La Iris la ferma

Anul acesta ziua tatălui m-a luat prin surprindere. Recunosc că în prima fază am confundat-o cu 5 mai, Ziua Bărbatului, atât de susţinută de Bergenbier.

Aşa că îmi recunosc vina, ar fi fost potrivită o probă dedicată tăticilor. Ma ales că Năzdrăvanii nu au confecţionat demult felicitări…

La Iris la Ferma

Ne-a luat-o înainte Alex, cu felicitarea pentru tăticul lui. Irisuca a văzut-o, şi… cum adică, ea nu face nimic? Şi s-a apucat de fermă. A lucrat cu o viteză uimitoate pentru cei patru anişori şi jumătate. Cu tot cu pauze, cred că i-a luat vreo 4 ore să coloreze, iar de decupat, maxim o oră. Dacă o lăsam cu acuarele, cred că era mult mai rapidă.

Sunt în schimb foarte mulţumită de viteza şi îndemânarea pe care o are cu forfecuţa. E drept că e o forfecuţă mică, cu vârf, teoretic total neindicată copiilor, dar este singura suficient de uşoară şi potrivită degeţelelor ei, şi o coordonează cu uşurinţă. A fost foarte simpatică la um moment dat, când, o fetiţă venită în vizită, vrea să ia forfecuţa în cauză… Nuuu, asta nu e de copii mici, şi te înţepi! Dar pe mine m-a învăţat mami cu ea! Mda… cum era zicala… Să faci ce zice popa, nu ce face el… aviz amatorilor.

Dar să revin la Fermă. Întâi de toate a ţinut morţis să se semneze singurică. De ce? Pentru că Edi, colegul ei de grădiniţă, se semnează singur! Motiv suficient, deşi n-aş fi vrut s-o învă nici măcar 3 litere la 4 ani. Apoi a scris ea, pe limba ei, tot felul de urări pentru tati:

La mulţi ani, tati! La mulţi ani Clisti! De ziua ta să mă îmbraci cu o rochiţă care se învârte foarte sus! Te iubesc, tati! (Aici e prescurtat, şi desenat o inimioară)

Şi acum, povestea fermei. În primul rând, vaca nu e bună, că nu are un viţel. Am căutat un viţel, dar n-am găsit. În final am convenit că viţelul este în grajd, cu tatăl lui, care are grijă de el şi-l încălzeşte. (Fără interpretări, da? Mama era afară doar.) La căţel, aceeaşi poveste, tatăl e cu puii în cuşcă. Purcelul avea nişte gogoşi de mâncare. Găina avea nişte ouă, nu erau gata ouăle să iasă puii.

La final, "modestia" şi-a spus cuvântul… Andleeeeiii, a mea e mai flumoasăăăă… Şi eu i-am făcut şi cadou lui tati…!

Detaliile probei

Cristina H.

În ordinea importanței de azi: mamă, profesor, bloger. Trei roluri pe care mă străduiesc în fiecare zi să le îndeplinesc mai bine decât ieri.
Cristina H.
Posted in Cu si despre nazdravanii mei and tagged , , , .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Am fost informat că datele de identificare furnizate în adăugarea acestui comentariu sunt stocate în baza de date a blogului pentru a primi informațiile/comentariile nou apărute. În cazul în care nu mai doresc acest lucru, mă pot dezabona folosind linkurile din mailurile primite. De asemenea, pot cere ștergerea de pe site a informațiilor ce pot duce la identificarea mea, printr-un mesaj scris.


Pentru păstrarea aninomatului, folosiți un pseudonim și o adresă de mail inventată, precum a@a.a.



CabinaFotoSunt.eu - Distractie la evenimente