Haina il face pe om. Sase secole de istorie vestimentara

expo_hainailfacepeom

În urmă cu câteva zile la Muzeul Naţional de Istorie a României şi-a deschis porţile o nouă expoziţie tematică, de data aceasta vestimentară. Îmi propusesem să o vizităm în „Noaptea Muzeelor”, dar când am văzut că aceasta este deschisă publicului, împreună cu Lapidarium-ul, am renunţat şi am amânat pe a doua zi, când oricum copiii erau la cursul de „ghizi”, şi aveam timp suficient pentru exponate.

În ciuda celor patru ani de studii dedicate istoriei, au rămas multe, foarte multe arii neacoperite, mai ales cele de viaţă cotidiană de-a lungul timpului. De aceea am şi vrut să am timp, linişte, şi sincer, să fiu singură, pentru a putea citi şi admira. Pornind din evul mediu românesc, cel cunoscut mai mult din frescele bisericilor decât din documente româneşti, începe o istorie a vestimentaţiei în spaţiul nostru. Învăţăm de mici că nu haina îj face pe om. Citim povestea lui Nastratin, invitat la nuntă în sat, unde îşi hrăneşte mânecile. Totuşi, haina l-a definit pe om încă de la început, prin normele impuse de societate, ţinutele obligatorii legate de funcţia deţinută sau statut. Mi-a plăcut enorm glosarul dedicat epocii secolelor XVII-XVIII, când pătrund masiv în societatea românească înaltă şi haine de inspiraţie orientală. Citeam denumirile diverselor piese de vestimentaţie, şi mă gândeam cum se numesc totuşi piesele costumului tradiţional românesc… Nici pe acelea nu le ştim prea bine…

E greu de spus ce mi-a plăcut: poate ţinutele păstrate din garderoba familiei regale. Sau costumele aparţinând reprezentanţilor diplomatici, ori uniformele militare… Nu ştiu sincer la ce piesă m-aş opri. Conştientă că fotografiile mele, oricât de mult s-a străduit camera, nu vor surprinde frumuseţea veşmintelor, şi nici nu vor putea înmagazina informaţia oferită de vitrine, am cumpărat albumul bilingv (ro-en) dedicat evenimentului, disponibil la casa de bilete (30 lei). Fotografiile sunt superbe – normal, fotografii de studio. În plus, articole pe aceeaşi temă sunt însoţite de multe alte ilustraţii.

Concluzii. Privind în ansamblu costumele expuse, am remarcat talia relativ mică a corpului uman în epocă. M-am gândit la tabloul în mărime naturală al lui Ştefan cel Mare, de la Putna. „Mic de stat”, cum spune cronicarul, dar totuşi nu cu mult mai mic decât ceilalţi. Personalităţile sfârşitului de secol XIX sunt la rândul lor figuri frumos proporţionate, subţirele, cu talie de invidiat. Cred că în afară de costumul lui Kogălniceanu, mai rotofei decât celelalte, nu am remarcat persoane mai solide. Femeile – inutil să mai spun, subţiri şi delicate.

Puteţi vizita expoziţia până în august (24), de miercuri până duminică, între orele 10:00-18:00 (17.15 – intrarea ultimului vizitator). Expoziţia este organizată în parteneriat cu Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”, Bucureşti, Complexul Muzeal Naţional „Moldova”, Iaşi, Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, Ploieşti, Muzeul Bucovinei, Suceava şi Complexul Naţional Muzeal „Curtea Domnească”, Târgovişte. (Detalii)


arhiva

În încheiere, am ales să ilustrez acest articol cu o fotografie din secolul trecut (1930-1932). Tânăra este bunica mea, domnişoară, îmbrăcată pe atunci în haine la modă. Părinţii – oameni de la ţară, în haine de duminică. Străbunicul lucra la poştă, în Bucureşti. Poate la un moment dat voi dedica timp istoriei familiei… a lucrat oare străbunicul chiar în Palatul Poştei, actualul Muzeu de Istorie de pe Calea Victoriei?!

Post scriptum: Intrare adulţi: 25 Lei.
Pensionari: 15 Lei. Elevi, studenţi: 7 Lei. Fotografiatul în expoziţie este permis, dar NU FOLOSITI BLITUL. Căldura degajată de acesta deteriorează exponatele, conservate cu atâta trudă şi migală.

Rochite de primavara din hartie cu model

Încep povestirile din weekendul „Noaptea muzeelor” cu finalul… cu ce-am rămas şi ce-am învăţat din această experienţă. Aşa cum am spus deja săptămâna trecută, nu mi-am propus ca evenimentul să se transforme în vizită la muzeu. Voi detalia de ce în zilele ce urmează. Unul din punctele programului nostru a fost atelierul de origami ce s-a organizat în curtea muzeului „George Enescu” de către asociaţia A.C.T.O.R. Iris a aşteptat răbdătoare un loc, şi apoi a devenit chiar amuzant, căci o parte din instructori erau vorbitori de limbă engleză. Ştiau şi română, suficient, dar îmi şoptea şemechera mică cum că avem două ateliere într-unul… şi engleză şi origami.

Din modelele de pe masă ne-a sărit prima dată în ochi o fundiţă, foarte drăguţă, apoi o rochiţă şi un fluture. Pe drum deja ne făcusem planul pentru un mic atelier acasă, o colecţie de rochiţe de primăvară. Aveam în cutie un set de hârtie cu model de la Daco, care arăta minunat ca imprimeu pentru planurile noastre. Ne-am apucat s-o tăiem pătrată, ocazie cu care copiii au căscat ochii mari văzând cum se desenează un pătrat folosind numai rigla şi compasul. Am lucrat cot la cot cu Iris. Tot ei îi aparţine şi ideea de a le face rochiţelor fundiţe. Ar fi vrut tot din hârtie imprimată, dar cum este destul de groasă (destinaţia ei este colajul, nu origami), şi nici nu arată bine să combini două imprimeuri, mai ales pe accesorii, am folosit hârtie clasică pentru origami.

Cum fundele ieşeau cam mari, am tăiat hârtia, cele mici-mici fiind realizate din pătrăţele de 5x5cm.

rochite_origami

Dacă vă place ideea, am găsit şi tutorialele:

Spor la lucru!

Atelierul virtual de creaţie | Atelier la tine acasă