La categoria "Femei la volan", magna cum laudae…

Am toată admiraţia pentru femeia de la volan. În primul rând pentru că acceptă, încă de la înscrierea la şcoala de soferi, adevărul că poate va fi una dintre "femeile" de la volan. Adică luată peste picior, claxonată doar pentru că nu e tunsă scurt, cu spectatori când încearcă să facă o parcare. Le admir pe cele cu talent, care conduc mult mai bine decât bărbaţii, şi pe toate, pentru că conduc mult mai sigur decât ei. Pentru cele mai multe dintre şoferiţe, drumul este distanţa dintre A şi B, care trebuie parcursă, şi nu spaţiul în care să testezi limitele maşinii sau nervii celorlalţi şoferi.

E drept că uneori ai nevoie de mult mai mult spaţiu şi răbdare pentru a efectua o manevră. Dar femeile au exersat cu urechea acului. În fond, important e să treacă aţa, chiar dacă trebuie să o răsuceşti de mai multe ori. Trusa auto a unei femei la volan ar trebui să conţină o rolă de adeziv cu aplicare rapidă, pentru toţi cei care se aşează în dreapta sau în spate şi se cred neadaptaţi în acel mediu. Iar rola de adeziv să fie personalizată cu textul "nu deranjaţi şoferul în timpul mersului". Cred că ar putea fi nişte cadouri foarte inspirante pentru prieteni. Şi eu aş da una din toată inima. Nu mi-aş lua, pentru că din fericire la mine în maşină există suficientă înţelegere, cum că şofeul nu trebuie stresat. E drept că uneori îi mai sare piciorul pe o frână imaginară…

Acum ţin să menţionz că nu sunt blondă. Şi că ceea ce voi povesti în continuare nu cred că este depăşit decât de câteva şoferiţe pe care le-am văzut la ştiri. (Mă bucur că n-am ajuns acolo!) Să-mi amintesc, a fost, în Bucureşti, o maşină roşie, parcată sfidând legile fizicii, peste o alta… Apoi, săptămâna aceasta, o şoferiţă la Timişoara, care, uitând să tragă frâna de mâna, a vrut apoi să oprească masina în pantă cu propria-i forţă. Dar trebuie să primească premiul pentru reacţie rapidă. E bine că nu s-a gândit să o prindă de ţeava de eşapament…

Acum să revin la mine. Pentru că am comis-o. Rău de tot. Şi recunosc că mi-au trebuit două zile de gândire să-mi dau seama şi cum am reuşit performanţa. Una din concluzii a fost că, totuşi, în România nu se fură ca-n codru. Şi că poate de la Ţepeş încoace n-a mai lasat cineva o pungă cu bani pe strada şi s-o găsească tot acolo.

Dar să revin la poveste, căci vorba multă, sărăcia omului…

… duminică dimineaţă mă pregătesc să plec la munte să-mi iau copilul din tabără. Patru ani jumătate, a plecat singurică, dar i-am promis că merg eu s-o iau. După ce toată săptămâna avusesem un nod în gât, şi nu m-am gândit decât la ea şi la ziua de duminică, iată că a sosit şi momentul cel mare. Nu puteam să plec cu maşina mea, aşa că am plecat cu unchiuleţul. A venit, a parcat lângă a mea, am mutat la el scăunelele auto pentru copii, am aranjat bagajele, şi când eram gata, îmi sună telefonul. Irisuca mâncase, îşi făcuse bagajele, şi mă suna să vadă unde sunt. M-am luat cu vorba… şi… fără să-mi dau sema, mă sui în maşină… iar şoferul pleacă. Timp de 3 ore a fost o zi minunată.

Până m-a sunat tati. Pe el îl sunase poliţia la uşă…Domnul…? Da. Ştiţi… maşina dumneavoastră a fost spartă. O vecină ne-a sunat, că este în parcare cu uşile deschise.

Coboară tati la maşină. Uşile de pe stânga, larg deschise amândouă. Nu lipsea nimic. Le-a închis, şi s-a minunat. S-au minunat şi ceilalţi, normal. Întâi că e perfect întreagă. Apoi, de neuronul nevestei… încă e inexplicabil şi pentru mine cum am putut nici să nu închid măcar uşile. E drept că a uitat şi el odată geamul şoferului complet lăsat jos o noapte întreagă, dar artistul familiei era încă nedescoperit…. Să mai uiţi maşina descuiată se întâmplă. Dar larg deschisă…

Acum despic firul în 4, in 12… probabil pentru că ambele uşi au fost deschise, nu a trecut nimănui prin cap că nu e acolo şi stăpânul. Iar pentru o imagine corectă, vecinul de pe stânga nu era acasa, si locul era liber.

Acum e târziu. Dar e genul de experienţă prin care nu-ţi doreşti să mai treci. Magna cum laudae mi l-am acordat singură. Se dă doar în cazuri excepţionale, şi cred că e unul dintre ele…

Posted in De-ale casei.

9 Comments

  1. hahahaha, bravooooo!

    hai sa-ti zc si eu una.
    masina nou-nouta!
    am iesit cu ea, a luat-o sotul, apoi m-a luat dintr-un loc, l-am dus eu in alt loc, in final a ramas masina la mine.
    o parchez frumos si ma duc la birou. ma suna sotul. cica „vezi te rog, daca n-am uitat tel in masina”
    ma duc – in parcare masina descuiata. boon, fac o cruce cu limba si caut telefonul. nu-l gasesc, dar gasesc la loc de cinste (la vedere, ca sa fiu mai clara), dar nu in contact, rindul al doilea de chei 😀

    ei? ma apropii?
    macar de magma cum laude 😀

    • las ca in momentul in care m-a sunat, imi era frica sa verific in geanta… luasem cheia sau era pe scaunul din fata, cum imi sta in obicei sa o las cand manevrez bagaje…

  2. Saptamana trecuta pleaca sotul meu la Bucuresti. Oricum ma ‘bucur’ nespus cand pleaca singur la volan, dar fiind si perioada cu inundatii, si avand de trecut Siretul de vreo 2 ori bucuria era intensa!
    Ei bine, pleaca el pe la ora 14 si pe la 22 ma suna, asa un pic nesigur, sa ma intrebe daca pot verifica masina.
    – ??De ce?
    – pai cred ca nu am incuiat-o.
    Ma duc sa caut cheia de rezerva, o gasesc, dar, nu avea baterie – la noi masina se incuie si se armeaza odata, nu are cheie separat si porneste cu o cartela. Bun, deci e inutila cartela… Ma gandeam ca trebuie sa desfac cartela, sa scot cheia din interior si sa ma duc sa mesteresc pe la portiera… bataie de cap noaptea… plus ca o incuiam eu poate, dar nu o mai puteam arma, si daca nu puteam sa o incui era mai nashpa ca se vedea clar ca e neincuiata.
    Acum, neavand cartela functionala nu poti pleca cu masina – nici macar ca sa mergi sa iti cumperi o baterie!!! si mai are si 5 ani si GPS, nu e ideala pt furat, dar ideea era ca nu voiam sa o las deschisa.
    Dar, deodata, – apropos de femei la volan – mi-am amintit ca acelasi tip de baterie folosesc si la cantarul de baie, asa ca am rezolvat rapid problema.

    Noroc de mine ca sunt femeie si am cantar in baie!!!

    • Complicat rau cu masinile astea cu cip…

      Noroc cu femeile, au mereu idei. Practice si rapide. As pune pariu ca „el” pleca cu un taxi sa caute baterie…

  3. Si inca una…
    Eram inainte de a pleca in vacanta. Cu cateva ore… 10-12 cam asa ceva….
    De obicei eu incep sa ma relaxez abia cand am ajuns la hotel si am terminat de despachetat. Deci intelegeti ca eram inca foarte incordata si nu vedeam stanga dreapta, nimic.
    Nu voiam decat sa termin de facut ce imi propusesem sa ajung acasa sis a plecam…
    Cobor din masina, intru in mall, termin cumparaturile si revin la masina. Deschid portbagajul… si incep sa il umplu. Aud deschizandu-se o portiera si un tip imi spune buna ziua. Ma uit la el, mi se pare vag cunsocut si raspund intr-o parere… Din spate sotul meu vine si el spre mine si ma intreaba ce fac; ii raspund ca bine si continui sa umplu portbagajul, iar ei se uitau la mine razand, se salute schimba amabilitati si imi dau pace…
    La un moment dat il intreb pe sotul meu daca nu considera natural sa ma ajute si… ma intorc spre el…

    Abia atunci realizez ca umpleam masina pe care o vandusem cu un an in urma, de asta imi era vag cunoscut tipul din fata!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *