Am descoperit de curand un blog… care mi-a plăcut foarte mult. Mi-a plăcut ideea, şi, de aceea, vă povestesc un pic despre el. Engleza la Gradi . Se adresează profesorilor de engleză din grădiniţe. Când am citit articolele (e drept că sunt deocamdată puţine, dar sper ca autoarea să aibă timp şi răbdare să adauge mereu ceva nou), mi-am dat seama că pretenţiile mele ca părinte nu sunt exagerate.
Fac o lungă o paranteză aici… apropo de opţionalele "obligatorii", şi de "obligativitatea" părinţilor de a plăti aceste optionale. Să mă corectaţi vă rog dacă greşesc, dar nu sunt jurist de meserie, am citit şi eu, cu logica pe care o am, regulamentele… Cel puţin acolo, pe înţelesul meu, spune că părinţii nu plătesc opţionalele la grădiniţă. Acestea se asigură de către unitatea şcolară şi, în limita fondurilor disponibile, pot contracta în acest sens o firmă de profil. Dar contravaloarea cursurilor se asigură din bugetul grădiniţei. Ajungând la acest buget … el poate fi alcătuit din "donaţii" ale părinţilor, donaţii care coincid ce-i drept cu contravaloarea cursurilor…
Ok, suntem în România, şi asta ne ocupă tot timpul, aproape că ne-am obişnuit să trăim la limita legalului, să facem tot felul de artificii pentru a supravieţui. Dar… de unde exagerată pretenţia ca, dacă tot eşti "donator universal", să nu iei un pic la rost pe cei responsabili de randamentul şi eficacitatea acestor cursuri?! Ok, nu plătesc "legal" acest serviciu, dar dacă mă obligi să aleg un opţional, vreau să ştiu cu ce îşi iroseşte timpul copilul meu.
Să mai spun că nu înţeleg de ce se lucrează cu grupuri de 25-30 de copii? Nu am făcut, şi nu am citit niciodată metodica predării unei limbi străine, şi cu siguranţă nu am văzut astfel de materiale pentru preşcolari, dar nu e oare cam mult…? Asta dacă, bineînţeles, îţi propui ca toţi elevii să atingă la sfârşit obiectivele lecţiei, stabilite iniţial… Căci, ca orice lecţie, are nişte obiective…
Ajung la materialele didactice folosite. Anul trecut am avut parte de o discuţie foarte aprinsă cu directoarea unei astfel de "firme" de opţionale. Am refuzat să înscriu copilul, pentru că ceea ce se petrecea la acel curs mi s-a părut bătaie de joc. (Şi da, din oferta grădiniţei engleza era singura care mă interesa…) În momentul în care am obiectat că nu poţi învăţa animale, fructe, legume, culori, fără să le şi vezi, doar aşa, ca papagalii, în cor… răspunsul m-a lăsat cu gura căscată: Nu credeam că aveţi pretenţii la astfel de lecţii şi metode moderne!!
Nuu… mie nu mi s-au părut deloc pretenţii… şi urmărind de ceva vreme blogul de care v-am vorbit, m-am tot gândit dacă să scriu acest articol… chiar ne place să pierdem timpul şi banii, complet aiurea? Sau pur şi simplu ne obişnuim să bifăm pe o listă că facem 5 opţionale, deşi regulamentul prevede maxim două pentru nivelul doi de grădiniţă…? După discuţia aprinsă de la începutul anului, lucrurile la opţional s-au mai schimbat un pic. Au mai apărut câteva fişe, a mai putut să povestească acasă ce s-a întâmplat acolo, deci – se poate. Dar păcat că în ţara asta obţii ce ţi se cuvine abia după ce te lupţi… şi ceri…
Sunt curioasă anul acesta ce urmează. Din păcate, suntem "obligaţi" de regulament la cel mult două opţionale. Vom avea aşadar engleză…
Aseară am primit o provocare… şi recunosc că mi-a făcut mare plăcere să-mi pun la muncă neuronul, în căutarea unei idei. Despre ce a fost vorba… Raluca m-a întrebat dacă nu am o idee drăguţă pentru întâmpinarea boboceilor în clasa întâi. Mi-am amintit cu jale de
