perdea cort unicat carioca textil

Sa desenam oameni

Iată că s-a mai încheiat o probă de desen, iar cariocile au fost de data aceasta vedete! Copiii s-au străduit, atât cât le-a permis vârsta, şi trebuie să recunosc că şi cei mai mititei au fost la înălţime. Chiar dacă mânuţele sunt încă mai mult rădăcini decât degete, chiar dacă ideea de proporţie este complet necunoscută, avem totuşi desenate nişte siluete umane: au cap, ochi (uneori doar nişte orbite tare adânci), chiar şi toate membrele. Recunosc că nici eu nu am talent la desen, şi că mai bine mă pui la muncă decât să-mi ceri să desenez un om. De aceea ar fi bine să stim ce anume putem să-i cerem unui copil.

Întâi de toate, să cuprindă toate părţile vizibile ale corpului. Nu râdeţi, am văzut si copii făcând exces de zel, spre amuzamentul celor mari…

Apoi, să respecte proporţiile. Că doar nu suntem urangutani, să avem mâinile până în podea, şi nici căpcăuni, cu capetele cât casa. Şi nici Păsărilă-Lăţi-Lungilă, să ne deşirăm până la cer.

Mâinile. Aici este cea mai dificila problemă, căci se face cu greu trecerea de la 3 degete la 5. Şi atunci mâinile încep să semene cu nişte rădăcini firoase, cum am învăţat prin clasa a cincea…

Picioarele. Cel mai bine este să găsim un mod de a le realiza „încălţate”. Nu de alta, dar cel putin mie mi-a trebuit câteva luni să scap de oamenii-copaci. Căci, dacă la mâini aveau rădăcini, la picioare deja se înrădăcinau… cu cele 5 degete necesare.

Proba aceasta ne-a ajutat, cel putin am reusit să-l învăţ pe Andrei să deseneze altfel mâinile. Chiar dacă nu ies ele nemaipomenit, cel puţin se străduie, şi nu mai au nimic de-a face cu rădăcinile. Cu Iris mai am de lucru, căci e la vârsta la care ea le ştie pe toate, şi oricum nu e bine decât cum zice doamna la grădiniţă. Mami nu ştie.

În încheiere, aş vrea să le urez bun venit în rândul Năzdrăvanilor Talentaţi noilor participanţi: Maria, Iustina, Raluca şi Radu!