AMR: o zi | Talente de Năzdrăvani

A sosit şi ziua cea mare. Aproape că nu le vină să creadă, în seara aceasta vine Moşul. Normal, Moşul e pe drum, nu are telefon mobil, aşa că nu putem afla sub nicio formă unde este şi mai ales când ajunge. Aşa că piticii se învârt prin casă ca un titirez, nimic nu mai prezintă interes. Nici măcar n-au primit încă jucăria cea nouă, şi le-au şi dat uitării pe cele vechi.

Printre minunile comerciale timpurilor pe care le trăim sunt însă scrisorile de la Moş Crăciun. Copiii trimit scrisoarea lor, şi Moşul le răspunde, tot printr-o scrisoare, sosită în cutia poştală, că a primit mesajul, a găsit sau n-a găsit cadourile… Schema este simplă, sunt o sumedenie de site-uri care oferă, free sau contra-cost, scrisori personalizate. Poţi avea numele real, poţi înşira preferinţele copilului, fapte bune, şi un mesaj moralizator. Doar pentru o sumă "modică", poţi primi o scrisoare cu antet "Polul Nord", semnată şi parafată în original de Moşul.

Am avut plăcerea ca anul acesta să primesc cadou o asfel de scrisoare. Chiar dacă acum scrisorile cu timbru, pe care le găseşti în cutia poştală, sunt de obicei facturi, am reuşit cât de cât să-i explic piticului cel mare cum funcţionează sistemul de corespondenţă. Înţelesese mai uşor messengerul şi emailul… mai ales că nu trebuie să cheltui banii cu ele. Nu era la prima lui scrisoare. Este pacientul unui cabinet stomatologic care îi trimite regulat scrisori prin care să-i amintească de controlul dinţisorilor.

Aşa că acum l-am anunţat din uşă că are o scrisoare. Cercetează plicul, vede timbru, stampilă, deci e pe bune. Desface şi începe să citească. Cam dificil fontul caligrafic pentru copii mici, chiar dacă încearcă să aducă a scris de mână. Citeşte binişor, pentru un copil care nu e încă la şcoală. Începe în trombă, apoi cuvintele se răresc, pe măsură ce înţelege despre ce e vorba. Se uită repede la semnătură şi rămâne fără aer. "E chiar de la Moşul, mami!" Să nu-i vină să creadă, uite, a văzut scrisoarea lui, şi a găsit câteva din modelele de maşinuţe cerute. Apoi a lăsat scrisoarea pe masă.

Deja mă desumflasem, speram ca reacţia să fie mai mare. Dar se pare că am un copil care se exteriorizează mai greu. După 5 minute, ia din nou scrisoarea, se duce în pat şi începe din nou s-o citească. Uite mami, ştie şi că m-a lăudat doamna de engleză! Şi că am fost politicos… Aha! Care va să zică scrisoarea îl roade. După ce-a mai buchisit la ea, s-a dus la surioara lui. Uite Iris, mi-a scris Moşul! Ups, ei nu-i scrisese, noroc că avea scrisoarea un PS, cu mesaj pentru ea, şi s-a consolat. Cum să-i scrie Moşul dacă ea nu ştie să citească?! Of, cum cred piticii aştia explicaţii atât de naive…

Apare în vizită un vecin… Nicuuuu, ştii ceva??? Mie mi-a scris Moşul! Eu stau şi mă minunez… uite, dom’le cum poţi face fericit un copil.

Aseară încă era cu ea în braţe, făcea analiză. Uite, putea să renunţe la Porsche carrera, că şi Sally [na. din Cars] e tot carrera. Putea să ia şi el alt model. Păi…şi de ce l-ai cerut atunci? Crezi că Moşul trimite spiriduşii în fiecare ladă de jucării, să vadă ce ai deja!? Şi mă gândeam doar cum bietul "Moş" a răscolit un raft întreg de maşinuţe la supermarket, în căutarea modelului. Ba s-a mai luat la harţă şi cu supraveghetorul de raion, care protesta că îi este deranjată toată marfa. Te pomeneşti că o fi fost vina mea că nu ştie el pe dinafară ce modele are :D. Sau că nu orice Porsche este ok, trebuie Acel Porsche, cerut Moşului.

Ultima întrebare, retorică bine-nţeles, a fost… dar ce culoare va avea? Ar fi drăguţ să fie roşu! Ei na, cu asta m-a încuiat! Bine că nu i-a venit ideea când şi-a scris scrisoarea, că bietul Moş cred că-şi dădea demisia…

Ce ar fi util de ştiut dacă vrei să te joci de-a Moş Crăciun