Adevarata poveste a lui Mos Craciun, Mauri Kunnas – Editura Cartea Copiilor

Mos Craciun, Mauri Kunnas, Editura Cartea Copiilor

Am primit cartea zilele trecute de la Editura Cartea Copiilor, şi m-am felicitat pentru alegerea făcută. Cartea este delicioasă, ca să nu-i spun altfel. Nu am testat-o încă pe copii, căci va ateriza în ghetuţe peste două săptămâni, dar mie mi-a plăcut. Povestea nu este deloc complicată, aflăm doar cum se desfăşoară viaţa de zi cu zi în satul lui Moş Crăciun de la Polul Nord, cum ajung scrisorile, cum sunt pregătite jucăriile… Este diferită faţă de clasicele poveşti cu Moşul ce trăieşte cu spiriduşii şi se spetesc tot anul să facă faţă cererii. De data aceasta găsim în satul cu căsuţe roşii, la poalele muntelui Korvatunturi din Laponia finlandeză, o comunitate impresionantă de familii de spiriduşi, ce îşi desfăşoară viaţa aproape ca orice alţi muritori, având la dispoziţie chiar şi mijloacele moderne de transport pentru a face faţă cerinţelor populaţiei mereu în creştere a Terrei.

Soţia lui Moş Crăciun, la fel ca şi celelalte soţii, îşi iau rolul în serios, şi se ocupă de gospodării, gătesc, cos, peticesc, toate cele necesare, şi au şi mare grijă de soţii lor. Moş Crăciun în persoană este uns cu cremă antireumatică înaintea călătoriei cu sania din noaptea de ajun. Dar nu vă spun povestea, vă las să o descoperiţi singuri, nu înainte de a puncta cele două lucruri care m-au făcut să-i invidiez pe copiii spiriduşilor: primul, micul dejun – orez cu lapte. Ador să mă trezesc în aroma dulce de scorţişoară, dar din păcate nu prea mai are cine să mă trezească aşa. Al doilea: orarul de la şcoală. Spiriduşii-copii au în orar câte două ore de lucru manual pe zi, foarte necesare în formarea lor ulterioară ca meşteri de jucării. Asta m-a făcut să mă întreb de ce oare la noi e considerată o corvoadă chiar şi acea oră rătăcită prin orar? Dezvoltă îndemânarea, creativitatea, creşte încrederea copiilor în forţele proprii… lucruri "nesemnificative", nu? Să nu uit, metodele lor de învăţare prin descoperire sunt mult mai moderne decât ale noastre, cu siguranţă vor întreba copiii de ce nu poate fi şi la noi la fel.

Mos Craciun, Editura Cartea Copiilor

Paginile nu au foarte mult text, dat ilustraţiile sunt extrem de bogate, cu accent mare pe detalii şi un număr foarte mare de amănunte surprinse. Aici e strecurată ghiduş o fundiţă în barba unui spiriduş, dincolo o farfurie răsturnată, o aventură întreagă în imagini care completează minunat povestea. Mi-au amintit foarte bine de seria educativă "Hoinari prin anotimpuri", în care imaginile nu au nevoie de text pentru a spune o nouă poveste, mereu altfel.

Cartea am trecut-o deja pe lista "cărţi de citit pentru Crăciun", unde găsiţi mult mai multe recomadări.

Info preţ: Editura Cartea Copiilor,  Elefant.ro, Libris, eMag, Librarie.net.

Biblioteca Năzdrăvanilor

Cristina H.

În ordinea importanței de azi: mamă, profesor, bloger. Trei roluri pe care mă străduiesc în fiecare zi să le îndeplinesc mai bine decât ieri.
Cristina H.
Posted in Cărţi pentru copii and tagged , , , , .

7 Comments

  1. Este o carte SUPERBA! La noi a poposit in ghetute acum vreo doi ani! EU sunt indragostita de grafica celor de la Cartea Copiilor!
    In anul in care am primit-o de la Mos Nicolae am stat vreo jumatate de ora sa o studiez. Are atatea detalii, incat iti este greu sa o lasi din mana:)

    • Ioana, si mie mi-a placut. Am avut de ales intre Povestea darurilor de Craciun si aceasta, si am ales pe „NV”. SI am ales foarte bine. Abia astept sa ajunga in ghetute, sa vad cum reactioneaza copiii.

    • Si noua ne place enorm cartea aceasta! Tot de Mauri Kunnas sunt sigura ca ai vazut si Hoinari prin Univers – dar e posibil sa fie mai degraba pentru copii mai micuti.
      Prin comparatie, Povestea darurilor de Craciun nu ar fi fost la fel de impresionanta – e o carticica micuta, mai clasica in stilul de decor. Povestea e intr-adevar sensibila si te scoate din ritmul de Mos Craciun comercial…

  2. Ma faci curioasa! Daca ar fi dupa mine, as cumpara cam tot ce apare la Cartea Copiilor.
    Foarte bine spus cu ora de abilitati: am zis ca pornesc la drum fara asteptari din partea copilei, din partea învatatoarei la scoala, dar nu prea se omoara sa faca: nici desen (pictura), nici mesterit diverse. Îmi pare rau pentru ca sunt atât de multe lucruri simple de facut, numai sa acorzi putina atentie si sa cauti. Sunt sigura ca picii ar fi captivati. Parca rememorez clasele mele primare: fara muzica, desen din an în Paste, lucru manual destul de rar si acela…

    • Nu stiu cum sunt celelalte carti, dar acesta chiar mi-a placut.

      La ora de abilitati e dezastru. Odata pentru ca nu toate cadrele didactice au inspiratie, talent, sau timp sa caute idei, ori rabdare sa lucreze.
      Probleme apar si din partea copiilor, care nu au lucrat la gradi pentru ca, deh, foarfeca e periculoasa, cum sa le-o lasi pe mana sa toace hartie, si te trezesti in clasa 1 ca nu stiu sa decupeze pe contur. Ce sa faci in cazul acesta!? Daca nu stie sa decupeze, dispar instant o sumedenie de activitati…
      Apoi parintii… parca ii omori daca le ceri sa trimita vinerea copiii la scoala cu o mana de fulgi, ori o punga de paiete (care la mercerie se gasesc la preturi derizorii). Nu mai punem ca proportia celor care considera lucrul manual o pierdere de vreme este ingrijoratoare…

      La capitolul acesta eu sunt neagra de suparare, piciul meu a venit acasa abatut pentru ca doamna care a suplinit-o vineri pe a lor i-a spus la abilitati ca ceea ce el a lucrat este „oribil”. Mami, a trecut pe la toti. Mereu spunea BINE, FRUMOS, iar cand a ajuns la mine a spus ORIBIL! Si eu n-am facut ca ceilalti… a zis sa facem ceva de Craciun, dar nu ceva obisnuit. Toti au desenat un brad sau un mos craciun, eu am facut un vapor origami. I-am zis ca e vaporul lui mos craciu. Era colorat ca o acadea, si scria pe el Luxury Mos Craciun. L-am aruncat la cos daca nu i-a placut!”
      Cat de furioasa sunt eu, si ce i-as zice doamnei in cauza daca as cunoaste-o?? As intreba-o cati copii din clasa stiu sa faca un vapor origami, cati au incercat altceva, si unde a invatat dansa sa puna eticheta „oribil” la creatia unui copil!

      Asa ca… da… Aurelia, pe tema lucrului manual mi se tot rasuceste un cutit…

Lasă un răspuns la eumiealmeu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Am fost informat că datele de identificare furnizate în adăugarea acestui comentariu sunt stocate în baza de date a blogului pentru a primi informațiile/comentariile nou apărute. În cazul în care nu mai doresc acest lucru, mă pot dezabona folosind linkurile din mailurile primite. De asemenea, pot cere ștergerea de pe site a informațiilor ce pot duce la identificarea mea, printr-un mesaj scris.


Pentru păstrarea aninomatului, folosiți un pseudonim și o adresă de mail inventată, precum a@a.a.



CabinaFotoSunt.eu - Distractie la evenimente