În seara asta am avut o misiune grea. Copiii obişnuiesc să ciulească urechile la ştiri. Eu le-am pus demult eticheta de "emisiuni dăunătoare sănătăţii", şi, aşa cum încerc să evit e-urile de pe etichete, cam în acelaşi ritm opresc tv-ul.
Însă nu mi-a prea ieşit. Dar cum panica tva-ului, care arată o ţară în prag de război cu un inamic invizibil, numit Impozit, a fost acoperită de panica apelor, copiii au început să pună întrebări. Ce e aia matcă. Adică ce au apele cu albinele. Nimic, normal.
Am început să explicăm cum e cu apa… şi am făcut în baie o bălăceală minunată. Întâi am luat un burete. Pământul. Plouă, plouă, plouă, şi burete se umple, apoi apa începe să curgă… la vale… Aici am pus un "cut" ca la filmări, şi, dintr-o ofertă depăsită de supermarket, cu tva-ul cel vechi, am improvizat o albie de râu. Am dat drumul încet la robinet… uite aşa curge de fel... dar când plouă, şi nu se mai opreşte, apa care nu mai intră în burete vine peste râu. Şi am dat robinetul mai tare. Aici a sărit apa noastră din mica matcă de hârtie, ne-a făcuit ciuciulete, şi-am stropit şi toţi peretii… ne-am inundat la cote mici.
Au alergat încântaţi în casă… Ai văzut câtă apă a sărit?
Din păcate, ei nu pot încă înţelege ce înseamnă cu adevărat dezastrul. Nu înţeleg ce înseamnă cu adevărat să nu ai casă, să nu ai unde dormi, să pierzi într-o clipă tot. Şi atunci să începi să apreciezi. Să ştii că nu-i o tragedie că nu mai ai la micul dejun cerealele preferate, sau că îţi lipseşte din colecţie nu ştiu ce maşinută. M-am gândit să le cer să ia o gentută, şi în 5 minute să pună în ea ceva din casă. Iar la restul să se gândească că le vor pierde. Dar… ei nu ştiu ce înseamnă totdeauna. Şi nici să o iei de la capăt.
Apoi mi-am dat seama că e mirajul coplăriei… oare chiar n-am ce face decât să-l spulber?! Mda, e timpul să merg la culcare…
- Daniel Pennac: Necazuri cu școala - 31 martie 2024
- Lecția despre piramidă - 30 martie 2024
- Dacii și romanii sau cum ne-am pomenit strămoșii - 17 martie 2024
Si noi am facut „Uau, mami, mai ajungem acasa??” Dezastru … Venind inspre mare, in zona Aiudului am trecut cu masina printr-o plina sosea inundata … In viata mea nu am vazut asa ceva … Parca mergeam prin rau, nu se mai vedeau marginile soselei, dar nici ea … La ora de noapte tarzie (noi doar asa plecam spre mare, le este rau fetelor, iar noaptea dorm bustean) era plin de oameni pe strazi, salvarea, pompierii si alte institutii abilitate …
E buna ideea cu TVa-ul si inundatiile … de tinut minte!
S-au scumpit toate … ieri aveau un pret … azi dimineata altul!
Oare ce ar pune in gentuta? O voi intreba si eu pe Adela …
si eu vreau sa-i prind pe ai mei intr-o dispozitie serioasa. sa vedem ce ar pretui ei mai mult. dar sunt sigura ca nu va fi nici de mancare, nici de imbracat…
Adela mi-a raspuns: „Haine si carti! Si daca este foc (nu prea stiu de unde … dar nu se stie niciodata) si apa!”.
Oricum e destul de bine …
M-a lasat candva fara grai! Intr-un anumit context, comentand o emisiune cu copii care fug de acasa si in urma unei nazbatii ce o facuse pe cand avea vreo 5 ani si jumatate mi-a spus: „Pai, Tudor e aproape”. Deci nu fuge departe, Tudor fiind copilul ce locuieste alaturi de casa noastra (gen duplex). Nu a fost chiar asa de rau …