Nu mă uit de fel la ştiri, la tv. Mi se par prezentate mult prea "comercial", adoptând apocalipticul drept criteriu de expunere. Plus că vor mereu să te pălească parcă după ceafă cu câte vreo creştere. Şi normal, nu e a nivelului de trai…
Prefer ştirile scrise. Dacă realitatea e prea dură, laşi scrool-ul mai încet, mai respiri un pic, nu înghiţi totul de-odată.
Dar zilele trecute una dintre ştiri mi-a plăcut. Scoasă din contextul crizei, era ceva ce aşteptam demult. Capitala va fi obligată să se spele şi să-şi cureţe murdăria animalelor. Aaa, şi nu să se spele bucureştenii în general, sau cei care circulă prin mijloacele de transport în mod special. Ci Capitala, cu ai ei locuitori, să-şi spele trotuarele.
Toată lumea se vaită, că e praf, că iarna zăpada e neagră, că e oraşul poluat… ei… dar când vine vorba de făcut ceva concret, toată lumea se codeşte. E drept că sărăceşti din câteva găleţi de apă, aşa cum declara indignată o tanti la ştiri, găleţi care oricum se scurg într-o lună picătură cu picătură, căci s-a cam uzat garnitura de la baterie. Dar cum să le dai de la tine, de bună voie, tot pentru tine?! De-a dreptul strigător la cer. Şi zăpada deranjează pe toată lumea, dar orăşenii de la bloc, cei care sunt de generaţii bucureşteni, nu ar pune nici morţi mâna pe lopată. Cum dar să iasă ei la spălat trotuarul vara?
Sunt sigură că, dacă apa este scumpă, şi comoditatea se plăteşte. Criza a adus mulţi oameni la disperare, şi pentru câţiva bănuţi vor aduce şi apa de-acasă. Ceva mai mulţi, normal…
Dar mai mult decât aceasta, mi-a mers la inimă cea privind animalele de companie. În sfârşit, vecinul de oriunde, iubitor de animale, şi care le scoate ţanţoş dimineaţa la plimbare, va fi obligat să umble cu punguţa după el şi să adune rahatul animalului. Îmi pierdusem orice speranţă, chiar mă gândeam că mai repede vor învăţa câinii să strângă singuri decât străpânii lor să se aplece. N-am înţeles de ce, că doar turnuleţul cel moale nu e cu nimic diferit faţă de cel din casă, doar trebuie adunat şi pus la gunoi… Arată la fel, deci nu poate fi problema că nu este recunoscut.
Primăria ar trebui să deschidă un site. "Urcă aici filmuleţul cu vecinul şi patrupedul prins în flagrant. Demonstrează că nu s-a aplecat, şi a trecut indiferent mai departe, şi primeşti la adresa de înscriere comisionul din amenda aplicată." Pentru asta mi-ar trebui un obiectiv trăznet, şi aş rezolva problema de la balcon, cu toţi cei care nu au bunul simţ să meargă 5 metri în plus de la scara blocului…
Dar poate în sfârşit voi putea ieşi la plimbare si să nu mai stau cu un ochi pe jos şi unul pe sus. Şi nici să nu mai stresez copiii la fiecare pas, Ai grijă în ce calci!
Mă chinui de câteva zile să mulţumesc, aşa cum pot eu, edililor locali, că în sfârşit vor măcar să facă ceva pentru revenirea bunului simţ pe făgaş normal. Căci democraţia nu înseamnă să faci ce vrei, ci că ea se întinde până acolo unde întâlneşte "democraţia" altei persoane. Şi totuşi, bomboana de pe tortul acestui subiect mi-a oferit-o una dintre vecinele de la parter.
În faţa blocului avem un spaţiu verde, destul de generos, cum şi-ar dori să aibă multe blocuri din capitală. Primăria a pus gazon, l-a curăţat. În primăvară administraţia a văruit pomii, arătau minunat! Vecinii de la etaj, probabil ceva urangutani care nu au descoperit la ce foloseşte ghena de lângă lift, au decorat gazonul cu tot felul de sticle, hârtii, iar copacii arată precum pomii de crăciun, decoraţi cu cârpe multicolore, ba chiar şi lenjerie intimă. Pe lângă acestea, mucurile de tigară găsite pe pervaz, ba chiar în casă dacă laşi fereastra deschisă, par o nimica toată. Fumează omul la geam, la ce să rişte să scape scrumiera? Aruncă mucul, doar e biodegradabil…
Dar… dacă afară e cald, şi vântul adie plăcut, de ce să nu legi o sfoară între doi copaci şi să întinzi repede la uscat orice, dar care s-ar usca de două ori mai greu în casă? Şi primul copac de pe stânga are urmele unei astfel de legături solide. Vorba aceea, n-avem nimic de ascuns. Două cearceafuri, trei cămăşi, o pereche de gogoşari… acum nu erau toate pe culme, dar ne delectăm la fiecare întoarcere acasă cu ce mai spală vrednicele noastre vecine de la parter. Deh, ghinionul nostru, stăm la etaj…
- Daniel Pennac: Necazuri cu școala - 31 martie 2024
- Lecția despre piramidă - 30 martie 2024
- Dacii și romanii sau cum ne-am pomenit strămoșii - 17 martie 2024
stii, nu vreau sa iti stric bucuria si speranta, dar asa cum nimeni de la primarie nu ii amendeaza pe cei ce isi usuca intre blocuri rufele – desi exista o lege sigur care interzice asta – crezi ca va sta vreo unul sa ii urmareasca pe stapanii de patrupezi daca isi fac datoria? e recesiune, legile in beneficiul civilizatiei si poporului sunt date sa sune frumos si sa se stie ca s-a gandit careva la ele, nu sa fie respectate…
educatia se face in familie – cei sapte ani de acasa – si la scoala etc…
care familie?
care scoala?
care educatie?
tocmai pentru ca e recesiune, asa mi-ar face placere sa ies si eu dimineata la plimbare, dar cu camera. si apoi sa incarc contul cu filmulete :D, un ban cinstit facut cu arta…
si tocmai pentru ca e recesiune, daca s-ar pune nitel cu amenzi pe ei, sa vezi ce se va respecta legea…
Supertare!!!
Si eu sunt curioasa daca o sa iasa lumea la curatenie in jurul blocului. Iar in ziua cand o sa vad UNUL ca-si strange resturile propriului caine ma imbat!!! Pe bune, pana cad sub masa! Si-asa n-am experimentat starea asta pana acum :p Dar eu n-am speranata in viata asta, din pacate. As fi fericita daca lumea si-ar tine patrupedul in lesa si n-ar mai veni la copii cu texte de genul: „da’ nu musca, poti pune mana”. Ei, chiar asa??? A nu se intelege ca am ceva cu cainii. Dimpotriva. Imi plac, dar la altii. Iar daca sunt stapanii responsabili de animalul lor, eu sunt fericita. Si…sa ne ocoleasca 😉
Cat despre lenjerii intinse-n parc…no comment!
am vazut, pe bune, cred ca de doua ori in ultimii 10 ani, rahati culesi. unula fost dupa ce-am facut galagie, ca potaia il realizaze intre copii, si-am pus cucoana sa-l ia urgent de-acolo.
inca sper!
cat despre nu musca… asa panicata am fost de cand erau mici, ca cel putin Andrei a prins frica de caini. cu iris am lasat un pic garda jos… nu vreau decat sa fie prevazatori, nu paranoici. si regula e ca nu ne jucam cu cainii strainilor, singurele potai cu viza sunt doua, una langa noi, a doua a bunicii. mai sigur asa…
Eu din nefericire am fost compostata. De unul din aia care nu musca. Si-am incasat un antitetanos, parca. De altele n-a fost nevoie pentru ca era cainele vaccinat. Asa ca…mai bine sa ne fie frica si sa ii ocolim decat s-o patim facand pe-a eroii. Adica prevedem pana la paranoia, din pacate. Andra a fost tare impresionata cand m-a vazut cu sangele siroind pe picior ca mai apoi sa mergem la spital sa ma injectez. Asa ca si ea ii ocoleste cat poate de mult.
cam asa mi-a stat mie inima aseara, iesisem pe role cu andrei si o haita de vreo 4 sterilizati ne privea cu interes. iar o tanti (care canta si se inregistra pe tf) imi spune ca nu musca… pai da, ca nu trecea ea pe roti, cu viteza, prin fata lor. hingheri scria pe ei daca misca vreunul.
Din pacate in multe localitati e la fel.
Aici ai mare dreptate! Cand vom fi someri … arta fotografica e o buna meserie! Sunt multe exemple de pozat!
vointa daca ar exista, ca de solutii nu ducem lipsa…