Alegria - un spectacol unic | Talente de Năzdrăvani

Din categoria spectacolelor pentru copii pe care nu le vom uita face parte şi Alegria, un spectacol pe care l-am aşteptat cu nerăbdare şi curiozitate. Andrei a fost în delir când i-am dat biletul, deşi recunosc că planul iniţial, când le-am cumpărat, era să nu le spun nimic până la intrare. Bine că i-am spus cu o lună înainte şi nu mai devreme, căci m-a adus la exasperare cu fiecare panou publicitar pe care îl vedea.

Reacţia lor a fost maximă. Au fost foarte încântaţi de spectacol în sine, de artişti, iar eu m-am bucurat de bucuria lor. Pe Andrei îl cunosc, este o fire atât de cârcotaşă, căci cu greu îi intru în voie. (O să vedeţi mai jos cu cine seamănă 🙂 ). Dar dacă el era în extaz, eu m-am liniştit. Iris a fost fascinată de costume. Eu… eu mi-am rezervat cârcoteala.

Mi-a plăcut muzica, la nebunie. Absolut totul live, la o calitate excepţională. Spectacolul de sunet şi lumini a primit de la mine nota maximă. A doua treaptă a podiumului am acordat-o clownilor. În general nu suport momentele cu clowni, trebuie să fie al naibii de buni ca să mă scoată din realitate. Dar aceştia au reuşit să transforme momentele de pauză în unele excepţionale. Mă enervează când pot anticipa schema, şi nu mai râd. Acum au fost geniali. Pe locul trei au fost momentele în sine, de o calitate a execuţiei ce întrece orice aşteptări. Nimeni nu a clipit, totul a fost regizat şi pregătit la secundă. Până şi personalul care schimba decorul făcea spectacol, cu costumele, cu mişcarea. Nimeni nu se grăbea, totul părea să meargă de la sine.

O bilă neagră au primit-o însă pentru scenariul spectacolului. Recunosc că am studiat clipul de pe youtube până învăţasem toate numerele din spectacol. Mă aşteptam la mult mai mult. Scena era jumătate din ceea ce apărea pe net, iar superbul număr cu acrobaţi la trapez a lipsit cu desăvârşire. Din elementele suspendate deasupra scenei au făcut parte nişte scări, folosite probabil la alte numere, pentru a urca la aparat. Am aşteptat tot spectacolul momentul în care vor fi folosite, iar finalul parcă a sosit brusc şi a lăsat impresia că se grăbesc şi lipseşte ceva. Am înţeles că la noi au venit cu varianta scurtă a spectacolului. Nicăieri nu scria asta… şi nu s-a menţionat.

Încă un lucru care m-a deranjat. Pe bilete scrie „no camera”. Ok, am lăsat-o acasă. Dar nicăieri nu scrie că nu ai voie cu recipiente cu apă sau alte gustărele, în schimb la intrare am aruncat tot. Aiurea senzaţie. Complet offtopic, m-am simţit ca la zoo, unde scrie „nu vă apropiaţi de cuşti”. Dacă spune să nu fotografiezi, căci blitzul poate pune în pericol artiştii… din bun simţ, stai măi nene potolit… tot am văzut vreo patru disperaţi… plus unul care filma…

Cam atât. O amintire frumoasă, care va umple compunerea de la început de an şcolar, şi amintirile noastre de vacanţă.