Fabrica de cristale, Noriel

Fabrica de cristale. Cristal growing

Printre minunăţiile cu care programele de copii de la tv umplu spaţiul de reclame sunt şi celebrele jocuri din seria "Fabrica de cristale". O baghetă magică şi cristalele sclipitoare îţi iau ochii. Bine-nţeles că reclamele nu spun că trebuie să ai şi o foarte mare doză de răbdare, plus o lupă să-ţi admiri creaţiile. Toţi piticii visează la un arici transparent care abia să le încapă în palmă, şi, când colo… o surpriză, din păcate urmată de un botic lung şi o mare umbră de dezamăgire.

Andrei a fost extrem de rezonabil anul acesta cu Moş Crăciun. Nu a cerut decât fasole atotputernică şi o fabrică de cristale… Cred că avea idee că n-a prea fost cuminte ca să ceară ma mult… Moşul a luat cristale verzi, de la Noriel. Şi, ca de obicei, jucăriile astea sunt făcute să-i chinuie pe bieţii părinţi.

După Crăciun am plecat la bunici. N-aveam nici apă distilată, ca să testăm, şi am amânat pentru începutul anului. Setul include lupă, şi, ca să fim siguri că aşteptările copiilor sunt mici, le-am explicat că nu se vor vedea cristalele decât cu lupa. Bine, dar pe cutie… Aia este o reclamă. Şi, ca mai toate reclamele, nu spun adevărul despre un produs.

Tentativa 1: pregătit un rând de pietre, soluţie ca la carte. Lăsat 2 zile, mai că nu se vedea decât o brumă de depunere pe pietricele.

Soluţie la tentativa 1: am mutat tot recipientul pe calorifer. Logic, dacă accelerezi evaporarea, şi cristalizarea va fi mai rapidă.

Rezultatul tentativei 1: câteva cristale diforme, de aprox. 1cm, pe pietre. Dar nu pe toate.

Concluzie la tentativa 1: trebuie să mai adăugăm soluţie ca să crească, şi eliminăm pietrele pe care nu s-a depus nimic.

Tentativa 2: pregătesc soluţie, tot ca la carte, fără să o saturez cum trebuie. O adaug peste cristale… şi peste câteva ore, când mă duc plină de entuziasm să văd opera, nu mai aveam niciunul. Doar câteva firave bucăţele desprinse, de câţiva milimetri. A doua zi dimineaţă aveam cristale întregi, de 2-3 cm din acele mici fărâmiţe desprinse. Erau depuneri serioase şi pe pietricele. Am luat cu penseta din dotare cristalele independente, le-am aşezat între pietre, şi le-am mai lăsat o zi… şi iată ce-a ieşit:

Fabrica de cristale. Cristal growing
Recipientul după evaporare

Fabrica de cristale. Cristal growing

Fabrica de cristale. Cristal growing

Ei, nu arată ca pe cutie, dar măcar copiii sunt satisfăcuţi de rezultat.

Concluzia: încerc în continuare să-l cresc. Am preparat altă soluţie, am adăugat peste. Bine saturată, să fiu sigură că nu-l stric. Nu ştiu ce iese, deocamdată mă evervează la culme că a început să cristalizeze pe peretele recipientului, aşa că stau şi distrug punctele de cristalizare. Sper să nu mă supăr şi să-l bag din nou, integral, la dizolvat. Şi să o iau de la capăt. Dar, dacă voi obţine un rezultat mai bun, revin cu imagini.

Info pret: bestkids.ro, elefant.ro, librarie, eMAG.ro .

Alte variante de „cristale” ce cresc pe langa casa omului:

eMAG Cautare National Geographic Kit experimental de crestere a cristalelor

Picuri de cristal, la finalul primei etape

Iarna nu a fost niciodată mai frumoasă, cel puţin aceasta este senzaţia după proba săptămânii trecute, când copiii au realizat, în acuarele, un peisaj de iarnă. Nu a fost simplu, căci nu au avut voie să strecoare în peisaj nicio siluetă umană. Câtă linişte în peisajele lor…

Mai mult sau mai puţin artişti la îmbinarea culorilor, au reuşit să dea frâu liber imaginaţiei. Săptămâna aceasta vom vedea şi cum vor aprecia creaţiile celorlalţi participanţi, cum vor judeca, cu ochiul lor extrem de critic, munca depusă.

Ca noutate în structura probei, grupa de şcolari a fost împărţită în şcolărei (clasele întâi şi a doua), şi şcolari (clasa a treia şi a patra).

Peisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapada

A doua probă le va pune la încercare simţul artistic şi cunoştinţele legate de poeziile lui Mihai Eminescu. Detalii aici.

Dinozaurii. Editura Teora

Dinozaurii. Editura Teora

Habar n-am când a început mai exact pasiunea asta cu dinozaurii… poate când au văzut prima dată filmul de animaţie cu Dinozauri, şi l-au îndrăgit pe Picioruş şi pe prietenii lui. A continuat cu enciclopedii, mulaje, o sacoşă de dinozauri de cauciuc de pe la muzee…

E, într-adevăr, o lume fascinantă. Deşi e demult dispărută, încă te înfioară… iar teoriile recente de prin Jurassic Park, chiar dacă ştii bine că sunt SF-uri, te gandeşti… dacă uriaşii ar reveni pe Pământ?

Ei, măcar paleontologii ar elimina o mulţime de supoziţii despre specii şi obiceiuri. Ei ar fi fericiţi, nu ştiu însă pentru câtă vreme…

Andrei, în mania lui de a învăţa cifre şi clasificări, a fost încântat de noua materie de studiu. De la Bucureşti şi până dincolo de Piteşti am studiat a doua zi de Crăciun luptele dintre dintre machetele de hârtie. Cred că a fost lucrul care a deosebit cartea de celelalte, faptul că figurinele sunt animate în cele 6 tablouri principale, dar şi în numeroasele tablouri secundare, cu detalii despre caracteristicile de bază ale fiecărei specii..

Dinozaurii. Editura Teora

Mie mi-au plăcut că sunt rezistente. Cartea este format mare, 19x25x6cm, şi este realizată integral din carton. Machetele sunt minunate, cu finisaje de calitate şi perfect funcţionale. Mai mult, casetele mici se pot bloca, la nevoie, pentru a proteja şi mai mult decupajele. Am răsfoit în faţa camerei enciclopedia tridimensionala:

Info preţ: Teora.ro, elefant.ro, librarie.net, eMAG.ro | Biblioteca Năzdrăvanilor

staniol globuri metaloplastie

Si au fost… globuri din staniol rasucit

Azi mi-am propus să desfac bradul. În fiecare an, de Bobotează, îl punem înapoi în cutie. Dar anul acesta de Bobotează am fost ocupaţi, uite-aşa au mai trecut două zile, şi acum tocmai am aflat că avem alte planuri diseară. Amânăm deci pe mâine. Dacă m-aş lua după Iris, ar trebui să-l păstrăm, că poate vrea să-l vadă şi iepuraşul de Paşte…

N-am apucat să adaug trei dintre ornamentele pe care le-am realizat iarna aceasta. După ce am dat în patima staniolului răsucit, am încercat să fac diverse lucruri mărunte. Ţin şi copiii aproape, poate-poate se prinde tehnica şi de ei. Deocamdată doar Iris a început să răsucească, nu a trecut la asamblat. A fost dorinţa ei să fac un fluture… Şi am încercat unul simplu.

Eu am vrut globuri… căci era sezonul decoraţiunilor pentru pomul de iarnă.

staniol  globuri metaloplastie

Alte modele aici

Cum functioneaza corpul meu. Editura Teora

Cum functioneaza corpul meu. Editura Teora

Mai aveam două cadouri de la Moş Crăciun, şi cum nu mă puteam hotărî cu care să închei prezentările, aşa că l-am întrebat pe Andrei… dintre Cum funcţionează corpul meu şi Dinozaurii care îi place mai mult. Fascinat de ceea ce avem pe sub piele, nici nu mă aşteptam să n-o aleagă pe prima. Dar… greşit. Dinozaurii i-au plăcut cel mai mult, aşa că azi povestesc despre Corpul meu. Cartea, nu al meu cel existent, căci după sărbători în stil tradiţional nu-i frumos să vorbeşti de funie în casa spânzuratului.

L-am întrebat dacă nu-i place cartea. Îi place, dar nu aşa mult. Îi plac ferăstruicile, şi îi place să se uite "înăuntru". Trec peste dorinţa exprimată la un moment dat, cu regrete, că nu a văzut creier de om "pe viu", sper nici să nu vadă. (Şi nici să nu prindă secvenţa aceea ciudată din Hannibal.)

Dar să revin la carte, o enciclopedie minunată pentru copii: 13 file presărate cu surprize la fiecare colţ. Mereu ai ceva de descoperit, de investigat. Dar cartea nu a fost "citită" frumos, pagină după pagină. Am început întâi cu cele mai atractive pop-up-uri, ce sunt, cum funcţionează, daca avem şi noi, şi pe unde. Apoi au început să-şi amintească de ce au suferit ei de-a lungul timpului, şi să le arăt care erau zonele cu pricina. În final au trecut la investigaţii în familia extinsă, care ce oase şi-a rupt, şi să le arate pe schemă. Am culminat cu un amic, aflat în vizită, şi care le-a arătat pe ce bifurcaţie aortică are el montat un stent. Nu mai spun la ce discuţii am ajuns…

Cum functioneaza corpul meu. Editura Teora

Macheta cu craniul au spus că e "greşită". Ochii nu pot fi atât de aproape de creier… De fapt, nu şi-au închipuit ei niciodată că în spatele ochilor începe… creierul. Încă nu au descoperit-o toată, dar e printre cărţile pe care le scot din bibliotecă atunci când avem vizitatori. Poate-poate mai prind ocazia să investigheze o afecţiune…

Lucrarea, realizată sub coordonarea lui Steve Parker, este realizată în format mare, 26x26cm, şi cuprinde 13 capitole: corpul, scheletul, creierul şi nervii, muşchii, circulaţia, respiraţia, digestia, hormonii, ochii şi urechile, nasul şi gura, piele, unghii şi păr, reproducerea, creşterea şi îmbătrânirea. La final, un index are rolul de a ajuta navigarea în interiorul lucrării.

Info preţ: Libraria Teora.ro  | Biblioteca Năzdrăvanilor

Pictura: sat iarna, sub zapada

Revenim la lucru, şi sper că Năzdrăvanii, încă în vacanţă, au chef de joacă. Dacă în luna decembrie am profitat de ocazie şi am realizat mai mult colaje, primele trei probe din ianuarie vor fi ceva mai simple. Nu foarte simple însă, căci provocările fac parte din temele săptămânale.

Nu am scos demult acuarelele din cutie, pensulele s-au cam uscat, şi sper din tot sufletul că borcănelul cu vopsea albă este încă plin, căci săptămâna aceasta pictăm. Un sat înzăpezit, căsuţe pierdute sub zăpadă, copaci printre troiene, şi fuioare de fum înălţându-se spre cer. Iată ceea ce sper să vedem în expoziţia de la sfârşitul săptămânii. Este şi o condiţie, în peisaj nu trebuie să apară copii sau alte vieţuitoare. Pur şi simplu trebuie să fie "linişte"…

Sper ca această condiţie să nu creeze dificultăţi, ci să facă procesul de creaţie mai uşor.

Eu abia aştept să ne reîntoarcem la lucru. Presimt că vom avea ceva de furcă cu amestecul de culori. Albul va trebui să capete nuanţe albăstrii, dar nu foarte mult. Iar brazii înzăpeziţi vor fi o adevărată provocare.

Detaliile probei

Titanic. Carte 3D, Editura Teora

Titanic. Editura Teora. Carte 3D Printre cadourile cu care Moş Crăciun de la Teora i-a dat pe spate pe copii a fost si cartea despre Titanic. M-a lăsat pe mine cu gura căscată, căci ce reacţie poţi să ai în momentul în care o deschizi, linistit, şi în faţa ochilor ţi se desfăşoară o machetă impresionantă de 1m? Nu vreau să mă gândesc ce reacţie au avut cei care l-au văzut prima dată… real. Iris habar n-avea ce era cu vaporul ăsta, dar Andrei era la curent cu faptul că pe 14 aprilie s-a scufundat un vapor mare care mergea la New York. Acum îl vedea.

Vacanţa nu ne-a lăsat prea mult să aprofundăm materialele incluse, dar cum în seara asta rulează filmul pe tv, am citit cartea împreună. Până acum copiii s-au amuzat studiind macheta, şi interiorul, prin ferăstruicile deschise, harta cu punţile navei, copia după singurul bilet rămas de la un pasaget de clasa întâi, care nu a mai plecat. Oare cum s-a simţit reverendul Stuart Holden, având pe birou, o viaţă întreagă, înrămat biletul?

Pachetul include şi o copie după meniul ce se servea pe navă. Recunosc că de multe dintre cele de-acolo nu am auzit în viaţa mea, dar ce au constatat şi copii: mâncau foarte sănătos. Cred şi eu, habar n-aveau acum 100 de ani ce-s alea "E-uri", iar somonul, carnea de vită, făceau parte din alimentaţia curentă. Până şi la clasa a treia se mânca sănătos. Dimineaţa: terci din făină de ovăz şi lapte, heringi afumaţi, cartofi în coajă, omletă cu şuncă, pâine proaspătă cu unt, marmeladă, ceai, cafea. La prâz: supă de orez, pâine proaspătă, pesmeţi, friptură de vită cu sos brun, porumb dulce, cartofi fierţi, budincă de prune cu sos dulce, fructe. Gustarea de la ora 5: carne rece, brânză, murături, pâine proaspătă cu unt, compot de smochine cu orez, ceai. Cina: terci, pesmeţi, brânză.

Titanic. Editura Teora. Carte 3D

Dintre pliantele incluse, cel mai mult l-a fascinat copia după ziarele din epocă, The New York Times şi The Daily Mirror. Trebuie să recunosc că, deşi scrisul este foarte mic, tot am stat să buchisesc un pic. Nu citeşti în fiecare zi un ziar de acum 100 de ani, nu?

Titanic. Editura Teora. Carte 3D

Pliantul cu schema navei este foarte detaliat, poţi pierde ore studiind aşezarea. Oare cât ţi-ar fi luat să-l vizitezi? Hmmm… ce păcat că nu s-au gândit să facă încă un parc "Titanic", cum e cel de la Disneyland. Pun pariu ca ar avea mare succes. Pe verso sunt câteva informaţii despre cei care s-au aflat la bordul vasului, sau mai norocoşi în acea zi. Cel mai mult m-a impresionat povestea a doi copii, fraţii Navratil, răpiţi de tatăl lor după divorţ. A plecat cu ei în America, sub nume fals. În momentul naufragiului, i-a urcat într-o barcă de salvare. El s-a înecat, dar mama şi-a recunoscut copiii într-o poză din ziarele vremii, şi a mers în America pentru a-i regăsi.

Citind cartea, am aflat şi lucruri pe care nu le ştiam. Dintre acestea… de exemplu, că nu au avut binoclu pe vapor, şi că supravegheau marea doar cu privirea. Dacă mă gândesc bine… dacă tot le era aşa teamă, şi nu vedeau nimic, de ce nu foloseau la intervale regulate rachete de semnalizare!? A doua… că cel de-al patrulea coş era fals. Era aerisire pentru cambuză, şi a fost pus pentru că armatorii au considerat că vaporul ar arăta "ciudat" fără el. Şi al treilea… că informaţiile despre gheţari au ajuns pe vas, dar nu şi la cine trebuie, au rămas în cabina telegrafiştilor.

Am urmărit pas cu pas rezumatul momentelor importante ale naufragiului. În final, misterul care a învăluit evenimentul atâta timp a fost spulberat, în 1985 fiind descoperită epava. Carena nu a fost spintecată, plăcile au fost îndoite, niturile tăiate, şi de aici fisura. Se pare că materialul folosit nu a fost de o foarte bună calitate.

Titanic. Editura Teora. Carte 3D

În ferestrele de lângă machetă se deschid, în variante pop-up, sălile principale: restaurantul franţuzesc, puntea de comandă, sala de recepţie de la clasa întâi, sala de gimnastică, terasa cu palmieri, sau scara principală, care apare şi în film. Recunosc că aş vrea să văd un album cu fotografiile lui Francis Browne, un fotograf care a călătorit cu Titanicul, şi care a coborât la ultima escală europeană, în Queenstown…

Info preţ: Teora.ro, Elefant.ro, Libris.ro, eMAG.ro  | Biblioteca Năzdrăvanilor