Kirigami, sau tăierea hârtiei, a fost ridicat la nivel de artă în Orientul îndepărtat, ca şi ruda sa apropiată, origami (plierea hârtiei). La noi a ajuns în diferse forme, cea mai cunoscută fiind cea de pop-up, mai elaborată şi diferită de conceptul de bază. Pe scurt, kirigami porneşte de la o coală de hârtie, şi cu ajutorul tăieturilor şi îndoiturilor se ridică în unghi de 90* un întreg peisaj.
Cartea am primit-o de la editura Casa, abia a ieşit din tipar, şi am acceptat provocarea. Pentru mine înseamnă răbdare, atenţie, îndemânare şi multă geometrie în spaţiu. Din ultima am rezerve suficiente, aşa că îmi este destul de uşor să „văd” modelul în momentul în care încep să-l ridic.
Ca toate numerele colecţiei, cartea are o introducere cu sfaturi utile pentru a obţine un rezultat impresionant. În primul rând, alegerea hârtie, care nu trebuie să fie nici subţire, nici prea groasă, dar trebuie să se şi potrivească modelului. Pentru un model mic, cu multe fineţuri, merge o hârtie subţire, cum a fost căsuţa de mai jos. Dar pentru un model mare, nu. Cocorul de exemplu, trebuia să folosesc cel putin carton de 200g, căci soarele este foarte mare şi nu stă drept (nu se vede în fotografie, dar vă spun că nu stă!) Eu am trecut peste etapa de copiere a modelelor cu creionul, le-am scanat şi le-am printat direct. Rezultatul – mai puţin estetic. În mod normal se copiază cu creion moale, se şterge după decupaj şi îndoire… ca să nu se vadă liniile, eu am „întors pe dos” modelele, astfel încât liniatura să fie pe spate… dacă vă uitaţi cu atenţie, căsuţa mea este în oglindă faţă de cea de pe coperta lucrării, tocmai din acest motiv. Graba strică treaba… mulţi văd, puţini cunosc, numai că pentru mine e de ajuns să ştiu eu. Am învăţat o lecţie, data viitoare nu mai repet greşeala.
Al doilea sfat este cel legat de unealta cu care se taie. Poate fi un cutter (mai bine îi rupeţi o treaptă dacă l-aţi mai folosit şi nu taie perfect), sau un set de cuţite speciale (doar ce plângeam ieri după trusa de cuttere), important este să nu agaţe hârtia. Al treilea sfat este legat de evidenţierea liniilor de îndoire cu o maşină profesională de biguit (ah, şi ce mai există la capitolul acesta…), sau o unealtă de os, ori alte improvizaţii. Eu folosesc foarte uşor o croşetă, cu care apăs liniile punctate, ori un ac gros. Urmează etapa de îndoire, unde, dacă reuşiţi să vizualizaţi modelul în spaţiu, nu vor fi foarte multe probleme.
Cartea include 17 modele, patru pagini A3 fiind incluse la mijlocul lucrării, şi detaşabile. O bună parte din modele sunt tehnice, mai simple sau mai complexe, cu linii curbe sau ondulate.
Sunt şi modele simple, pentru copii, cu clădiri uşoare sau cel cu pisicuţă şi şoricei. Sunt şi de primăvară, cu hortensii şi liliac, dar cele care mi-au plăcut enorm sunt cele cu globuri şi brad de Crăciun, pe care le voi realiza cu siguranţă.
Deocamdată studiez volumul, încerc să le pregătesc năzdrăvanilor înainte de Paşte o variantă amuzantă, cel puţin pentru şcolărei, care sunt capabili să ducă la bun sfârşit o sarcină de acest tip.
Cartea o găsiţi în librăria editurii Casa, sau in librăriile online: elefant, librărie.net, eMag.ro.
Spor la lucru!