Azi aş putea spune că a fost ziua coroniţelor. Am scos de la naftalină decoraţiunile de la coroniţa realizată anul trecut, şi am încercat să-i fac o „surioară”. Nu a ieşit la fel de impresionantă, căci de data aceasta, urmând sfaturile din carte, am încercat să confecţionez singură coroniţa din crenguţe. Noroc cu sârma rămasă de la sorcove… am reuşit să pregătesc totuşi una. A ieşit tare drăguţă, atât de drăguţă că destinaţia ei – uşa de la intrare – nu părea foarte sigură.
Aşa că din crenguţele rămase am mai confecţionat una. Pentru decor am folosit catifea roşie, din care am improvizat şi fundiţa, şi crăciuniţele de pe ea. Dar părea goală… şi cum nu aveam nici globuleţe mici ori clopoţei, am improvizat… adică alergat afară, la vecinul care are un pin, şi cerşit câteva conuri. Problema s-a rezolvat imediat, şi coroniţa a ajuns pe uşa de la intrare.
Ce-a de-a treia are un destin mai lung… M-am apucat de ea prin noiembrie, voiam să particip la concursul Alinei (unde puteţi vedea câteva creaţii deosebite), dar n-am apucat s-o termin. A suferit între timp câteva modificări, nu mă hotăram deloc cu verdeaţa, până azi… când am tocat rămurelele mici-mici, le-am lipit cu silicon pe suport şi în sfârşit am fost încântată de ce-a ieşit. Va fi folosită ca ornament pentru masă.
Dacă timpul e de partea mea, sper să vă mai arăt şi alte creaţii.
