… o maximă cu care am fost şi tind să rămân de acord. Asemănătoare cu ea este şi „Scopul scuză mijloacele”. Şi totuşi, nu sunt omul care să calce pe „cadavre”…
Am avut o idee… o idee care am fost convinsă la acel moment că este o idee bună. Concursul de popularitate „Năzdrăvanul anului 2009”. De ce am considerat că e bună?! Pentru că era un mod de a expune lucrările pentru fiecare copil în parte. De a vedea, cumva, reunite, toate operele sale şi de a aprecia efortul acestora în alt mod. Pentru că de cele mai multe ori au nevoie să vadă o confirmare publică a talentului lor.
Personal i-am votat pe toţi, după ce am adăugat paginile. Şi am sperat ca, prin intermediul votului de popularitate, să devenim mai cunoscuţi, mai apreciaţi, să creştem un pic ca număr. Pentru că jocul în trei devine plictisitor.
Am oscilat dacă să-i includ sau nu în „roată” şi pe ai mei pitici. Pentru că orice regulament spune că rudele de gradul întâi ale organizatorilor nu participă. Şi totuşi, au lucrat cot la cot cu ceilalţi copii, măcar pentru ei i-am adăugat. Nu am făcut campanie de PR, nu am cerut voturi pentru ei, dar l-am găsit pe Andrei cerând voturi pe YM verişorilor… de ce…? „Pentru că merit şi eu, mami!”
I-am explicat cu greu că nu e corect, că noi suntem gazde şi nu e corect să concurăm. A înţeles. Cred. Şi totuşi, urmăreşte cu sufletul la gură concursul, să vadă cine mai adună voturi, cine are mai mulţi prieteni, şi cine va câştiga în cele din urmă.
Pentru că, dincolo de voturi, copiii au preferinţele lor. Chiar dacă s-a ofticat până în adâncul sufletului că nu a câştigat niciodată, recunoaşte că sunt Năzdrăvani care muncesc mai mult şi merită să câştige. Este orgolios, foarte, nu ştie să piardă, dar de când ne jucăm de-a concursul a mai învăţat un pic. Am fost tare mândră să-l aud la unul dintre concursuri spunând: Da mami, merita să câştige, a lucrat frumos! Deci nu mă zbat în zadar, chiar învaţă ceva.
De când am început concursurile nu i-am ascuns nimic. Aşa că a văzut mereu punctajele, şi cum l-au evaluat ceilalţi copii. În momentul în care a înţeles că, chiar şi atunci când îţi plac două lucrări la fel de mult, trebuie totuşi să alegi una pentru punctajul mai mare, a înţeles că la fel procedează şi ceilalţi copii. Că nu pot fi toţi câştigători şi că oricâtă muncă ai depune, fiecare om este diferit. Îi place sau nu creaţia ta. La un moment dat era trist… De ce nu mi-au dat note mari? Pentru că am muncit! Întâmplător punctase cu foarte puţin o lucrare foarte „muncită”. Dar tu Andrei… de ce ai dat 1p. pentru lucrarea asta? Nu a muncit la fel de mult? „Ba da, dar nu mi-a plăcut mie!” Ei vezi… de-aia nu ai primit nici tu note mari, pentru că, deşi ai muncit, nu a fost pe placul celorlalţi.
Credeţi că e uşor? E cel mai greu lucru să-i explici unui copil căile nedrepte ale unei lumi reale… Şi de unde trebuie să găsească puterea de a fi cinstit, de a nu fura pentru a fi în avantaj, de a se ridica după o lovitură şi de a o lua de la capăt. Căci asta e ceea ce încerc să-i învăţ…
Am şters rânduri de lacrimi, şi am oprit multe tentative de răzbunare. X mi-a dat un punct… îi dau şi eu la fel! L-am ameninţat cu descalificarea dacă îl prind că nu punctează corect, sau că se răzbună. Întotdeauna am încercat să căutăm criterii, cât a muncit, cât a respectat regulamentul, în afară de „cât de mult îmi place”. Nu-mi închipuiam că e atât de greu… dar în momentul în care ştie să aplice regulile altora, ştie să şi le aplice şi lui însuşi. Şi, în momentul în care vede celelalte creaţii, îşi dă seama dacă are sau nu şanse. M-au întrecut şi de data asta! Ah, da, cere mult curaj să recunoşti…
Am învăţat mult împreună cu copiii. Am învăţat ceea ce adulţii au uitat. Niciodată, dar niciodată nu încerca să minţi un copil în faţă. Şi nici să nu încerci să-l furi. Dacă adulţii pot accepta că „sistemul lor de fraudare a fost mai bun”, copiii nu ştiu ce înseamnă. Şi nu te joci cu sentimentele lor. Sunt prea nevinovaţi ca să faci asta…
- Daniel Pennac: Necazuri cu școala - 31 martie 2024
- Lecția despre piramidă - 30 martie 2024
- Dacii și romanii sau cum ne-am pomenit strămoșii - 17 martie 2024
Hmmmm, eu nu cred ca i-as fi aratat punctele date de alti copii, pentru ca astfel e cumva dezevantajat si pe de alta parte partinitor. Dar eu admir foarte mult cum reusesti tu sa il convingi ca trebuie sa fie corect, indiferent de cum l-au apreciat altii…sa fie obiectiv. Cred ca e o lectie de viata foarte importanta. Uite vezi, noi suntem in dezavantaj aici 🙂 si o spun fara invidie, o spun cu apreciere. Pentru ca imi incepusem comentariul cu „eu nu i-as fi aratat Silviei cum au punctat-o altii”. De asta apreciez!
Bafta multa Cristina, abia astept sa ne intoarcem din concediu sa continuam munca pentru concursuri. Eu cred ca Silviei i-a folosit enorm de mult, desi ea nu stie asta…;).
sa-l conving…? =)) e santaj curat. il descalific si-i anulez punctele daca protesteaza.
de la al doilea concurs nu are voie sa vada clasamentul pana nu da el intai punctele la proba respectiva. abia apoi „studiaza”. la inceput era foarte greu, se punea pe plans instant, caci asa e el, plangacios. acum a inceput sa accepte mai usor. ba chiar incepe sa se gandeasca de ce au ales copiii „asa” si nu „invers”.
duminica sta si se uita cine a participat si cine nu la o proba… „dar X de ce nu e? iar n-a avut timp?” incerc sa-i gasesc scuze… ba ca a avut antrenament, ba ca nu i-a mers netul, etc, etc… uneori mi-e tare greu sau aproape imposibil sa-i spun de ce unii prieteni nu mai participa. pentru ca lui ii place ca „acolo, undeva” sa aiba un prieten nazdravan.
nu mi-e nici mie usor sa-l vad plangand si suferind ca nu e primul, sau ca nu e apreciat asa cum considera el ca ar trebui… dar mai bine acum decat la scoala… sau mai tarziu.
Buna,as avea nevoie de sablonul cu hora copiilor, pentru 1 decembrie!Multumesc mult!
ma tem ca nu imi dau seama despre ce vorbiti. ati postat comentariul la un articol in care nu este vorba despre niciun fel de hora…
oricum, daca este vorba despre un model prezentat pe site, gasiti in articolul in cauza link pentru printarea modelului.