Acum ceva (mai multă) vreme am primit de la editura Teora două dintre apariţiile pentru părinţi: Rivalitatea dintre fraţi şi Cum să le vorbim copiilor ca să ne asculte. Le-am citit acum un an, şi am tot amânat articolul despre ele. Primăvara aceasta, când mi-am dat seama cât timp a trecut, am ales să nu scriu până nu le recitesc. Săptămâna trecută am închis a doua oară Rivalitatea dintre fraţi, şi, spre marea mea surprindere, nu m-am simţit atât de rău ca prima dată când am privit ultima copertă. Anul trecut – având totuşi încă proaspete în minte cursurile de la Parentime – am fost copleşită. Îmi spuneam că e peste puterile mele (şi a rezistenţei nervilor mei) să reuşesc să pun în aplicare teoriile din carte. Motto-ul cărţii, Ajută-ţi copiii să se înţeleagă ca să poţi avea şi tu o viaţă normală, era încurajator, dar parcă toate experienţele descrise aici erau dintr-un film departe de mine…
Cine sunt Adele Faber şi Elaine Mazlish? În primul rând sunt două mame, traineri pentru părinţi pe continentul american. Experienţa cursurilor şi atelierelor este rezumată într-o singură voce, pusă pe hârtie şi susţinută de poveştile şi experienţele cursanţilor. Cartea de faţă a fost în faza de proiect un capitol din Cum să le vorbim copiilor, dar amploarea şi ramificaţiile subiectului au transformat-o într-un volum de sine stătător. Este aproape imposibil să citeşti cartea şi să nu te regăseşti în ea, atât ca copil, prin amintirile pe care le ai din familie, alături de fraţi sau surori, dar şi ca părinte, pus în momentul de faţă în rolul ingrat de arbitru între proprii copii.
Este dificil să rezumi o astfel de experienţă de lectură. Sunt şapte teme abordate: 1. Fraţi şi surori ( trecut si prezent), 2. Până când resentimentele nu ies la iveală, 3. Pericolele comparării, 4. „La fel” înseamnă „mai puţin”, 5. Rolurile fraţilor ( Dacă el e aşa, eu sunt altfel; Să lăsăm copiii să se schimbe; Gata cu copiii-problemă); 6. Când copiii se bat (Cum să intervenim eficient; Cum să intervenim astfel încât să ne putem retrage; Cum să-i ajutăm pe copii să rezolve conflicte grave), 7. Împăcarea cu trecutul. N-aş şti să spun care mi-a plăcut mai mult, e ca şi cum aş încerca să răspund la clasica întrebare a copiilor: pe cine iubeşti mai mult, pe mine sau pe celălalt? Urmând sfatul din carte, nu există iubire la fel. Pe fiecare îl iubeşti pentru ceea ce este. Copiii mei sunt într-o veşnică competiţie pe acest subiect. Răspunsul pe care orice părinte îl dă aproape reflex este vă iubesc pe amândoi la fel. Însă nu este o soluţie viabilă. Am testat, şi merge cu mult mai mult succes Te iubesc pentru că eşti cel mai minunat/ă băieţel/fetiţă din lume, şi orice variantă asemănătoare. Să îi spun fiecăruia pentru ce îl iubesc, să descriu, să spun ce simt. Este foarte greu. În schimb este foarte uşor să vezi defectele. Pe mine nu mă iubeşti aşa de tare, pentru că eu nu lucrez în plus, nu am note … etc… Prima reacţie este să-i dau dreptate. Apoi îmi amintesc, şi completez. Te iubesc pentru că eşti special. Nu cunosc pe nimeni care să ştie atâtea lucruri despre maşini, despre geografie şi continui să aduc argumente până zâmbeşte. Apoi completez că îl iubesc pentru ceea ce este, şi sunt recunoscătoare că există în viaţa mea.
Nu pot să fac acest lucru cu amândoi de faţă. Prefer să găsesc, aşa cum recomandă şi autoarele, un timp pentru fiecare copil. În care să fim doar noi doi, să nu comparăm. La început nu-mi era la îndemână să vorbesc doar cu el, despre el, să nu compar, să nu pomenesc măcar în discuţie numele celuilalt. Dacă după prima lectură a cărţii eram aproape în pragul disperării, dându-mi seama unde greşeam, şi mai ales cât de mult, după cea de-a doua m-am mai liniştit. Fără să-mi dau seama, am început să fac lucrurile cum trebuie, să spun ce trebuie, să-i ajut. Da, recunosc, vreau şi eu acea viaţă normală pomenită pe copertă!
De când au crescut copiii, am observat că sunt foarte atenţi ce citesc şi eu. Săptămânile trecute au fost foarte curioşi cum învaţă mama să se descurce cu noi. Le-am zis că mă simt depăşită, că uneori nu ştiu cum să le comunic ceea ce simt, sau ce să spun ca la noi în casă să domnească Armonia. Suntem doar noi trei, şi nu e momentul să transformăm casa în câmp de luptă. Dacă ei nu mă ajută, spunându-mi ce simt, ce vor, nu-mi rămâne decât să citesc şi să învăţ. Când am terminat cartea m-au pus să le povestesc. Am folosit foarte mult exemplele cu povestirile părinţilor participanţi la cursul celor două autoare. Dar şi mai mult le-au plăcut „benzile desenate” cu care sunt ilustrate cele mai sensibile subiecte din manual. Inutil să spun ce hohote de râs au fost să vedem cum două surori se ceartă pe o bluză, după ce noi ne-am certat o după-amiază pentru posesia unui stilou. Sau cum doi fraţi jucau teatru pe o ceartă improvizată numai pentru că reacţia furioasă a mamei le plăcea la nebunie. Am citit din capitolul despre bătaie, am râs împreună şi s-au regăsit în rolurile din carte. La final autoarele au inclus fragmente din scrisorile de la cititorii din toată lumea, după prima ediţie a cărţii, şi mi-a atras atenţia scrisoarea unui copil. Întreba dacă este o carte doar pentru adulţi, aşa cum spune dedicaţia (Tuturor adulţilor care au fraţi şi care păstrează încă resentimente din copilărie), sau o pot citi şi copiii. A fost beculeţul care s-a aprins. De ce să n-o citească şi copiii? Sau de ce să n-o citim cu ei? Poate, cine ştie, va urma într-un viitor o carte cu benzi desenate, Cum să mă înţeleg cu fratele meu, mai ales că aproape toate experienţele cursanţilor merg în acest sens. Fiecare îşi iubeşte fratele, fiecare doreşte o apropiere de acesta, dar atitudinea părinţilor, presiunea societăţii, generează un conflict greu de administrat. Îţi trebuie multă forţă, înţelegere, toleranţă şi iubire să înoţi contra curentului, să ai o relaţie normală cu fratele pe care viaţa ţi l-a dăruit.
Am îndoit multe colţuri, am însemnat şi mai multe pasaje din carte. Articolul acesta deja a ajuns la o lungime care riscă să plictisească cititorul, aşa că mă voi opri. Dacă aţi citit-o, mi-ar face plăcere să discutăm pe marginea ei prin intermediul comentariilor. Dacă nu, v-o recomand, şi vă invit la discuţie pe marginea ei.
Cartea o găsiţi în librăria editurii Teora (acum* cu o reducere de 35%), sau în librăriile online elefant, libris (transport gratuit), emag, librarie.net, sau, în limba engleză, pe books-express, bookdepository (plata online, transport gratuit), okian.
* la momentul scrierii articolului
- Elicopter din benzi de hârtie - 7 octombrie 2024
- Copaci în culori de toamnă - 3 octombrie 2024
- La clasa pregătitoare, în tonuri optimiste - 21 septembrie 2024
O comand acum!
Ioana, abia astept sa mi spui cum ti se pare.