O felicitare – o poveste, în culise

Se apropie cu paşi repezi finalul concursului O felicitare – o poveste, şi, dacă mă uit un pic la desfăşurarea acestuia, îl pot încadra la categoria „teme dificile”. Se pare că am încuiat echipele de părinţi-copii cu cerinţa formulată, un mesaj amuzant… De ce-a întârziat Moş Crăciun? – Pentru că nu şi-au băut renii ceaiul. Orice putea fi adăugat pe felicitare. Dar, recunosc, ne este încă greu să ieşim din liniile tradiţionale şi să ne şi distrăm. Vedem sărbătorile în liniile lor drepte, cu urări clasice. Îmi amintesc cu câtă disperare căutau părinţii mei mesaje pe felicitările primite cu ani în urmă, să trimitem ceva „interesant” la rândul nostru, pe clasicele felicitări tipărite care se vindeau înainte de revoluţie.

Ca o paranteză, îmi este dor de timpul când trimiteam felicitări. Când nu primeam imagini frumoase pe mail, şi nici mesaje pe telefon. Când aşteptam cu nerăbdare să deschid cutia poştală… De aceea am şi organizat prin intermediul portalului schimburi de felicitări între copii cu orice ocazie. Chiar acum este în desfăşurare unul din schimburi, şi copiii sunt încântaţi să primească ceva pe numele lor, mai ales că nu ştiu nici de la cine…

Revenind la concurs, au fost creaţii care nu au reuşit să se încadreze în limitele cerinţelor pentru a participa la concurs. Ori nu au împărţit mesajul, ori au rămas blocate în urările tradiţionale… dar ele sunt foarte drăguţe, şi am decis să îi laud pe copii. Unii dintre ei – nu vă spun care, pentru că nu vă veţi da seama – sunt elevi speciali, cu nevoi speciale. Au lucrat frumos, păcat doar că nu au fost un pic mai atenţi pentru a putea participa şi la concurs.

Mai jos aveţi imaginile. Tot ce vă doresc e ca să găsiţi jumătate de oră, câteva cartoane, şi să trimiteţi celor dragi o felicitare realizată manual.

Vezi pagina principală a concursului şi celelalte creaţii

Premiile acestui concurs sunt oferite de: