Zâna toamnă, la fereastra clasei…

Toamna aceasta trebuie să recunosc că m-am simţit minunat, cu greu mi-am încăput în piele când am văzut ce succes a avut decorul meu pentru fereastră. Nu numai la grădiniţa Irisucăi, sau în clasa lui Andrei, ci prin foarte multe alte locuri copiii au avut parte de o surpriză frumoasă la inceput de an. Am primit până acum doar câteva poze, sper să mai primesc.

Şi… în curând va sosi şi iarna 😉


Edit – Lămuriri necesare

Vă rog ca în momentul în care solicitaţi materialele să lăsaţi doar un singur mesaj, la un singur articol din serie. Veţi primi pachetul complet, cu toate cele patru zâne, precum şi decorul cu Moş Timp. Puteţi accesa paginile dedicate dând click pe imaginile de mai jos, aveti exemple de montaj de la colegele care le-au folosit deja.

Mailul îl primiţi în câteva zile, maxim o săptămână, nu este nevoie să reveniţi cu mesaje suplimentare dacă primul a fost aprobat şi apare pe blog. Verificaţi şi în folderul spam al mailului la sfârşitul săptămânii.

Menţionez că primiţi materialele cu drept de folosinţă, adică le printaţi şi le utilizati. Distribuţia acestora este interzisă. Nu urcaţi aceste materiale public pe niciun alt site sau reţea de socializare. Este un material pe care îl ofer gratuit, cu pretenţia de a-mi fi respectată această dorinţă. Vă rog să citiţi în mod special articolul dedicat decorului cu moş Timp, aveţi acolo mai multe explicaţii despre motivele mele.

Mulţumesc pentru înţelegere!

buton-zane

 

 

Ceasuri…

Tic-tac, şi la noi… ieri ne-am apucat cu zel de făcut ultima variantă de ceas. Am început multe, să nu vă închipuiţi că am scăpat usor. Primele versiuni erau roz (ghici a cui…) şi verde. Desenaseră direct, mai lipiseră câteva briz-brizuri, dar nu stăteau nici bine in picioare (carton cam subţirel) şi nici nu ne-am declarat foarte multumiţi de rezultat. A mai urmat o variantă intermediară, şi apoi aceasta.

Am stabilit de comun acord să facă nişte buline colorate, pe care să deseneze sau să lipească ceva…

Ceas din hartie Andrei voia musai maşini. De când cu perforatorul cu maşinuţe, numai buburuze ar lipi peste tot. Numai că de la intenţie până la realizare e cale prea lung, bulinele au ieşit cam mici, maşinile nu se văd. Dar… Mami, e ca la curse, toate au număr!!! Deşi logica a fost să le aşeze pe toate având ca reper centrul ceasului (cele cu roţile în sus nu sunt greşeli), când a scris numerele a uitat la ce s-a gândit prima dată. Apoi iar schimbare de plan, când l-am întrebat ce indică ceasului lui… Dacă tot a ales un serial, s-a gândit el să facă şi ceasul cu fraţii Jonas, şi să-i pună şi marca Disney.A avut şi o tentativă de a folosi foarfeca decorativă, dar după ce a decupat jumătate de ceas a abandonat. A ieşit ceva…

Ceas din hartie Cu Iris e poveste lungă. Ea totdeauna începe, şi niciodată nu ştie cum termină. Mereu mai găseşte ceva, sau caută o soluţie. Genul Scufiţa Roşie, ajungi din punctul A în punctul B făcând un zig-zag lung. A pornit şi ea de la buline, desenate cu capacul de la lipici şi decupate cu grijă. Dar nu a vrut să lipească nimic, şi-a căutat ştampilele cu zâne, apoi le-a colorat. Pentru cifre a folosit un ceas normal, şi le-a scris pe dos. Dar e încă mică, nu am pretenţii, mai ales ca 11 este unu şi unu. a terminat cu bulinele, şi şi-a semnat creaţia. Ceas marca Iris. Şi vine întrebarea de baraj… Îţi place, mami? Nu trebuie să răspund, că vede pe faţa mea. Bine, îi mai fac ceva. Nişte fluturi pe jos. Perforatorul cu Coada rândunicii e destul de nou, n-a apucat să-l exploateze. A început cu fluturii verzi, şi îmi venea s-o mănânc de dragă ce-mi era, când o vedeam cum se chinuie ea să le aşeze aripile la fluturi. Oana m-a învăţat, la grădi! După cei verzi, s-a gândit ea să mai pună, până când n-a mai avut unde. Mami, dar pot să-i fac şi ochi? Ochişorii ăştia mobili sunt ultima nebunie în materie de colaje. I-ar lipi pe orice. Îmi aduci aracet, că nu se liesc cu lipici! Fără aracet, i-am zis să pună glitter. Vai mami, ia uite ce frumos, stă sclipici in jur! Mda, dacă era aracet, nu ieşea aşa fain în jurul ochilor :). Gura o fac tot cu sclipici…

În final a declarat opera finalizată. Ea voia ecusonul de cel mai harnic năzdăvan la această probă, numai că nu i-a ieşit. Andrei "terminase" înaintea ei… iar când am ajuns la pc, trimisese deja Mara creaţia, finalizată cam cu vreo două ore înaintea lor. Asta e, data viitoare…

În schimb m-a amuzat răspunsul, cu ora preferată. Întâi s-a gândit ea cum să stea limbile la ceas în aşa fel încât să se vadă bine ochii. Apoi s-a gândit ce face ea pe la prânz… că altfel pare Fomilă din Harap Alb.

Detaliile probei

Povestea de seara. O altfel de poveste

Povestea de seară este de ceva vreme un obicei înainte de culcare, alături de spălatul dinţişorilor. Totuşi, de multe ori seara nu ai timp să citeşti o poveste. Nu căutăm scuze, copiii sunt mai importanţi decat dereticatul prin bucătărie sau proiectele ce trebuie predate a doua zi la prima oră. Oricare ar fi motivul pentru care nu am timp, Povestea nu trebuie tăiată de pe listă. Poate fi înlocuită cu succes de o înregistrare, gen teatru radiofonic, sau, de ce nu, cu ceea ce mai nou propune Povestea de seară. Un bunic, o bunică, un unchi sau o mătuşă care să te ajute la nevoie, şi să citească în locul tău povestea.

Nu am apucat să testăm site-ul în familie, căci aseară Andrei a căzut într-un somn adânc în mai puţin de 5 secunde, iar Iris a preferat o discuţie lungă pe tema tornadelor, şi a efectelor potenţiale asupra Bucureştiului.

Revenind la site, mi-a plăcut încă de la prima pagină. Poate nu sunt toate poveştile la fel de reuşite, dar alternativa este binevenită. Abia l-am descoperit, şi aştept cu interes să văd cum se dezvoltă proiectul.

Flori de toamna, colaj din hartie creponata

Săptămâna trecută am adus din nou culorile calde într-o toamnă mohorâtă. Nu-mi amintesc când a fost ultimul octombrie atât de cenuşiu… dar copiii au reuşit să-l înveselească. Florile lor parcă aduc primăvara.

Cerinţa solicita un colaj din hârtie creponată tocată. Am experimentat acum ceva timp colajele cu hârtie mototolită, şi atunci marea tragedie a fost răbdarea limitată a copiilor. Pur şi simplu au cedat, nu au putut pregăti toate cocoloaşele. Acum nu le-am mai cerut decât hârtie tocată, iar părinţii au putut să dea o mână de ajutor. Totuşi, creaţiile sunt deosebite, şi trebuie să admir încercarea unora dintre copii de a realiza un tablou veritabil.

Cei mai măricei au avut de rezolvat o cerinţă în plus, aceea de a realiza o floare, sau două, dintr-un evantai. Ca de obicei, imaginaţia lor nu are limite. Am pornit de la tehnică, şi priviti unde am ajuns:

Flori de toamna Flori de toamna Flori de toamna Flori de toamna Flori de toamna Flori de toamna Flori de toamna Flori de toamna Flori de toamna Flori de toamna Flori de toamna Flori de toamna Flori de toamna Flori de toamna Flori de toamna Flori de toamna Flori de toamna Flori de toamna Flori de toamna Flori de toamna Flori de toamna

Atelierul de creaţie

Tic-tac, tic-tac, orologiul suna…

Ceas din hârtie

Săptămâna aceasta ieşim un pic din seria probelor de sezon, pentru una universală… vom confecţiona un ceas. Poate că pentru cei mari va fi o probă uşoară, dar pentru cei mici provocarea este serioasă.

De ce un ceas…? Pentru a ne lămuri odată cum e cu "timpul", şi de ce trece, eventual poate aflăm cum şi pe unde tot trece.

Pentru rezolvarea temei, se printează şablonul pe hârtie mai groasă, eventual carton. Se decupează cu grijă pe linia continuă, şi se îndoaie pe cea punctată.

Se decorează ceasul, aşa cum şi-ar dori fiecare să-l aibă pe noptieră. Libertatea este totală, cu o condiţie: nu se folosesc abţibilduri şi materiale gata tipărite (preventiv, am observat efectul devastator al abţibildurilor cu prinţese asupra punctelor oferite mai ales de fetiţe…).

După ce decorul este gata, se adaugă în partea de sus, pe spate, lipici, pe o bandă de aproximativ un centimetru, pentru a prinde între ele cele două feţe. Se poate folosi şi bandă dublu-adezivă, dacă aveţi la îndemână.

Se confecţionează limbile ceasului (atenţie, nu sunt trecute pe şablon, trebuie să le realizeze singuri), şi se înfig cu ajutorul unui ac cu gămălie într-o bucată de plută.

Şi ca proba să fie completă, copiii trebuie să potrivească ceasul astfel încât să indice ora la care se petrece cel mai plăcut moment al zilei, şi să povestească pe scurt în ce constă acesta.

Pentru realizare, toţi copiii au la dispoziţie o săptămână.

Spor la lucru!

Detaliile probei

Si a fost… Atelierul Nazdravanilor

Nu-mi vine să cred că deja vorbesc "la trecut" despre Atelierul Năzdrăvanilor. Abia au trecut câteva ore de când priveam picăturile de ploaie ce se scurgeau pe fereastră. Speram ca năzdrăvanii înscrişi la eveniment să nu se sperie de vremea de toamnă mohorâtă şi să fie prezenţi la eveniment. Dar au venit la timp, nici nu aş putea spune că au întârziat.

Cei care au sosit mai devreme s-au delectat cu câteva pagini de colorat din seria poveştilor cu Naz şi Ani. Am ajuns pe nesimţite la momentul de început. Cerinţa nu a fost nici uşoară, nici simplă, iar copiii care s-au simtit depăşiţi de gradul de dificultate al temei au putut schimba subiectul desenului. Au fost atât de cuminţi şi ascultători, încât le-au uimit şi pe gazdele evenimentului, ce aşteptau cu emoţie primul eveniment cu copii din ceainărie. Au desenat minunat, am reuşit să ne încadrăm în timp şi să finalizăm desenele.

Mai greu a fost la acordarea punctelor. Am observat că pot fi şi foarte buni critici, dar ştiu încă de mici ce înseamnă să-ţi "vinzi marfa". Am surprins un dialog între copii… Îţi place desenul meu…? Nu-i aşa că-i frumos…? Îmi pui şi mie un abţibild…?

A fost foarte greu să-i conving să nu-şi numere singuri voturile, şi să meargă la locurile lor. A urmat pentru ei un moment lung de aşteptare, timp în care am numărat puncte… dar am şi tras la sorţi premiile oferite de Librăria Books-Express. Au savurat momentul mai mult părinţii, copiii erau încă foarte ocupaţi cu dezbaterile pe marginea lucrărilor. Când au realizat că vin premii, au început să se liniştească. Înainte să realizeze că nu au fost norocoşi la tombolă, am aflat rezultatele finale şi toţi participanţii au primit o diplomă şi un premiu din partea Editurii Paralela 45.

Premianţii au fost: Karina V., Eva N., Theodora N., la diferenţă de un punct una de cealaltă.

Copiii au reacţionat diferit. Unii au zâmbit, chiar dacă pe diploma lor nu scria "Premiul…"; a fost nevoie să şterg şi o lacrimă… e tare greu uneori să accepţi înfrângerea. (Regula numărul trei… )

Acum sunt curioasă cum li s-a părut, şi nu-mi rămâne decât să sper că au petrecut o zi minunată.

Atelierul Nazdravanilor

Atelierul Nazdravanilor

Atelierul Nazdravanilor

Atelierul Nazdravanilor

Atelierul Nazdravanilor

Atelierul Nazdravanilor

Atelierul Nazdravanilor

Atelierul Nazdravanilor

Atelierul Nazdravanilor

Atelierul Nazdravanilor

Atelierul Nazdravanilor

Atelierul Nazdravanilor

Muţumim sponsorilor evenimentului,



Atelierul Nazdravanilor, la finalul primei editii

Tocmai ce am sosit de la Ceainăria Green Tea, unde am avut parte de aproape doua ore minunate alături de 19 năzdrăvani. Mai mici sau mai mari, copiii au desenat cu creioane sau carioci, aşa cum şi-au dorit. Pentru realizarea temei, au primit o fişă cu câteva animăluţe simplu de realizat. Apoi, pentru completarea tabloului, au dat frâu liber imaginaţiei. Iată creaţiile:

Atelierul Nazdravanilor Alexandra T., fluture

Atelierul Nazdravanilor Andrei G. , pisica

Atelierul Nazdravanilor Amelia T., ariciul

Atelierul Nazdravanilor Bianca D., fluturele

Atelierul Nazdravanilor Calin D., oiţa

Atelierul Nazdravanilor Denisa V., fluturele

Atelierul Nazdravanilor Diana I. , porcul

Atelierul Nazdravanilor Doris G., căţelul

Atelierul Nazdravanilor Eva N., albina

Atelierul Nazdravanilor Karina B., porcul

Atelierul Nazdravanilor Karina V., ursul

Atelierul Nazdravanilor Petra F., albinuţa

Atelierul Nazdravanilor Radu G., porcuşorul de guineea

Atelierul Nazdravanilor Raluca R., puişorii

Atelierul Nazdravanilor Sarah C., puişorii

Atelierul Nazdravanilor Stefan A., pasăre

Atelierul Nazdravanilor Stefan D., cocoş

Atelierul Nazdravanilor Theodora N., peşte

Atelierul Nazdravanilor Toma D., porcuşor de guineea

Toţi participanţi au plecat acasă un premiu din partea Editurii Paralela 45 (Motanul invizibil şi o carte din colecţia Citim, invatam, coloram, ne jucam!), iar cinci norocoşi cu premiile oferite la tombolă de Librăria Books-Express.

Muţumim încă odată sponsorilor evenimentului,

Câteva poze şi poveşti

Oare cat sa fie ceasul? Editura Gama

Oare cat sa fie ceasul? Editura Gama

Cât e ceasul, mami?

Cât înseamnă cinci minute?

Vine buni cealaltă ieri pe la noi?

Am fost mâine în parc…

Şi nu sunt decât câteva din întrebările pe care piticii le pun. Noţiunea de timp, de scurgere a „timpului” se formează încet, iar când devin conştienţi de existenţa acestuia începe acea perioadă „minunată” în care trebuie să rezişti avalanşei de întrebări. Şi… trebuie să găseşti soluţii pentru a explica.

O variantă de răspuns este oferită de Editura Gama, în Oare cât să fie ceasul? Cartea combina o poveste cu un instrument educativ. Putem astfel urmări cum decurge o zi din viaţa ursuleţului Mor-Mor, şi la ce oră se petrec principalele momente din viaţa oricărui copil preşcolar. Cartea are şi răspunsurile corecte, pe ultima copertă.

Povestea realizată în versuri conţine şapte episoade: deşteptarea (7:30), înviorarea (8:00), micul dejun (8:20), jocul la grădiniţă (10:15), drumul spre casă (16:00), sosirea tatălui acasă (16:45), toaleta de seară (21:30). E drept că sunt momentele ideale, în lumea nebună în care trăim timpul are cu totul alte repere. Ce am simţit că ar trebui inclus este momentul prânzului, care este destul de fix pentru mai toţi copiii.

Cartea are 8 file cartonate, 19×27 cm, caşerate cu hârtie lucioasă, şi cu decupaj pentru a potrivi ceasul. Limbile ceasului sunt moi, realizate din acetofan colorat şi prinse cu o capsă, nu sunt de plastic rigid şi nu se rup dacă sunt îndoite.

Cartea în schimb a fost sursă de inspiraţie pentru proba săptămânii viitoare

Oare cat sa fie ceasul? Editura Gama

Oare cat sa fie ceasul? Editura Gama

Info preţ: Libraria Editurii Gama

Piticii mei si crizantemele de toamna

Încă nu îmi revin, azi a fost prima dată când au lucrat ai mei pitici împreună la aceeaşi masă, nu s-au bătut, nu s-au certat, şi m-au mai şi lăsat cu gura căscată! Tema săptămânii pentru năzdrăvani a fost o glastră cu flori, realizate din hârtie creponată. Nu am mai avut demult teme cu hârtie creponată, de pe vremea când le-am dat un peisaj cu hârtie mototolită şi s-a lăsat cu lacrimi în grup. Astă-vară Iris tot dădea târcoale cutiei cu hârtie creponată, poate-poate lucrăm ceva. Şi i-a venit rândul…

Am început să tocăm. Am încercat să tocăm pe culori, aproape ne ieşiseră câteva grămăjoare, până când… a strănutat Andrei. Fix de asta îmi era teamă, le şi spusesem să aibă grijă, să nu sufle, să nu strănute… s-au împrăştiat, au zburat pe jos, şi, normal, s-au amestecat… Lasă mami, că ies frumoase şi aşa!

Nu pot să zic că nu… chiar au ieşit interesante. Iris s-a chinuit totuşi să lucreze pe culori. Andrei a acceptat repede varianta de mozaic şi n-a stat prea mult pe gânduri. Glastra pare de la arte plastice, iar genul de floare ar trebui adus în atenţia celor care se ocupă de combinarea diverselor soiuri. În schimb Andrei m-a uimit la partea de îndoituri. Când s-a apucat de floricica evantai mă asteptam să urmeze iarăşi un cor de bocete şi văicăreli, cum că el nu ştie, nu poate, nu-i iese. Dar cu câteva explicaţii a reuşit, am găsit floarea lipită pe hârtie!

Acum le admirăm. Şi tot nu-mi vine să cred… au crescut atât de mult anul acesta!

Concursul Toamna prin ochi de copil. Deznodamantul

După două săptămâni în care piticii au strâns voturi, iată că s-a încheiat concursul "Toamna prin ochi de copil". Unii dintre participanţi au avut de partea lor norocul, alţii au fost susţinuţi intens de părinţi, iar premiile au fost atribuite astfel:

Premiul întâi (4 titluri): Octavian M ( 4 ) 201 p.
Premiul al doilea (3 titluri): Adela P. ( 3 ) 142 p.
Premiul al treilea (3 titluri): Andreea Alexandra M. ( 6 ) 119 p.

Premiile atribuite prin tragere la sorţi merg la:

Premiul constă într-o carte din colecţia Micul Detectiv sau o carte din colecţia Învăţ să citesc, în funcţie de vârstă.
(42) Stelian V., Bucureşti
(40) Adriana T., Bucureşti
(43) Bianca D., Bucureşti
(5) Pop Bogdan, Hodac (Mures)
(44) Alexandru Andrei C., Simand (Arad)

Câştigătorii sunt rugaţi să posteze pe acest subiect până vineri, 15.10.2010, un mesaj cu adresa la care poate fi expediat premiul, precum şi nivelul pentru care trebuie adaptat acesta (pentru grădiniţa: grupa mică-mijlocie, sau mare-pregătitoare, sau clasa pentru şcolari). Adresa nu va fi făcută publică. Nerevendicarea unui premiu va fi urmata de redistribuirea acestuia, conform regulamentului.

Mulţumesc în primul rând copiilor, care s-au străduit enorm. Dacă în timpul concursului nu am putut să menţionez nicio lucrare, o fac acum, căci realizările sunt într-adevăr deosebite. Fără să aibă vreo importanţă ordinea, mi-au plăcut la fel de mult lucrările lui Iris B, Bogdan P., Izabela S., Valentin Marcel M., Radu Alexandru R., Alexandru O.R. Lucrările s-au remarcat atât prin originalitate, cât şi prin efortul depus pentru realizarea lor. Felicitări!

De asemenea, felicitări şi cadrelor didactice care s-au implicat, şi au lucrat în plus cu copiii, în ciuda condiţiilor existente în învăţământul românesc. Şi nu în ultimul rând, felicitări părinţilor care îi încurajează pe pitici să desfăşoare acasă şi alte activităţi creative.

Nu în ultimul rând, mulţumim sponsorului concursului, Editura Gama, care a recompensat efortul copiilor din această toamnă.


Vezi pagina principala a concursului si creatiile copiilor