Toată lumea se vaită acum… ori e de vină astenia de primavară, ori viruşi care de care mai turbaţi, aşa că nu mă mai vait şi eu, deşi le-am luat în plin şi pe acestea două. Eu am nevoie de puţină "inspiraţie de primăvară". Mă uit pe fereastră, şi viscoleşte… Vântul şuieră bezmetic, iar eu pun mâna pe calorifer. În calendar, o imagine frumoasă cu ghiocei, pomi înfloriţi, şi un pătrat roşu în jurul lui… 18 martie! Nuuu, nu poate fi adevărat!
Merg la grădiniţă să iau fata. Parcă e o schimbare. Spaţiile verzi au fost curăţate de frunzele de astă-toamnă, au dispărut şi gunoaiele care au stat ascunse sub zăpadă. Aproape că m-aş putea bucura de bordurile proaspăt văruite dacă n-ar trebui să feresc excrementele de pe trotuar. E cumplit de dureros să fii civilizat. Oare cine să ne înveţe copii ce e acela un coş de gunoi, dacă nici noi nu-l stim? Din chioşcul de la colţ ies trei adolescenţi. Desfac pachetele de nuga şi aruncă hârtia pe jos. Îi atrag atenţia… coşul e la doi paşi. Dacă nu-ţi place, ia-o singură! Frumoasă generaţie, n-am ce spune…
Şi merg… Mă mai binedispun câţiva muguri mai curajoşi, care, în ciuda vremii, au prins puţină culoare de brotăcel. Ajung la grădiniţă, unde, într-un colţ de iarbă uscată, tremură de câteva săptămâni patru ghiocei. Tremură şi se încăpăţânează să spună "E primăvară, nu vedeţi?!" Sunt de acord cu ei… şi mă grăbesc zgribulită să intru în hol.
Acolo simt că e primăvară. Ghirlande cu gâze, o explozie de flori şi culoare. Îmbrac fata… punem un flanel gros, de lână, căciulă… stăm pe gânduri la fular, dar îl agăţăm şi pe el de gât. Îndesăm căciula pe urechi, şi ieşim. Ne oprim la cei patru vestitori, îi încurajăm să reziste.
Vrăbiuţa mea începe să ciripească continuu despre ce-au făcut peste zi. Au pictat lalele… apoi îmi povesteşte cum a dezbătut cu unul dintre colegi proba de săptmâna trecută de la Năzdrăvani… ce-au greşit… ce puncte şi-au dat… de ce nu au meritat punctaj maxim, cine a greşit… Mami, dar săptămâna asta… ce avem la temă? Insecte… modelaj… şi în loc să ne uităm în iarbă, să alegem modele, ne gândim ce e suspendat prin clasă, şi intră în categoria insectelor. Dar săptămâna viitoare? Ei, asta e bună… săptămâna viitoare deja simt că sunt ironică. Aş vrea să pictăm o crenguţă de măr, înflorită… dar de unde model!? Încep să cred că am început prea devreme probele de primăvară.
Să mă opresc? Am nevoie de puţină inspiraţie… şi afară nu o găsesc…
- Daniel Pennac: Necazuri cu școala - 31 martie 2024
- Lecția despre piramidă - 30 martie 2024
- Dacii și romanii sau cum ne-am pomenit strămoșii - 17 martie 2024
Sentimente asemanatoare ma incearca si pe mine. Saptamana viitoare am programata (inca din toamna cand am facut planificarea temelor), tema-,,Copacul inflorit”, dar de unde model viu?! Nu credeam ca primavara se va lasa asa mult asteptata…Va trebui sa aduc eu primavara in clasa cu un model cat mai ,,real”. Mai trist e ca nici mugurasii nu se vad!!!Doar ghirlandele invioreaza deocamdata!
mda, si eu ma gandeam tot la ceva de genul, sa ia o crenguta, sa lipeasca ghemotoace de gartie pe post de flori… dar parca n-am nicio tragere de inima….
si cand ma gandescc a am botezat concursul „flori de mar”… haha, nici pe-alea de corcodus nu le-am vazut!
Atunci pomi uscati sa fie , in asteptarea primaverii… din crengute culese de afara, codite de flori uscate ramase de pe la 8 martie…
sa fim optimisti :D, poate luni nu va mai suna atat de rau tema, oricare ar fi ea….
Nu vreau sa va dezamagesc, dar eu ma bucur ca e înca frig. Mai bine sa mai fie acum ceva mai rece, pentru ca atunci cînd soarele va straluci mai tare si va fi mai darnic cu noi, sa se încalzeasca de-a binelea, iar copacii si florile sa nu aiba de suferit din cauza îngheturilor…
Stiti, la 11 martie, cînd Japonia a fost zguduita de seism si invadata de tsunami, o profesoara japoneza a venit la Chisinau, pentru a tine doua lectii de Ikebana. Am fost cu fetita mea, de 8 ani. Nici nu va imaginati, cît de impresionata a fost! Mi-a zis ca vrea sa mai mearga la astfel de lectii. Ba mai mult: ca vrea sa faca astfel de compozitii si la scoala (este în clasa întîi)!
Ma gîndesc ca, poate, în asemenea conditii, cînd verdeata înca nu e prea verde si copiii înca nu pot picta crengute înflorite, avînd modele „vii”, poate nascocim, cu copiii nostri, niste compozitii din crengute, flori? Poate ca nu se vor respecta întocmai „regulile” japonezilor, dar… copiilor le va fi interesant…
P.S. Încerc sa fiu cititoare fidela a site-ului Dvs. si chiar m-am abonat. Pentru ca îmi place tot ce publicati aici… Va doresc mult succes si inspiratie!
buna,
incep cu finalul, multumesc pentru cuvintele frumoase si pentru ca ma urmariti!
speram sa vina totusi caldura, sa avem parte macar de putina primavara inainte de caldurile coplesitoare… are fiecare anotimp farmecul lui.
vom picta saptamana viitoare (poate ii va face placere si fetitei dumneavoastra sa ni se alature, jocul este pentru toti copii dornici sa lucreza acasa), dar in loc sa punem in tablouri bucuria de afara, vom pune in schimb foarte multa dorinta.
referitor la ikebana… este o arta, cu mult peste dorinta nazdravanilor de a umple timpul in mod creativ. putem sa incercam, dar nu as indrazni niciodata sa ma ridic la un asemenea nivel. felicitari pentru curs, este o ocazie rara de a incerca macar intelegerea unei asemenea arte. copiii sunt mereu deschisi la nou, numai ca de cele mai multe ori, mijloacele sunt limitate… si trebuie sa ne raportam mediei disponibile.
Pingback: Ce-ar fi daca am ajuta victimele din Japonia, scriind pur si simplu?! | alexandrescudaniela.com
Pingback: Leapsa blogosferica | alexandrescudaniela.com