M-am tot gândit cum să integrez în articolul despre eveniment acele lucruri care lasă un gust amar… şi-am hotărât ca, pentru a nu strica farmecul unui text care vrea să încurajeze publicul larg să treacă pragul muzeelor, să fac o listă separată.
Aşadar, nu mi-a plăcut…
– când este anunţat un program, ajungi acolo, şi nu se mai întâmplă. De exemplu, Muzeul Satului, a anunţat între 15:00-16:00 atelier de icoane pe sticlă. Ajunşi acolo, aflăm că atelierul a fost reprogramat, de la 13:00-14:00. Stând de vorbă cu meşterul, aflăm că de fapt atelierul a fost cu o zi înainte, şi că pe el nu l-a anunţat nimeni nimic pentru ziua de sâmbătă…
– când se intră de-a valma în muzeu, şi se impune sens de vizitare în săli invers acelor de ceasornic. Bănuiesc că cei care merg în acest sens doar fac mişcare, şi nu percep faptul că exponatele nu mai apar în sensul curgerii timpului… La M.N.I.R. sunt aplicate pe pardoseală în expoziţie săgeţi pentru a indica sensul de vizitare, dar, asta e, nu sclipesc, nu au beculeţe, ca să priceapă tot poporul.
– când sunt atinse, mângăiate etc. exponatele. De ce să nu pleci acasă cu o fotografie tete-a-tete cu Enescu, nu? Eventual ii pui şi coarne, că e amuzant… Pentru asta sunt vizitele la Disneyland, unde te poţi fotografia în voie cu personajele.
– când se sprijină de vitrine, şi-şi lasă amprentele peste tot pe sticlă. E drept, nu se pot pune peste tot cordoane de distanţă, ca la zoo. Dar cum nici acolo nu se ţine cont de ele… sunt absurdă că le vreau la muzeu, nu?!
– când se aruncă pe jos biletul (şi nu numai) primit la intrare. Aici nu mai vorbesc de lipsa completă de educaţie a cel puţin jumătate din neamul nostru, care consideră coşul de gunoi ca decor stradal, şi nu ca funcţie. La noi aruncatul gunoiului din maşină, a ambalajelor exact acolo unde nu mai ai nevoie de ele, indiferent unde te afli, e ceva din „normalul” ăla cu care nu vreau să mă obişnuiesc. Aşa că da, am adunat bilete de pe frumoasa scară a palatului Cantacuzino, şi le-am aruncat la coş.
– când se fotografiază cu blitz exponatele din muzeu. Aici este greu, extrem de greu, pentru că, de fapt, nu există pic de respect pentru acele valori conservate cu greu. Te duci la muzeu pentru că e la modă… În fiecare sală de muzeu există aparate care monitorizează temperatura şi umezeala. Cu cât obiectul expus este mai vechi, sau materialul mai delicat, cu atât schimbările bruşte de mediu îl afectează şi deteriorează. Pe primul loc aici sunt hârtia, textilele, picturile. Cantitatea de căldură declanşată de un blitz este mult prea mare, şi contribuie la deteriorarea acestuia. Veţi spune că o declanşare nu afectează. Dar 5 vizitatori azi, 10 mâine, 10 ani, şi obiectul acela este agresat continuu. Vizitaţi cu atenţie magazinele de la intrarea în muzeu. Puteţi pleca acasă cu o carte poştală de o calitate ireproşabilă reprezentând obiectul dorit. Sau un album foto… ori un volum cu articole şi studii ilustrate. Sau măcar un pliant, care să compenseze curiozitatea fotografică. Am avut o dispută verbală duminică, în sala tezaurului de la M.N.I.R. Un domn, destul de în vârstă ca să mă considere obrăznicătură, fotografiază brăţările dacice recuperate cu bliţ, deşi scrie mare acum la intrare că fotografiatul este permis (până recent nu era), dar fără flash. A fost ultima picătură, l-am întrebat dacă a citit afişul şi de ce a folosit bliţul. Dar am fotografiat vitrina, nu seiful, n-au de ce să mă acuze cei de la securitate! Am încercat cât de calm am putut să-i explic că în muzeu nu de securitate este vorba, ci de conservare… cu explicaţia de mai sus. În replică, îmi spune că a terminat chimie industrială şi nu a auzit de aşa ceva. M-am abţinut să-i spun că prepararea compotului sau orice altceva de genul nu are nimic de-a face cu conservarea şi restaurarea, cursuri speciale… dar macar mi-a părut bine că s-a dus la supraveghetorul de sală să-i confirme explicaţia mea.
Acum că m-am răcorit, mă pregătesc să vă povestesc părţile bune din Noaptea Muzeelor.
- Daniel Pennac: Necazuri cu școala - 31 martie 2024
- Lecția despre piramidă - 30 martie 2024
- Dacii și romanii sau cum ne-am pomenit strămoșii - 17 martie 2024
Vai de capul meu, asa e… toate-s vechi si noua toate.
Cum spuneam, imi doresc sa devina „vechi”. 🙂
:). am citit si una si alta. e un risc atunci cand vin oamenii buluc de toate felurile iar o astfel de ocazie probabil ca presupune si asumarea acestui risc. dar sunt absolul pertinente observatiile tale.
Muzeele isi asuma riscul. Insa asta nu ne impiedica sa devenim mai civilizati de la an la an.