-am jucat cu foliile colorate, să vedem ce culori obţinem prin combinaţie. De fapt, am verificat ceea ce ştiam despre culorile primare şi secundare. Ne-am mai jucat cu cititul în oglindă, scrisul în oglindă, câteva lunete…
Noutăţile au fost altele:
- anatomia ochiului – l-am demontat, l-am studiat, am văzut care sunt părţile, cum stă cristalinul.
- fibrele optice – am avut la dispoziţie câteva mănunchiuri serioase, plus generatoare colorate de lumină.
- teatru de umbre – de unde Iris nu se mai lăsa dusă, încerca forme diverse.
Două au fost însă exponatele cu punctaj maxim din partea mea: cel cu oglinzi, lentile, reflexie şi refracţie, şi cel cu fasciculele care descompun lumina. Cele trei fascicule R(ed)G(reen)B(lue), compuse, dau lumina albă. Experimentul l-am găsit şi la Orăşelul cunoaşterii, numai că intensitatea luminii generate era prea slabă pentru a ne putea juca cu ele. Aici funcţiona perfect.
Cel mai mult ne-am jucat cu laserele şi lentilele. Panoul era pe cât de simplu, pe atât de provocator. Erau generate din lateral două fascicule laser paralele, cu care puteai apoi experimenta toate legile legate de oglinzi, lentile, reflexie şi refracţie. Lentila convexă, cea asemănătoare cristalinului nostru, dar şi lentilelor din obiectivele foto, făcea cele două raze să se întâlnească. Imaginea nu este clară dacă la fotografie nu ai răbdare să „focalizezi”, şi nici noi nu putem vedea la distanţă până când cristalinul nostru nu este „reglat” de muşchi şi nu proiectează corect imaginea pe retină. Prin lentila concavă, cele două raze diverg, şi după atâtea legi ale fizicii desenate geometric, a fost în premieră pentru mine să le văd astfel ilustrate. Am trecut apoi la refracţie, raza trecută prin paralelipiped îşi schimba unghiul când îl traversa, efectul pe care îl vedem atunci când introducem în apă un băţ, ce pare „frânt” la suprafaţa apei.
Vă recomand să nu rataţi viitoarele expoziţii interactive Xperiment. Indiferent care va fi tema acestora, aveţi cu siguranţă ce învăţa!
