… iar mama cea vitrega…

Ieri ne-am uitat la Cenuşăreasa. Şi am avut probleme importante de dezbătut după…

În primul rând, ieri mai mult ca de obicei, a interesat-o problema mamei vitregi. Iar explicaţiile au generat un luuung şir de întrebări. Cine e mama vitregă, de unde a venit, de ce a venit, de ce a murit mama bună a Cenuşăresei… de ce trebuie să fie mama vitregă rea… grele întrebări.

După film, concluzii şi întrebări filozofice. Mami, tu o să mori vreodată? Ok, trebuie să recunoaştem, toţi oamenii mor la un moment dat… Şi cu mine ce-o să se întâmple? Ei, aici m-a salvat tati. Tu o să fii mare, la castelul tău, cu prinţul tău, o să te descurci şi fără mami. Mda, se pare că a mers. Dar tot o să-mi fie dor de tine! Ooof…

A urmat o pauză lungă, după care a tras ca din senin o concluzie: Tati, dacă o să avem nevoie de o mamă vitregă, o aleg eu, că tu precis găseşti una rea, care să mă pună să spăl şi să fac curat! Inutil să spun ce reacţie ca la dentist am avut noi…

Dar credeaţi că s-a terminat? Nuuu… am ieşit la joacă, iar la întoarcere, jucându-se pe covor, ne trezim din senin cu alta. Mami, eu o să mor ultima? Genul de întrebări în care îţi doreşti să fii avut răspunsurile pregătite… Şi ca de obicei, când nu ştiu să răspund la o întrebare, pasez mingea înapoi, să văd ce anume i-a trecut ei mai exact prin căpşor… Păi eu m-am născut ultima dintre noi, aşa că o să mor ultima. Tot spunem că nimeni nu ştie când o să moară, dar cel mai probabil când vom avea 100 de ani. Şi să nu ne mai gândim la asta.

Iar pentru o perioadă, vreau poveşti în care să nu moară nimeni. Nici măcar o vrăjitoare…

PS. La Andrei curiozitatea a trecut la altă etapă. Mergeam să ne întâlnim cu Buni, care ne aştepta la colţ, la cimitir. Murise un vecin. Andrei aude discuţia… şi îmi cere să mergem să vadă şi el cum se îngroapă oamenii. De ajuns n-am ajuns, dar e clar că curiozitatea lui a atins acest nivel. Îmi dau seama că e o etapă din viaţă care trebuie parcursă. Şi aş vrea s-o perceapă ca o etapă de trecere, căci asta înseamnă viaţa până la urmă. Deocamdată să vedem ce se va întâmpla…

Cristina H.
Posted in Cu si despre nazdravanii mei and tagged , , , .

4 Comments

  1. am ras cu lacrimi..la sugestia lui Iris de a-si alege eventuala mamica…sa-nteleg ca nu vrea sa riste sa aiba una rea…..ca cea din poveste….si noi ne-am uitat ieri la cenusareasa dar Theo nu adat asa importanta la mama vitrega (sa-mi fac probleme?)…noi avem treaba cu printul cel frumos….

Dă-i un răspuns lui Dani Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Am fost informat că datele de identificare furnizate în adăugarea acestui comentariu sunt stocate în baza de date a blogului pentru a primi informațiile/comentariile nou apărute. În cazul în care nu mai doresc acest lucru, mă pot dezabona folosind linkurile din mailurile primite. De asemenea, pot cere ștergerea de pe site a informațiilor ce pot duce la identificarea mea, printr-un mesaj scris.


Pentru păstrarea anonimatului, folosiți un pseudonim și o adresă de mail inventată, precum a@a.a.



CabinaFotoSunt.eu - Distractie la evenimente