Azi sunt mândră de copilul meu. Sunt mândră cu atât mai mult cu cât m-a luat prin surprindere cu un desen plăcut. Nu e un secret, tot acest proiect "Talente de Năzdrăvani" a început de la ei, de la piticii mei, în căutarea unui mod disperat de organizare a activităţilor, de impunere a unui ritm de lucru, a încercărilor şi provocărilor noi.
Sunt perfecţionistă, şi de cele mai multe ori accept greu că nu am ajuns acolo unde aş vrea. Dar am început din ce în ce mai mult să nu mă mai uit doar înainte, cât mai e de parcurs din drum, ci să mă uit înapoi, să încerc să fiu mulţumită şi cu ceea ce am făcut deja. Recunosc că în ce-i priveşte pe ai mei sunt mult mai critică, mult mai pretenţioasă şi mult mai severă. Limitele nu există ca să le atingi, ci să le depăşeşti. Iar ei ştiu, ştiu că atunci când lucrează am de la ei pretenţii mai mari. Încerc – şi îmi e foarte greu – să accept lucrurile aşa cum sunt. Nu poţi cere ceva ce nu există, nu pot cere talent. Dar… poţi cere atenţie, seriozitate, le poţi cere să gândească, să planifice, să muncească.
Andrei are stilul lui de desen. În general doar creion, rar culori, foarte multe detalii schiţate. A apărut în faţa mea cu desenul în mână. Mi-am dat seama că nu trebuia să întreb… tu l-ai făcut… ci să trec direct la partea cu laudele. Este primul în care văd un pic de perspectivă, şi mult mai multă atenţie la detalii.
- Hora Unirii – ghirlandă (decupaj) - 22 ianuarie 2025
- Românași din linguri de lemn - 21 ianuarie 2025
- Somnoroase păsărele-colaj pentru pici - 11 ianuarie 2025
Felicitari!Chiar merita laudat.Si eu astept de la baietelul meu mai mult si fac comparatie cu altii din grupa…am impresia ca” am pierdut startul”!
asa mi se parea si mie, dar uite exista momente cand ma surprinde.
nu cred ca „sunt baieti” explica ceva, doar ca trebuie abordati altfel.