Voinicel in lumea cea mare

De curând a fost nevoie să răspund la o întrebare.. De care carte din copilăria voastră vă este dor? Am răscolit amintiri… care anume, căci îmi e dor de toate. Îmi e dor de colţişorul în care mă închideam şi nu-mi mai păsa de nimic, şi sorbeam cu nesaţ aventura dintre coperţi. Şi acum, când citesc, regret acel timp când puteam să ignor totul în jur, câteva zile la rând, citind. Şi totuşi nu am pierdut nimic din pasiunea copilului care a plâns alături de Remy, sau l-a îngropat în bocete pe ultimul mohican.

Dar, nu ştiu de ce, în acel moment mi-a fost dor de alta… „Voinicel în lumea cea mare”, de Irina Teodorescu, şi ilustrată de Viorel Pîrligras. Am încercat, timid, să văd dacă autoarea mai este încă în viaţă. Am găsit multe Irine, dar se pare ca nu pe ea.

Voinicel în lumea cea mare, de Irina Teodorescu, ilustrata de Viorel Pirligras

Am găsit în schimb cartea, în răftuleţul meu din bibliotecă, alături de Cheiţa de Aur, Aventurile lui Buratino, Făt Frumos certat cu gluma, Cei trei Grăsani… şi multe altele.
Şi… nu ştiu de ce, m-am apucat s-o recitesc. Îmi aminteam de acel prinţ care, în căutarea binelui, a pornit în lume. Îmi aduceam aminte şi de furnici, şi de grăsani, şi de faptul că a reuşit în încercarea lui de a deveni un om mai bun, atât pentru el, cât şi pentru ceilalţi.
Aşadar, am recitit… habar nu am a câta oară ar fi, paginile acum îngălbenite de vreme.

Voinicel, fiul crudului Negru împărat, a plecat în lume în căutarea dreptăţii, a milei, a armoniei, lucruri pe care nu avea cum să le înveţe de la războinicul său părinte.
L-am însoţit din nou pe Voinicel în şcoala vieţii, totodată un ritual de iniţiere, de maturizare. Am învăţat În Ţara furnicilor că munca nu aduce fericirea, că un echilibru trebuie găsit, şi că de multe ori grija excesivă şi inflexibilitatea îi pot răni pe cei din jur. În ţara lui Buzdugan-Împărat am văzut cum băieţelul de la început se transformă, între buzdugane şi săbii, în bărbat, capabil să apere şi să se apere. În Ţara Lupilor am avut de-a face cu aparenţele înşelătoare, cu minciuna şi complotul.

Voinicel în lumea cea mare, de Irina Teodorescu, ilustrata de Viorel Pirligras

Şi… ce ar fi o poveste fără ca prinţul să se îndrăgostească de o prinţesă? Zorina, Crăiasa Munţilor, i-a vrăjit inima lui Voinicel. Frumoasă, învăluită de mister, a devenit visul pe care tânărul voia să-l transforme în realitate.
Numai că el nu-şi împlinise destinul, a plecat mai departe în căutarea acestuia. În Ţara lui Lăcomilă împărat a avut de-a face cu excesele alimentare. Viaţa are şi alte rosturi ale ei, mai frumoase…
Fericirea nu înseamnă a mânca fără măsură şi a crede în bucate mai mult decât în frumuseţea florilor şi gingăşia trestiilor…

S-a întâlnit apoi cu Vârtej împărat şi cruzimile sale. A văzut câtă suferinţă poate aduce celor din jur domnia fricii şi a terorii, pentru ca apoi să aibă ocazia să vadă Dreapta cârmuire a lui Bun Împărat. A descoperit în ţara acestuia ce înseamnă cinstea, omenia, dreptatea, compasiunea pentru cei din jur, şi ce atribute ar trebui să aibă un bun cârmuitor.

Povestea, ca orice poveste, are final fericit, Voinicel şi Zorina cârmuind cu înţelepciune ţara lui Negru împărat, după moartea acestuia.

Voinicel în lumea cea mare, de Irina Teodorescu, ilustrata de Viorel Pirligras

După ce am închis cartea, m-am gândit mult la momentul în care le voi vorbi de ea copiilor… sau… poate… aşa cum sper, să o descopere singuri şi să-mi vorbească ei despre ea.

Cristina H.

În ordinea importanței de azi: mamă, profesor, bloger. Trei roluri pe care mă străduiesc în fiecare zi să le îndeplinesc mai bine decât ieri.
Cristina H.

Ultimele postari ale lui Cristina H. (vezi toate)

Posted in Cărţi pentru copii, De-ale casei, Flori, fete sau baieti, carti, filme si cantareti and tagged , , , , , , .

8 Comments

  1. Draga Ani, ai pomenit aici despre „Fat Frumos certat cu gluma”; imi amintesc ca am citit cartea, cand eram mica, si mi-a placut, dar nimic altceva nu mi-a ramas in minte. Mi-as dori mult sa le arat aceasta carte si micutilor mei, insa nu o gasesc nicaieri, nici macar la biblioteca orasului! Daca o mai ai, oare ai putea sa faci un gest mare pentru iubitorii cartii, adica sa-i dai un scan si, fie sa o prezinti aici, fie sa mi-o trimiti si mie? Sper ca nu e o carte groasa, care sa-ti ia prea mult timp.

    Multumesc mult, astept vesti,
    Sandra

  2. Foarte bun site, Ani, il urmaresc de multa vreme si culeg ce mai apare; mai rau e ca, la cartile pentru copii, trebuie sa astept sa fiu in bani ca sa le imprim color!

  3. Cu Fat frumos certat cu gluma trebuie sa mai caut putin, poate e pe la mama… la mine vad ca nu e… sper ca mai exista.

    Da, site-ul e… lichidator de finante :D.

    • O, poti sa le trimiti pe adresa „socks”, pe care o inscriu aici la comentarii?

  4. Va multumesc pentru frumoasa prezentare. Nu va pot descrie sentimentul pe care îl ai stiind ca ai contribuit cu creatia ta la cladirea unor impresii nemuritoare în sufletul unui copil. Pentru ca, daca cineva a avut rabdarea sa scaneze si sa posteze pe net aceste imagini pe care nici eu nu le mai am în original, atunci chiar înseamna ca ma pot bucura de o atentie deosebita. Si eu sunt tributar povestii, pentru ca povestile, asa cum stim toti, nu mor niciodata. Ele se insinueaza în sufletul nostru si ne dau acel reper moral ca sa putem înfrunta lumea si s-o facem mai frumoasa. Ca în povesti!

  5. Stimatele domnule Viorel Pirligras,
    Trebuie sa recunosc, comentariul dumneavoastra m-a surprins si in acelasi timp mi-a facut o enorma placere.
    Imaginile dumneavostra au ramas, undeva, in sufletul copilului de altadata, care acum a crescut si le daruieste mai departe propriilor copii.
    Ma bucur in acelasi timp ca au ajuns la dumneavoastra cuvintele mele, si mai ales ca v-au facut placere.
    Va multumesc, mai ales in numele copilului de acum multi-multi ani.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Am fost informat că datele de identificare furnizate în adăugarea acestui comentariu sunt stocate în baza de date a blogului pentru a primi informațiile/comentariile nou apărute. În cazul în care nu mai doresc acest lucru, mă pot dezabona folosind linkurile din mailurile primite. De asemenea, pot cere ștergerea de pe site a informațiilor ce pot duce la identificarea mea, printr-un mesaj scris.


Pentru păstrarea aninomatului, folosiți un pseudonim și o adresă de mail inventată, precum a@a.a.



CabinaFotoSunt.eu - Distractie la evenimente