Natura a oferit şi va oferi mereu surprize pentru cei care vor şti să le caute. Iar pentru copii, va ascunde mereu jucării acolo unde imaginaţia va şti să le descopere. Şi… care ar mai fi farmecul bunicului dacă nu s-ar pricepe să meşterească, din buruienile de la capătul uliţei, o jucărie pentru nepoţi?!
Am aşteptat să vină toamna şi să se usuce cucuta. Da… acea plantă otrăvitoare, pe care numai potârnichea este capabilă să o digere şi să supravieţuiască. Asta tot de la bunicul o ştim.
Ne-a pregătit bunicul două morişti, cu care copii au alergat de-a lungul uliţei, jucându-se de-a avioanele, şi comparând mereu… A mea e mai rapidă… Ba a mea e mai rapidă!
Pentru a confecţiona o morişcă, este nevoie de câteva tulpini de cucută şi un cuţit bine ascuţit. Se pregăteşte întâi suportul pentru elice, dintr-o bucată de tulpină de aproximativ 30cm, care se taie în două ape, ca în imaginile alăturate. Cele două tăieturi trebuie să fie înclinate faţă de axul central în jurul căruia se va învârti morişca, iar elicele vor fi orientate în direcţii opuse. Se curăţă cu cuţitul, pentru a semăna cu o lamelă, dar atenţie, nu subţiaţi prea tare!
Pentru elice se taie cateva tuburi de aproximativ 10cm lungime, în funcţie de câte părţi vor alcătui elicea. Se taie apoi pe jumătate, în lung, şi cu ajutorul cuţitului se crestează cu grijă, să nu se spargă, oririficiul prin care va trece tija suportului. Se introduc cu grijă, să nu se rupă.
Axul central se confecţionează dintr-o rămurică subţire, cu bifurcaţie, care se trece prin mijlocul suportului prin două orificii mici, tăiate cu mare atenţie. Se înfige într-o bucată de tulpină mai subtire, şi în cele din urmă i se confecţionează un suport solid, de care va ţine copilul.
Eu personal nu am încercat, a fost mult mai plăcut să-l admir pe bunic la lucru. Iar copiii au fost încântaţi de jucăriile de pe vremea când Bunu era mic.