…uite-l pe Naz!!

Naz

Copilul meu face în curând un an. Copilul meu de suflet, Naz. Pentru cine nu-l cunoaşte, Naz este eroul poveştilor mele pentru copii. Ai mei pitici, şi nu numai, l-au îndrăgit. Săptămâna trecută am bântuit după rechizite… şi… l-am găsit! Ei bine, nu era creionul curcubeu, nu avea joben alb, dar eu le vedeam acolo. Iris a fost prima care şi-a dat seama… Mami… ce faci cu creionul ăsta mare… îl faci pe Naz…? Da!

Trei zile n-am avut timp de bricolat. Dar am rămas singurele acasă, şi m-a rugat, la fiecare 5 minute, să ne apucăm de Naz. Întâi de toate, am luat hârtie glasată autocolantă, şi am tăiat cu cutter-ul fâşii late pentru a acoperi cele opt feţe ale creionului. În culorile curcubeului… Apoi, din coli eva, sau hârtie buretată, cum am înţeles că i se mai spune, am confecţionat pălărioara, ochişorii, sprâncenele şi palmele. Le-am lipit cu bandă dublu-adezivă. Ochişorii sunt dintr-aceia mobili, iar braţele sunt realizate din acetofan.

Iris îl ţine pe masă, pe post de "consilier", când lucrează. Naz, ţin corect creionul? Dar forfecuţa? Ea întreabă, ea răspunde… de fapt nu răspunde, îmi transmite mie ce a zis Naz, căci a vorbit încet şi eu n-am auzit…

Acum Iris mai are o dorinţă: Să o avem şi pe Ani. Urmează probabil să bântui pe la materiale de pictură, după o pensulă mare şi rotundă… Iris a împărţit şi sarcinile. Ea îi face coiful de zână, eu rochiţa.

Naz