Comorile Chinei – o expozitie exotica. Impresii

Expozitia Comorile Chinei

Cum să ratăm Comorile Chinei, expoziţia deschisă la Bucureşti, la sfârşitul lunii aprilie? Mi-am dorit enorm să merg încă de când am văzut primul comunicat. Copiii erau însă în vacanţă… i-am aşteptat şi pe ei, mai ales că Andrei nu era chiar neştiutor când veni vorba de armata de teracotă. Am avut grijă să înţeleagă de la început că nu vom vedea decât patru soldaţi şi un cal din totalitatea celor peste 7000 de piese care alcătuiesc uluitoarea descoperire arheologică din mausoleului Qui Shi Huang, din provincia Shaanxi. Trebuie menţionat că săpăturile sunt încă în desfăşurare, în expoziţie aflându-se una din piesele descoperite în 2010.

Aşadar ne-am pregătit ca de expediţie, ţinând cont de sfaturile şi recomandările pe care le-am inclus deja în primul articol dedicat expoziţiei. Le spusesem copiilor de controlul de la intrare, şi s-au amuzat copios observatorii de-acolo când au auzit-o pe Irisuca exclamând că aici e ca la aeroport!! Apa şi bagajele le-am lăsat la vestiar, am intrat lejer, doar cu aparatul foto, şi ne-am pregătit pentru o incursiune rapidă, cu salturi de mii de ani între diversele epoci ale istoriei Chinei.

Este greu să cuprinzi totuşi, într-o expoziţie atât de mică, mii de ani de istorie şi civilizaţie extraordinară. Piesele aduse sunt pur şi simplu repere de timp pe axa cronologică, pentru a încadra exponatele centrale – cei patru soldaţi de teracotă. Calul – aşa cum am aflat din detalii, era un cal de tracţiune, nu unul de cavalerie. Soldaţii – un arcaş, un vizitiu, un infanterist şi un general, ne-au uimit prin forţa detaliilor şi expresivitatea feţei. Probabil că, pictaţi, ar fi părut reali. Nicio imagine nu se compară cu impresia pe care o ai stând faţă în faţă cu aceşti martori ai trecutului.

Trecând în revistă celelalte exponate, am observat calitatea culorilor folosite, care au rezistat miilor de ani ce le-au acoperit. De asemenea, portelanul şi emailul, în culori uimitoare, au atras privirile Irisucăi. Vrea şi ea unele, exact la fel. Pe acelea dacă se poate. 🙂 Am ajuns mai repede decât ne-am fi aşteptat în epoca modernă… pentru a face apoi un salt în timp şi spaţiu, în zona carpato-danubiano-pontică, şi a vedea interacţiunile pe care acest spaţiu le-a avut cu lumea chineză, inclusiv prin lucrarea lui Nicolae Milescu Spatarul, Descrierea Chinei.

Cea mai amuzantă piesă din expoziţie a fost pentru copii „perna”. Erau de fapt două, a doua – mult mai mare, mai frumoasă, cu o poezie pictată, am uitat s-o fotografiez. De ce amuzantă…? Pentru că s-au gândit că probabil copiii chinezi din acea perioadă habar nu au ce distractivă este o bătaie cu perne… Legat strict de statuile de teracotă, le-au considerat mici. Înălţimea chinezilor în antichitate este de aprox. 1,70m, iar a cailor de 1,5m. Nu ştiu de ce, probabil se aşteptau să aibă de-a face cu nişte vikingi.

Nu am cuvinte pentru a descrie mai mult decât o vor face imaginile de mai jos. Am adăugat la fiecare poză câteva detalii, pentru a vă putea orienta în album. Lipsesc aproximativ 10-15 piese din expoziţie, farmecul special a distras atenţia de la partea de documentare ilustrată. Dacă imaginile se deschid separat, şi nu album cu detalii, reîncărcaţi complet pagina articolului, pentru a avea săgeţi de navigare sub imagini si a putea vedea textul.

Călătorie plăcută!

Preluarea imaginilor folosite în acest articol nu este permisă. Multumesc pentru înţelegere.

Cristina H.

În ordinea importanței de azi: mamă, profesor, bloger. Trei roluri pe care mă străduiesc în fiecare zi să le îndeplinesc mai bine decât ieri.
Cristina H.

Ultimele postari ale lui Cristina H. (vezi toate)

Posted in Nostalgii de vacanta and tagged , , , .

3 Comments

  1. Nu vom putea ajunge la expozitie asa ca ne bucuram de frumoasele imagini ale acestei interesante culturi.
    Va multumim!Sa aveti o saptamana frumoasa!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Am fost informat că datele de identificare furnizate în adăugarea acestui comentariu sunt stocate în baza de date a blogului pentru a primi informațiile/comentariile nou apărute. În cazul în care nu mai doresc acest lucru, mă pot dezabona folosind linkurile din mailurile primite. De asemenea, pot cere ștergerea de pe site a informațiilor ce pot duce la identificarea mea, printr-un mesaj scris.


Pentru păstrarea aninomatului, folosiți un pseudonim și o adresă de mail inventată, precum a@a.a.



CabinaFotoSunt.eu - Distractie la evenimente