Am început cu emoţie încă odată clasa I, alături de Irisuca. Am început să facem primele liniuţe… şi… ne-am oprit, din păcate. De ce? Pentru că Iris are mâna dreaptă în gips. N-am să înţeleg niciodată cum unii copii pot fi atât de suciţi, ca să nu le spun altfel, să se trezească din senin să îmbrâncească şi să lovească.
La locul de joacă un copil – nu ştim care, căci era întuneric – a împins-o de pe băncuţă pe Iris. O fi lucrând mama lui la primărie, şi fii-mea îi ocupa abuziv locul. Cum a căzut de a reuşit să-şi fisureze osul… nu mai contează. O glumă proastă, urmată de o lună de gips. Iris tot aşteaptă ca „acel copil”, probabil un Vlad, aşa i-au spus prietenii, să vină măcar să-şi ceară scuze pentru suferinţa pe care i-a provocat-o. Seara la spital nu era deloc distractiv, şcoala abia începuse, şi erau o mulţime de copii… cea mai mare parte victime ale unor astfel de glume proaste. Am reţinut un băieţel, cu degetul rupt, pentru că un coleg a dat noroc cu el şi a considerat interesant să îi dea degetul peste cap. Erau o mulţime cu piedici puse pe hol, picioare sucite, oase rupte… şi părinţi, la fel ca mine, obosiţi, veniţi de la muncă, şi treziţi la urgenţă la 10 seara…
Deja ne-am plictisit de gips. Îmi povesteşte disperată că nu mai rezistă la şcoală, nu fac nimic!. Îi explic că e important măcar să asculte. Dar se ambiţionează să deseneze cu stânga, într-o zi mi-a spus chiar că vrea să facă şi liniuţele! La matematică se descurcă cu făcut mulţimi. Dar numără cu disperare fiecare zi până pe 20. şi s-a plictisit într-atât că săptămâna trecuta a decis să-şi facă tema la concurs. Cu degeţelele care ies din gips a ţinut pensula, cu cealaltă frunzele, şi a reuşit să facă ştampilele!
PS: si pictura pe gips.
- Dacii și romanii sau cum ne-am pomenit strămoșii - 17 martie 2024
- Ca de obicei, rezultatele la simulare generează depresie - 25 februarie 2024
- Asistent la simulare, o experiență interesantă - 11 februarie 2024
Imi pare rau pentru Irinuca! Ii doresc sa se insanatoseasca repede! Imi place pictura cu stampile, o folosim si noi la clasa.
multa sanatate,Iris!!!
multumim! mai avem un pic, pana sambata. mult a fost, putin a ramas!
Imi pare rau de accident. Si eu ma tem in fiecare zi cand il las la scoala, mai ales dupa ce mi-a povestit ca un baietel – tot Vlad il cheama, ce coincidenta – a imbrancit-o pe prietena lui pe scari.
Cand eram in clasa a doua, aveam un coleg care isi rupsese si el o mana si venea la scoala asa, de ii spuneau copii „Cutu schiop”. Iar doamna noastra – pe atunci „tovarasa” – il pusese sa deseneze cate o steluta / cruciulita pentru fiecare lucru pe care nu-l putea face, iar seara trebuia sa isi puna cate o dorinta pentru fiecare din stelutele desenate.
Va dorim sanatate multa.
Multumim!
Noi a patit-o in parc, la joaca… desi nici la scoala nu mi-e rusine, azi mi-a spus ca a imbrancit-o o colega pe scari… cu tot cu gips…
IRIS ESTI FOARTE INVENTIVA!BRAVO!MULTA SANATATE!
Era tema la concurs. E insa foarte ambitioasa, sa se descurce cu stanga daca dreapta nu este disponibila.
Imi pare rau de ea… 🙁 Eu n-am avut experiente (inca)…sunt in a 5-a si chiar azi am avut o problema de genu`.Colegul meu vroia sa iasa din clasa,si pe hol erau zapaciti care alergau,si colegul meu l-a lovit pe unul cu usa…si victima a inceput sa-i traga palme ca ,,de ce l-a lovit?”. In ziua de azi,nu mai poti sa fi sigur daca copilul nu pica pe scari sau ca nu-i da cineva o palma…
N-ai si o solutie? cum ii calmam…?
Vaii…chiar nu stiu,degeaba le zici sa nu mai faca deoarece le intra pe o ureche si le iese pe cealalta. Am citit pe un site ca in scoli se organizeaza un program in care te invata cum sa te autoprotejezi.Noua,in clasele 1-4,ne zicea invatatoarea sa avem grija,sa ne dam la o parte etc. ,dar nu vad cum unei fetite ar putea sa-i zica ,,uita-te non stop la picioare sa nu-ti puna piedica”.De obicei,eu eram atenta,si incercam sa evit cat pot colegii care credeam ca sunt in stare de asa ceva si copiii mai mari. 😉
In clasele mai mari va fi mult mai bine.Se maturizeaza si colegii si intrii deja in randul ,,copiiilor mari” 😀