17 noiembrie.

Iris

Da, a mai trecut odată 17 noiembrie. Anul acesta parcă mai repede ca niciodată, şi cu un uşor gust amar…

A fost ziua Irisucăi. Are mama acum o fetiţă de cinci anişori, mândră foc că a trecut de la grupa de Pitici la cea de Năzdrăvani.

Am început ziua devreme, căci cine se scoală de dimineată, departe ajunge. Ora 6: m-am sculat să pregătesc fructele pentru grădiniţă. La noi la grădi copiii nu au voie la aniversări decât cu fructe şi apă plată. Asta, normal, dacă nu ai parte de favorurile direcţiunii sau nu faci parte din acele "situaţii speciale" pentru care asistentele medicale acceptă şi alte variante de sărbătoriri. Muritorii de rând, sau căţeluşii din celebra fabulă, trebuie să se supună regulilor. Aşadar, Irisuca se pregătea cu mere, struguri şi portocale pentru a primi cum se cuvine cei cinci anişori. Numai că, ofticată la culme că nu am sânge suficient de albastru, şi nici nu-mi stă în obicei să deschid uşile cu capul, am folosit ceea ce Dumnezeu a găsit de cuviinţă să-mi deea şi mie. Niţică minte. Am pregătit "prăjiturele din fructe". Nu cu fructe, că nu e voie cu preparate. Am scos cotorul la mere, şi le-am tăiat rondele. Am acoperit gaura din mijloc cu o boabă de strugure. Am mai tăiat un bob pe jumătate, şi am făcut doi ochi. O felie de portocală pe post de guriţă, şi gata o faţă zâmbitoare, perfect "sănătoasă". Numai din fructe! Am repetat operaţiunea de vreo 30 de ori, apoi l-am sculat şi pe tati, căci fiecare a fost împachetată frumos în folie alimentară. Mi-e o ciudă de mor, n-am apucat să le fac poză… Arătau extraordinar!

Am improvizat apoi un "tort". Un rând de mere tăiate cubuleţe, un rând de boabe de struguri, şi apoi felii de portocală frumos aşezate, ca decor. Au fost cam nelămuriţi copiii de ce nu era cu ciocolată, căci "parcă se dăduse voie", dar trebuie obişnuiţi de mici… să accepte regulile, fie ele noi, vechi, sau de azi pe mâine. Dar măcar improvizaţia a ţinut. Iar Irisuca, îmbrăcată în costumul meu naţional, era la prânz mai fericită ca niciodată.

Cum petrecerea de la grădi s-a dus pe apa sâmbetei, ne-am petrecut ziua împreună, în oraş, Iris fiind coordonatorul de program. Avea grijă să ne anunţe cam la fiecare sfârşit de propoziţie că are 5 ani…

Seara am încheiat-o în familie, cu un tort de ciocolată veritabil. A adormit aproape instant. Normal, cu ponei pe sub pernă, şi păpuşile lângă pat. Erau nou-veniţi în casă, trebuia să aibă cineva grijă de ei…

Cristina H.
Posted in De-ale casei.

10 Comments

    • din care tort :D? cel ce ciocolata inca mai e, pe cel de la gradi – colajul de fructe – l-au devorat copiii.

  1. LA MULTI ANI FERICITI SI PLINI DE BUCURII IRIS !!!!

    SA AI O VIATA PLINA DE BUCURII SI IN FIECARE ZI SOARELE SA STALUCEASCA SI MAI PUTERNIC PENTRU TINE!
    pupici de la misu si mami

Dă-i un răspuns lui Simona Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Am fost informat că datele de identificare furnizate în adăugarea acestui comentariu sunt stocate în baza de date a blogului pentru a primi informațiile/comentariile nou apărute. În cazul în care nu mai doresc acest lucru, mă pot dezabona folosind linkurile din mailurile primite. De asemenea, pot cere ștergerea de pe site a informațiilor ce pot duce la identificarea mea, printr-un mesaj scris.


Pentru păstrarea anonimatului, folosiți un pseudonim și o adresă de mail inventată, precum a@a.a.



CabinaFotoSunt.eu - Distractie la evenimente