Concurs pentru parinti: Cui i-e frica de lupul cel rau

Se apropie 1 iunie şi, dacă este ziua copilului, este, indirect, şi ziua părinţilor. Anul acesta avem si o supriză pentru părinţi. Vă invităm la concurs, împreună cu Parentime.

Ce aveţi de făcut:

  • Răspundeţi printr-un comentariu la acest articol, folosind formularul de mai jos, la următoarea întrebare:
    De ce îi este (i-a fost) frică copilului tău şi cum îl ajuţi (l-ai ajutat) să îşi depăşească frica?

Ce câştigaţi:

  • toţi cei care răspund la întrebare primesc o invitaţie gratuită la cursul de interacţiune prin joc.
  • toţi participanţii primesc un discount de 15% la orice curs Parentime.
  • un premiu va fi tras la sorţi şi constă în participarea unui cuplu la cursul de primajutor.

Cursul de interacţiune prin joc se va organiza la sediul Parentime din Bucureşti, seara, de la orele 18:30 sau 19:00, în funcţie de programare, după încheierea concursului.

Durata cursului este de o oră şi jumătate, pe parcursul căreia trainerul Parentime vă povesteşte cum puteţi să ajutaţi copilul să depăşească dificultăţi prin joc. Următoarea jumătate de oră răspunde la întrebări şi abia aşteaptă să afle experienţele proprii legate de joc.
Dintre subiectele abordate sunt:

  • Cum să te joci cu copilul tău astfel încât să construieşti o relaţie mai strânsă cu el
  • Cum să te joci cu copilul tău când este tachinat de copiii din parc, grădiniţa sau şcoală
  • Cum să îl ajuţi prin jocuri de inversare de rol să îşi mărească încrederea în sine şi să se simtă puternic
  • Cum poţi să te joci cu el si să îl ajuţi să îşi depăşească fricile (de monştrii, furtună, animale, mersul la doctor, etc.)
  • Ce poţi să faci când foloseşte cuvinte urâte

Cursul de prim ajutor se desfăşoară la sediul Parentime din Bucureşti, în funcţie de programare. Cuprinde 3 şedinţe, a câte 3 ore fiecare, care se desfăşoară pe parcursul a două săptămâni.

Poate participa la concurs orice părinte interesat, cu un singur răspuns. Răspunsurile multiple (mai multe mesaje de la acelasi utilizator) nu vor fi aprobate. Concursul se desfăşoară în perioada 28 mai-7 iunie, tragerea la sorţi urmând a avea loc în data de 8 iunie.


Edit 7 iunie:
Concursul se prelungeste pana sambata, 9 iunie, iar tragerea la sorti va avea loc duminica, 10 iunie.


Edit 10 iunie:
Castigatorul premiul constand intr-o invitatie la cursul de prim ajutor este nr. 32, Roxana Anastase. Inregistrarea extragerii poate fi vazuta aici.
Toti participantii la concurs vor fi contactati la adresa de mail pusa la dispozitie prin intermediul formularului de comentarii pentru a li se comunica data cursului de interactiune prin joc. De asemenea, folosind mailul de contact primit ulterior puteti valorifica si reducerea de 15% la orice curs organizat de Parentime. Detalii aici.


Cristina H.
Posted in Concursuri de popularitate and tagged , , , , , , .

39 Comments

  1. Are mai multe temeri dar cea mai mare din ele e teama de intuneric. Am reusit sa o depasim oarecum prin joc. I-am citit o carte cu un ursulet caruia ii e teama de intuneric (Nu ti-e somn, ursuletule?) si acolo se desfasoara un schimb de replici cu tata urs si puiul urs, astfel:
    – Mi-e frica!
    – De ce ti-e frica, pui de urs?
    – De intuneric.
    – Care intuneric?
    – Intunericul din jurul nostru.
    Si apoi urma partea in care tata urs aprindea un felinar.
    De cand am citit cartea, de cate ori ii e teama de intuneric schimbam aceste replici intocmai (nu vreti sa stiti ce dulce e cand spune „de intunericul din jurul nostru” si face botic) si apoi eu ii aprind luminile in toata casa.
    Si mai avem o carte cu teama de intuneric, se cheama Domnul Intuneric se strecoara, si intunericul e animizat si redus la un personaj prietenos care se poate juca cu tine daca vrei.

  2. Alexandrei ii este frica de dna Jeni, o educatoare de la gradi care a abuzat-o verbal foarte rau. Ii este atat de frica de ea, incat nu mai e rationala cand o vede si ma depaseste total problema. I-am explicat ca orice ar fi, tati si cu mine o aparam, ca toate doamnele de la gradi au grija de ea, am vorbit chiar si cu dna directoare, care ne-a spus ca din toamna o da afara, dar oricum pana atunci nu avem de ce sa ne facem griji. Degeaba…

  3. Fetitei mele ii era frica de apa cand avea 2 ani. Cum intram in cada incepea sa planga usor iar cand venea partea cu spalatul pe cap, era tare necajita. Asa ca m-am bagat cu ea in cada si cu zambetul pe buze am inceput sa ne spalam una pe alta.: pe manute, pe picioruse spalatul pe cap lasandu-l pentru data viitoare. Urmatoarea data i-am dat ei sticluta de sampon, am lasat-o sa-si puna singura in manuta, am rugat-o sa imi puna si mie si am inceput sa ne samponam fiecare. A inteles ca nu se intampla nimic rau mai ales ca m-a vazut si pe mine facand asta!

  4. Si pustiului meu ii este frica de intuneric ( cred ca majoritatii copiilor ii este frica de intuneric ) asadar si eu lupt cu acest „inamic” care-mi inspaimanta copilul.Ii explic foarte des ca ceea ce este pe lumina este si pe intuneric si il pun de foarte multe ori sa-mi aduca diverse obiecte din camere unde nu este lumina aprinsa.Vocifereaza, dar ii spun ca e un curajos si stiu ca poate singur sa-si invinga teama si sa imi aduca ceea ce am nevoie.Si sew duce, alearga dar isi invinge teama si vad ca are vointa.E mare lucru chestia asta , dupa parearea mea!
    Sper sa renunte complet la aceasta teama.

  5. Blocul nostru a intrat in reabilitarea termica, fiind nevoiti sa suportam bormasini si zgomote puternice de la 7.45 pana la 17-18, uneori fara nici o pauza. Matei (2 ani si 9 luni) acum cand aude zgomot de bormasina sau picamer spune „mami, mi-e frica”. I-am explicat utilitatea acestor utilaje, si ca acei muncitori care fac zgomot cu ele sunt nevoiti sa le utilizeze pentru a repara tevi care se sparg, sau alte lucruri care se strica.

  6. fetitei mele ii este frica de masini(are 2 ani si 7 luni),un lucru bun de altfel dar duce frica la extrem,alearga fara noima si cere in brate de fiecare data cand aude o masina care trece pe langa noi.Incerc sa-i explic ca daca este de mana cu mami sau tati,este in siguranta,dar fara succes pana acum 🙁

  7. În general, fetita mea cea mare nu se teme aproape de nimic, este poate prea curajoasa. Dar când era mai mica, ascultase de multe ori „Capra cu trei iezi” si desi nu se temea de lupul cel rau, se temea… de capra. Vazuse la tara niste capre si se speriase de ele, le asociase cu povestea, nu pot sa-mi dau seama. I-a trecut cu timpul, când a înteles ca lupul este personajul negativ, iar capra victima si când a vazut piesa de teatru.
    Fetita cea mica se teme de întuneric, ca multi copiii. Dar cu timpul se simte mai bine si acum vrea sa stau cu ea la culcare doar pâna adoarme, caci dupa aceea, intra pe tarâmul viselor, unde nu-i e frica.

  8. Fetitei mele de 1 an si 9 luni ii este frica atunci cand dispar din raza ei vizuala. Chiar si daca suntem acasa. Sunt destul de ingrijorata de momentul cand ma voi intoarce la serviciu si va trebui sa stea fara mine atat de mult si mi-as dori sa invat sa pregatesc din timp momentul 🙁

  9. Cand facea prostii o speriam pe micuta mea ca vine Bau-Bau si ii era frica de el dar cum a crescut 3-4 ani si-a dat seama singura ca bau-bau nu exista si mai canta si piesa ” Nu mi-e frica de Bau-Bau” a Cleopatrei Stratan. In rest nu i-a fost frica de nimic!

  10. Lui Alex i-a fost frica de intuneric, de apa (la mare), de injectii/analize/ace (aici inca mai lucram).
    Peste frica de intuneric a trecut oarecum singur si in timp. I-am lasat usa la camera deschisa de cate ori a vrut, am venit de cate ori m-a strigat noaptea. Acum (nu am realizat cand a cucerit teama de intuneric) nu are nici o problema cu intunericul. E doar mai stresat cand e intuneric si e intr-un loc nou (toti suntem).
    Peste frica de apa a trecut tot asa incet-incet, l-am incurajat sa intre in apa, l-am lasat sa intre pana unde a fost el incantat.
    Ca sa invete sa inoate, era deja mai mare ~6-7 ani si luase deja un an de lectii de inot, dar nu avea incredere sa-si dea drumul, asa ca i-am dat drumul in apa pur si simplu, cu mine la 1 pas de el, apoi la doi pasi. Apoi mi-a zis sa plec ca face el scufundari langa scara de la piscina.
    De analize/injectii/ace ii este frica in continuare, dar le accepta cu proteste vehemente „bine, dar sa stii ca nu-mi place deloc”, dupa a 10-a oara in care ii explic ce si cum.
    Pe de alta parte, Alex se incadreaza mai ales la categorias „curajos” asa ca sunt convinsa ca daca il incurajez si ii raspund la toate intrebarile o sa treaca mai departe.

  11. Cand avea in jur de 3 ani si jumatate baietelul meu a avut o perioada in care visa urat si din aceasta cauza ii era pur si simplu teama sa mearga la culcare. Plangea si spunea ca el nu vrea sa doarma pentru ca va visa din nou monstrii. Initial am controlat cat se uita si la ce se uita la televizor chiar mai mult decat o faceam inainte. Am discutat si am incercat sa il conving de inexistenta monstrilor si a tot ce este rau. Cand nimic nu a dat rezultate , disperarea m-a impins catre o solutie mai diferita. Am cumparat un recipient de facut baloane si i-am spus ca daca seara va face baloane in jurul patului acestea se vor transforma intr-o bariera magica de care nici un vis urat nu va putea trece. Imi pare rau ca mi-am pacalit copilul dar, dupa vreo luna de facut baloane si de lipsa a cosmarurilor Theo adormea fara probleme. Acum are aproape 7 ani, nici un vis urat si am renuntat la baloane de sapun demult!

  12. Ameliei ii e frica de moarte.. la scoala la religie nu a fost aleasa cea mai potrivita metoda pentru a li se preda. Asa ca frica de moarte ajunsese obsesie.

    Intre timp a mai citit si ea cate ceva despre sufletul omului care traieste vesnic si s-a mai linistit.. dar cui nu ii e frica de asa ceva?

    E greu sa gasesti explicatii la aceasta tema, dar i-am spus ca nu trebuie sa ne gandim la lucruri rele, ci trebuie sa ne bucuram de fiecare zi si de fiecare clipa frumoasa. Sa nu le pierdem gandindu-ne la ce s-ar putea intampla, ci sa la traim frumos.

  13. Lui Rares ii era frica de apa doar cand ii spalam pe cap. Cumparasem o casca de protectie din aceea pentru ochi si urechi si de fiecare data cand ii clateam parul se speria de apa care curgea peste marginea/borul din fata si plangea. Usor usor l-am invatat sa puna mana sub apa care curgea peste casca si cand a vazut ca nu i se intampla nimic s-a obisnuit si nu mai plange acum.

  14. Mirunei ii ese frica de oameni costumati in animale, clovni, etc. Atunci cand a inceput sa planga din aceasta cauza, am luat-o in brate si am alaptat-o. Am incercat sa ii arat ca nu are de ce sa se teama, dar nu a acceptat aproprierea de acel om, asa ca nu am mai insistat fiind prea micuta la 1 an sa inteleaga ca nu are de ce sa se teama.

  15. Ficei mele ii este frica de mine cand ma vede cu spuma de ras pe fata. Este foarte interesant ca dupa ce se sperie riposteaza (nu mereu). Ultima data a intrat peste mine in baie in timp ce ma radeam , bineinteles i-am facut BAU pt ca ma amuza si am alergat dupa ea. In sufragerie m-am aplecat facnd bau bau bau, s-a ascuns zambind dupa un fotoliu si mi-a impins o papusha peste fata.

  16. Maria mea are diverse frici, multe dintre ele (din cate imi dau seama) „copiate” de la colegele de gradi. Pe toate incerc sa i le „demontez” pas cu pas, explicandu-i pe intelesul ei de ce n-ar trebui sa se teama si folosesc multe exemple din serialele si desenele la care se uita, facandu-le astfel mai „friendly”. Imi aduc aminte acum tot de frica ei de monstri si intuneric, cand a dormit o perioada de timp cu un tigru urias langa pat, care speria toti monstrii aia rai. Si acum tigrul o ocroteste dar, din fericire, de pe dulap!

  17. fetita mea sa speriat ff tare de la desenele animate scuby doou,a trebuit sa merg cu ea la preot pentru ca imi spunea ca nu sta singura intr-o incapere ca vin fantomele la ea.

    • fanuta, e ceva in neregula cu adresa ta de mail, primesc mesajul „This account has been disabled or discontinued [#102].”
      Poti reveni te rog cu o adresa corecta?

  18. pentru ca din 13 colegi mai mult de jumatate aveau parintii divortati, i s-a parut ca s-ar putea sa se întâmple si pentru el la fel, pentru ca prea divortau pe banda oamenii. mi-a spus cu lacrimi în ochi ca el nu crede ca va sti cum sa se împarta pentru ca vrea sa fie cu fiecare. atunci i-am vorbit despre fidelitate, despre unitate, despre faptul ca noi am facut un pas si suntem responsabili pentru el. l-a ajutat mai mult discutia în trei, decât atunci când am vorbit doar eu cu el sau doar tatal lui cu el.
    vreau la seminaaaaaaar!

  19. Fetitei mele ii era frica sa mai mearga la gradi pentru ca o necajea tare rau un baietel, coleg de grupa. Prima mea reactie a fost sa-i spun „bate-l si tu”. Am trecut peste frustrarea mea de parinte si m-am gandit la o solutie. In primul rand am cerut detalii despre incidente. Am ajuns la concluzia ca baietelul vrea doar atentie. E drept ca metodele lui erau cam brutale, dar m-am gandit ca, daca sta cineva de vorba cu el o sa fie mai bine. Asa ca, urmatoarea zi, cand am ajuns la gradi, m-am jucat un pic cu pustiul. Mi-a arata toate jucariile si am stat de vorba. Peste vreo doua saptamani el si fica-mea se tineau de mana la serbarea de la gradi. Acum… sa nu ma itelegeti gresit… A trecut un an si ceva. Vad ca acum au inceput sa reapara secvente mai brutale in interactiunea lor. Incerc sa o invat pe pitica mea cum sa interactioneze cu oamnenii [chiar cu cei de care ii este frica] astfel incat sa poata depasi niste situatii neplacute 🙂 Ba chiar sa poata sa se bucure de niste relatii sociale frumoase.

  20. Lui Iustin ii este frica de copiii ce au fetisoarele picate; i-am explicat ca nu este decat o simpla aquarela ce se curata dupa ce copilul se spala pe fata, ca in spatele picturii se afla un copil ce nu face nimic rau.
    Mi-a dat voie acasa sa-l „pictez” si eu; dupa aceea a pictat si el pe fata mamei, a tatalui, a bunicii.
    Acum nu mai da sa planga cand intalneste copii cu fetele pictate, dar nici nu sta prea aproape de ei.

  21. Pingback: Concurs pentru parinti pe blog la Nazdravani « Idei pentru mamici si copii

  22. Ilinca(8 ani) se teme de intuneric. Cand era mai mica, nu trageam seara perdelele, ca sa vina lumina de afara.Acum doarme in camera cu surorile ei, si nu se mai gandeste la intuneric, sunt ocupate sa se zbenguiasca pana adorm 🙂

  23. Lui Alex ii este teama sa fie lasat singur.
    Cum este inca foarte mic, nu incerc sa combat aceasta temere; incerc doar sa nu il las singur sau daca trebuie, sa il asigur prin voce can sunt aproape si vin inapoi.

  24. Lui Bogdan ii este foarte frica de intuneric si desi am vorbit de multe ori pe tema asta inca nu am reusit sa-l fac sa treaca peste aceasta teama

  25. Deocamdata fetita mea (7 luni) e prea mica sa identific exact de ce ii e frica .. dar plange de mama focului daca o las singura fara sa aiba vreo ocupatie.

  26. Baietelul meu era foarte speriat cand trebuia sa-i aspir mucozitatile din nas. I-am spus la un moment dat ca aspiratorul este ca o pasarica care vine si il ciuguleste cu cioculetul, intai pe obrajori, apoi pe nasuc. Si incet incet s-a obisnuit, acum cand il aspir nici nu se mai teme, din contra, chiar vrea sa-l aspir.

  27. Fetita mea, Clara, se teme foarte tare de caini. Noi am presupus ca au speriat-o unul sau mai multi in timpul unei plimbari in parc, atunci cand era cu bona. In urma sperieturii s-a ales cu o balbaiala accentuata care a durat aproape un an, si cu o reactie puternica de aparare atunci cand ii apare vreun caine in fata. Balbaiala a disparut dupa ce am vorbit cu ea(noi, parintii, dar si tatal meu, in mod special) rar si foarte bine articulat, mai ales seara, la citit de povesti. Nu i-am atras atentia atunci cand ii era greu sa se exprime, tind sa cred ca nu si-a data seama ca eram speriati. In privinta cainilor, nu am incurajat-o sa se apropie prea mult, dar cand eram de exemplu in masina si vedeam vreunul, ii comentam infatisarea prin asocieri haioase( de exemplu, in fiecare dimineata cand plecam vedeam acelasi catel cu o ureche lasata si una ridicata, si dupa ce radeam, ea ma intreba de ce se uita asa la noi, si eu ii spuneam ca nu vrea decat sa ii dam si lui buna dimineata, ca asa e frumos si lumea nu prea il baga in seama). Coboram din masina si il salutam, si de fiecare data ne-a lasat in pace. Aici depinde si de instinctul pe care il ai in situatia respectiva, mie mi s-a parut ca nu e amenintator.

  28. Buna! Fetitei mele , Andreea, de 3 ani si 9 luni ii e frica de sunete. Are o sensibilitate auditiva confirmata de medic si orice sunet are pentru ea o intensitate mai are decat o auzim noi. Experienta cea mai neplacuta a fost cand la 1 an, in parc, a survolat un elicopter . Sunetul a speriat-o atat de tare ca de la 9 dimineata pana noaptea la 2 nu a reusit sa se relaxeze si sa adoarma. Se agata terifita de mine. I-am povestit, am desenat avioane, elicoptere, i-am aratat pe internet diverse imagini, sunete pe care le scoate si incet incet si-a depasit frica de elicopter. Acum insa la fiecare sunet necunoscut tresare si e bulversata. Ii place sa stea pe intuneric insa o infricoseaza sunetele….

  29. Fetitei mele Ana Maria ii este frica de dentist .Cand a schimbat dintii a trebuit sa facem cateva vizite la Dna doctor stomatolog.Ii era atat de frica ca nu asculta sa o impac nici in ruptul capului.DAR a mai crescut si a inteles si …acum ma roaga sa o vizitam pe Dna doctor stomatolog.

  30. Buna ziua!
    Foarte bine venit articolul, iata ca ne ofera ocazia de a face un schimb de idei la sectiunea comentarii.
    Baietelului meu ii este frica de intuneric. Si de fantome, teama inserata de la ScoobyDoo.
    Am citit ceva despre o luminita care apare in intuneric daca privesti atent si acea luminita iti inspira curaj. I-am construit o poveste cu aceasta idee si s-a mai linistit.
    Ultima poveste inventata de mine, inspirata de nevoia lui de a tine la distanta oamenii ce i se par intruzivi, printr-un comportament uneori agresiv >tipete, latrat, urlet de leu, lovituri<, a fost despre un baietel care a primit de la tatal lui un set de trei cutite, cel mai scurt cat un cutit, cel mai lung cat o spada. Baietelul isi facuse un dispozitiv in care isi prindea in dreptul inimii, cutitul de care avea nevoie, cu varful indreptat spre persoanele cu care interactiona. Daca o persoana se apropia de el mai mult decat ii permitea lungimea cutitutlui, se intepa in piept. S-a intalnit cu iepurasul, broscuta, ursuletul are au vrut sa il imbratiseze de bun venit, sau sa se joace mai aproape de el, sau doar au trecut din intamplare prea aproape de el. Astfel a ramas fara prieteni, evident. S-a plans mamei lui care i-a explicat de ce s-a intamplat asta, si care l-a rugat sa isi tina cutitele intr-o cutie si daca se simte descoperit, sa ii ceara ingerasului o mantie de Iubire de la Dumnezeu, cu care sa se protejeze.
    Mult succes in continuare cu site-ul, il vizitez mereu!

  31. Biancai ii e frica sa doarma singura, trebuie sa stau cu ea pana adoarme cel putin, ii mai este frica de dr in general (a facut ca trenul in gara pentru un exudat! asa ca ma gandesc cu groaza cum va fi la vaccinul din clasa 1), ii e frica cand vede sange – rani in general

  32. Buna dimineata,

    Si eu am 2 fete la fiecare le este frica de cate ceva, celei mari de 8 ani ii este frica de intuneric, nu intra singura intr-o camera fara sa fie lumina aprinsa, iar celei mici de 2 ani jumate, ii este frica de zgomote puternice, chiar si de mixer cand fac cate ceva la bucatarie isi baga degetele in urechi sa nu auda.
    O zi frumoasa!

  33. Lui Luk, ii era teama de apa…..mai ales la spalatul pe cap…..cu multa rabdare si cu **tine capul pe spate cu ochii deschisi si uita-te la mine**…incet incet a trecut…Frumos a fost la inot, unde dupa 3-4 sedinte s-a decis ca nu-i mai place..si plangea cand ajungeam la bazin…dar asta era pana intra in apa…apoi nu-l mai scoteam..pleca ultimul din grupa lui….am rezolvat problema invatandu-l (la strand) sa sara in apa cand intra…sa nu mai coboare pe scara….prima data a fost greu…dar pentru ca era mami in apa si avea aripioarele a sarit…dupa aceea….a trebuit sa stau numai cu ochi pe el…ca sarea continuu in apa…. Concluzia? Problema nu era ca nu ii placea la inot, ci i se parea apa rece cand intra incet …incet…Asa ca sfatul meu pentru colegii de suferinta (a se citi parinti) este ca in primul rand sa identificati CORECT spaima…si apoi sa incercati sa o tratati si mai ales sa va ascultati instinctul de parinti….care rareori se inseala…….

  34. Castigatorul premiul constand intr-o invitatie la cursul de prim ajutor este nr. 32, Roxana Anastase. Inregistrarea extragerii poate fi vazuta aici.
    Toti participantii la concurs vor fi contactati la adresa de mail pusa la dispozitie prin intermediul formularului de comentarii pentru a li se comunica data cursului de interactiune prin joc. De asemenea, folosind mailul de contact primit ulterior puteti valorifica si reducerea de 15% la orice curs organizat de Parentime. Detalii aici.

  35. Cursul de interactiune prin joc, la care au primit invitatie toti participantii la concurs, are loc in seara aceasta la ora 18.30 la sediul Parentime.
    Participantii sunt rugati sa-si verifice mailul pentru detalii, informatiile au sosit de la dna Diana Dragu.
    In caz ca nu gasiti mailul, va rog sa ma contactati.
    Cristina Hornoiu

  36. Pingback: Interac?iunea prin joc – impresii de la cursul Parentime « Idei pentru mamici si copii

  37. Pingback: Playtime – Parentime (singurul centru de parenting din Romania) « Despre sufletul meu

Dă-i un răspuns lui Nr. 20: Veronica Maican Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Am fost informat că datele de identificare furnizate în adăugarea acestui comentariu sunt stocate în baza de date a blogului pentru a primi informațiile/comentariile nou apărute. În cazul în care nu mai doresc acest lucru, mă pot dezabona folosind linkurile din mailurile primite. De asemenea, pot cere ștergerea de pe site a informațiilor ce pot duce la identificarea mea, printr-un mesaj scris.


Pentru păstrarea anonimatului, folosiți un pseudonim și o adresă de mail inventată, precum a@a.a.



CabinaFotoSunt.eu - Distractie la evenimente