Un parinte eficace (3)

Joi, 10.30. O nouă sesiune de curs la Parentime. Mă trezesc devreme, îmi dau seama că n-am apucat să-mi fac tema. Bine măcar că am citit cele două capitole din manual… îmi zic că rezolv tema pe metrou. Ghinion. Nu prind loc liber, mă duc cu tema nefăcută. Uf…

Tema zilei este grea. Exersasem data trecută ascultarea pasivă, acum la ascultare activă sunt varză. Reuşesc să identific corect sentimentele, dar de aici se blochează. Ajung instant într-una din cele 12 bariere de comunicare, şi aproape că mă enervez. De ce poate fi atât de greu?? Sunt atâtea lucruri pe care să nu le faci că aproape te ia ameţeala! Nu îngâni, nu parafrazezi, nu nu exagerezi, nu adaugi, nu te grăbeşti, nu eşti prea lent, nu simplifici, nu omiţi, nu iei în râs… Deja simt că nu voi reuşi! Până la urmă dăm de cap exerciţiilor, şi încercăm să nu ne recunoaştem înfrânţi. Repetăm din nou reguli de bază pentru ascultare activă. Pe copil trebuie să îl asculţi activ când el are o problemă, şi nu când este problema ta. Trebuie să accepţi că aceea este problema lui, şi să ai timp să-l asculţi. şi să vrea şi el să vorbească. Apoi să ţii cont de toate cele de mai sus.

Ca o paranteză, ieri a fost o zi nebună. După curs am discutat vreo două ore şi mai bine despre un proiect frumos, ce va urma aici pe blog, apoi am alergat să-l cunosc pe Larry Cohen la Cărtureşti. Seara am ajuns acasă frântă… nici nu mă apropii bine de parc, că Andrei aleargă la mine cu o problemă "în dinţi". O problemă a lui, care necesita urgent o discuţie. Înghit în sec, căci muream de sete, si aş fi dat orice să mă pot teleporta sub duş. Dar m-am aşezat pe o treaptă, l-am luat în braţe… şi l-am lăsat să vorbească. Nu am reuşit să aplic ascultarea activă. Dar măcar am avut suficientă putere cât să nu pun niciuna din cele 12 bariere. După primele minute m-am relaxat, devenea chiar uşor să-l ascult. Nu pot să neg, m-am bucurat când a zis "gata, vreau acasă acum". Am convenit că dă un semn când vrea să mai vorbim. Seara m-am gândit mult… am făcut bine, am făcut rău… Dar este de data aceasta problema lui. Trebuie să şi-o rezolve.

Revenind la curs, am mai notat câteva idei:

  • nu omorâţi curiozitatea copiilor. Este unul dintre puţinele lucruri cu care se naşte, şi este ceea ce îl face să meargă, să vrea mai mult din această lume. Unii părinţi reuşesc. Alţii îl iau pe nu în braţe şi o sufocă.
  • de ce copiii mici bagă în gură toate lucrurile? pentru că simţul lor tactil este foarte dezvoltat la nivelul buzelor. Ei nu simt cu mânuţele… ci explorează cu buzele. Iar sistemul lor imunitar este pregătit să facă faţă acestei explorări.
  • relaţiile dintre doi oameni sunt ca un drum. Fiecare dintre ei îl poate parcurge până la jumătate. Nu-l poţi forţa pe celălalt să parcurgă jumătatea lui de drum, chiar dacă tu ai ajuns la mijloc. şi nu poţi trece de acestă limită, parcurgând tu jumătatea lui de drum. Aplicat strict la copil, e nevoie să vrea şi el să vorbească. Dacă el nu vrea, nu poţi să scoţi mărturisiri cu cleştele.
  • dacă copilul are o problemă, şi îţi cere ajutorul în rezolvarea ei, nu-i da niciodată o singură variantă. Dă-i mereu cel puţin două, iar lui să-i revină responsabilitatea de a alege; şi verifică rezultatele.

În încheiere, o idee preluată de la una dintre fete: seara, la masă, înpreună cu copiii, au un joc. Fiecare trebuie să spună un lucru bun şi un lucru rău din acea zi. Ca să ţin cont de etichete, aş spune că ceva ce ţi s-a întâmplat, care te-a făcut să te simţi bine, sau să te simţi prost în acea zi. Probabil aşa se deschid câteva subiecte de discuţie în familie, prin care fiecare reuşeste să afle mai mult despre ceilalţi.

Cam atât. Sper să vă fie utile frânturile de idei puse pe hârtie.

Cristina H.

În ordinea importanței de azi: mamă, profesor, bloger. Trei roluri pe care mă străduiesc în fiecare zi să le îndeplinesc mai bine decât ieri.
Cristina H.

Ultimele postari ale lui Cristina H. (vezi toate)

Posted in De-ale casei and tagged , , , .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Am fost informat că datele de identificare furnizate în adăugarea acestui comentariu sunt stocate în baza de date a blogului pentru a primi informațiile/comentariile nou apărute. În cazul în care nu mai doresc acest lucru, mă pot dezabona folosind linkurile din mailurile primite. De asemenea, pot cere ștergerea de pe site a informațiilor ce pot duce la identificarea mea, printr-un mesaj scris.


Pentru păstrarea aninomatului, folosiți un pseudonim și o adresă de mail inventată, precum a@a.a.



CabinaFotoSunt.eu - Distractie la evenimente