În urmă cu câteva zile la Muzeul Naţional de Istorie a României şi-a deschis porţile o nouă expoziţie tematică, de data aceasta vestimentară. Îmi propusesem să o vizităm în „Noaptea Muzeelor”, dar când am văzut că aceasta este deschisă publicului, împreună cu Lapidarium-ul, am renunţat şi am amânat pe a doua zi, când oricum copiii erau la cursul de „ghizi”, şi aveam timp suficient pentru exponate.
În ciuda celor patru ani de studii dedicate istoriei, au rămas multe, foarte multe arii neacoperite, mai ales cele de viaţă cotidiană de-a lungul timpului. De aceea am şi vrut să am timp, linişte, şi sincer, să fiu singură, pentru a putea citi şi admira. Pornind din evul mediu românesc, cel cunoscut mai mult din frescele bisericilor decât din documente româneşti, începe o istorie a vestimentaţiei în spaţiul nostru. Învăţăm de mici că nu haina îj face pe om. Citim povestea lui Nastratin, invitat la nuntă în sat, unde îşi hrăneşte mânecile. Totuşi, haina l-a definit pe om încă de la început, prin normele impuse de societate, ţinutele obligatorii legate de funcţia deţinută sau statut. Mi-a plăcut enorm glosarul dedicat epocii secolelor XVII-XVIII, când pătrund masiv în societatea românească înaltă şi haine de inspiraţie orientală. Citeam denumirile diverselor piese de vestimentaţie, şi mă gândeam cum se numesc totuşi piesele costumului tradiţional românesc… Nici pe acelea nu le ştim prea bine…
E greu de spus ce mi-a plăcut: poate ţinutele păstrate din garderoba familiei regale. Sau costumele aparţinând reprezentanţilor diplomatici, ori uniformele militare… Nu ştiu sincer la ce piesă m-aş opri. Conştientă că fotografiile mele, oricât de mult s-a străduit camera, nu vor surprinde frumuseţea veşmintelor, şi nici nu vor putea înmagazina informaţia oferită de vitrine, am cumpărat albumul bilingv (ro-en) dedicat evenimentului, disponibil la casa de bilete (30 lei). Fotografiile sunt superbe – normal, fotografii de studio. În plus, articole pe aceeaşi temă sunt însoţite de multe alte ilustraţii.
Concluzii. Privind în ansamblu costumele expuse, am remarcat talia relativ mică a corpului uman în epocă. M-am gândit la tabloul în mărime naturală al lui Ştefan cel Mare, de la Putna. „Mic de stat”, cum spune cronicarul, dar totuşi nu cu mult mai mic decât ceilalţi. Personalităţile sfârşitului de secol XIX sunt la rândul lor figuri frumos proporţionate, subţirele, cu talie de invidiat. Cred că în afară de costumul lui Kogălniceanu, mai rotofei decât celelalte, nu am remarcat persoane mai solide. Femeile – inutil să mai spun, subţiri şi delicate.
Puteţi vizita expoziţia până în august (24), de miercuri până duminică, între orele 10:00-18:00 (17.15 – intrarea ultimului vizitator). Expoziţia este organizată în parteneriat cu Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”, Bucureşti, Complexul Muzeal Naţional „Moldova”, Iaşi, Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, Ploieşti, Muzeul Bucovinei, Suceava şi Complexul Naţional Muzeal „Curtea Domnească”, Târgovişte. (Detalii)
În încheiere, am ales să ilustrez acest articol cu o fotografie din secolul trecut (1930-1932). Tânăra este bunica mea, domnişoară, îmbrăcată pe atunci în haine la modă. Părinţii – oameni de la ţară, în haine de duminică. Străbunicul lucra la poştă, în Bucureşti. Poate la un moment dat voi dedica timp istoriei familiei… a lucrat oare străbunicul chiar în Palatul Poştei, actualul Muzeu de Istorie de pe Calea Victoriei?!
Post scriptum: Intrare adulţi: 25 Lei.
Pensionari: 15 Lei. Elevi, studenţi: 7 Lei. Fotografiatul în expoziţie este permis, dar NU FOLOSITI BLITUL. Căldura degajată de acesta deteriorează exponatele, conservate cu atâta trudă şi migală.
- Daniel Pennac: Necazuri cu școala - 31 martie 2024
- Lecția despre piramidă - 30 martie 2024
- Dacii și romanii sau cum ne-am pomenit strămoșii - 17 martie 2024
Frumoasa fotografie de familie:)
Merci!!
Cand ma gandesc ca avea bunica un cufar plin cu rochii de-astea, pe care mama si surorile ei le-au taiat si facut haine la papusi…