„Caracatita” printre noi

Printre cadourile pe care Andrei le-a primit de ziua lui, cel care mie cel putin mi-a facut mare placere a fost o carte.

Este tare greu cand trebuie sa faci un cadou aniversar. Pe de o parte, te gandesti sa iei o jucarie, ceva ce sa-i faca placere copilului. Caci o jucarie il va tenta oricand. Dar, ai de ales, o jucarie care va fi atractia zilei si va fi uitata maine… ? Sau ii iei ceva folositor, ceva de imbracat – hainutele prind intotdeauna bine. N-am vazut insa pana acum nici un copil cu fata trasfigurata de fericire cand a primit un trening… Aa, s-a mai intamplat sa vad in extaz fetite cand primeau bluzite sclipitoare (ce-or avea fetitele mici, parca sunt struti, cum au ceva stralucitor, cum le sare adrenalina…). EU personal prefer sa iau jocuri educative.

Din fericire alor mei le plac cartile. Cred ca pe tema Disney am cumparat cam tot, si nu e nimic mai placut ca seara inainte de culcare sa-si aleaga singurei cartea din biblioteca (trecem peste scandalul care urmeaza… „Eu am ales primul, pe-a mea o citim!”). Pana la urma insa am cam ajuns si eu cu rabdarea la limita. Le-am invatat pe dinafara, si nu stiu cum de nu se plictisesc sa asculte mereu aceeasi poveste…

Asa ca m-am bucurat tare mult cand Andrei a primit cartea. Si el s-a bucurat, caci cartea e cu dedicatie de la prietenii lui. „E o amintire, mami!”. Da. Corect, si eu am atat de multe carti de care m-am atasat. Mai ales cele primite cadou, cu cateva randuri scrise din suflet.

De ce m-am bucurat eu? Pai in primul rand ca aveam altceva pentru lectura de seara. Apoi, povestioarele sunt scurte (le ador, nu trebuie sa citesc 45min la o poveste!). Sunt putin cam grele pentru 6 anisori, nu mai spun pentru 4, de multe ori trebuie sa citesc randul inainte si sa inlocuiesc cuvintele mult mai dificil de inteles. Pe scurt, se descrie un caz, din viata de zi cu zi a copiilor (scolari mici), si, discret, copilul-erou analizeaza impreuna cu parintii si gaseste o solutie. La noi merge mai greu cu analiza, de multe ori trebuie sa le explic morala din spatele povestirii, dar le plac.

In plus, grafica este de contur, si destul de reusita pentru copii, poate fi colorata cu usurinta.

In incheiere, am sa va explic pe scurt titlul cartii…

Victor, un baietel singuratic, fara prea multi prieteni, incepe inexplicabil sa se poarte urat cu singurul lui prieten, Edi. Acesta, desi avea multi alti prieteni, il considera pe Victor prietenul lui cel mai bun, si sufera, mai ales ca nu intelege comportamentul lui Victor. Apeleaza la matusa acestuia, pentru a afla ce se intampla. Aceasta ii explica foarte frumos lui Victor ca nu trebuie sa se teama, Edi ii este prieten si nu-l va rani. Sa nu se poarte ca o caracatita (sepie dupa mine) care tulbura apa in jurul ei si dispare din raza dusmanilor. Victor a inceput sa se poarte din nou frumos, si in curand s-a integrat in grupul mare de prieteni ai lui Edi.

Cartea nu este numai pentru copii, este utila si pentru parinti, cu sfaturi despre gestionarea conflictelor dintre copii.

Spor la citit!

Cristina H.

În ordinea importanței de azi: mamă, profesor, bloger. Trei roluri pe care mă străduiesc în fiecare zi să le îndeplinesc mai bine decât ieri.
Cristina H.
Posted in Flori, fete sau baieti, carti, filme si cantareti and tagged , , .

Un comentariu

  1. Pingback: Bianca Timșa Stoicescu - atelier de lectura | Talente de Năzdrăvani

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Am fost informat că datele de identificare furnizate în adăugarea acestui comentariu sunt stocate în baza de date a blogului pentru a primi informațiile/comentariile nou apărute. În cazul în care nu mai doresc acest lucru, mă pot dezabona folosind linkurile din mailurile primite. De asemenea, pot cere ștergerea de pe site a informațiilor ce pot duce la identificarea mea, printr-un mesaj scris.


Pentru păstrarea aninomatului, folosiți un pseudonim și o adresă de mail inventată, precum a@a.a.



CabinaFotoSunt.eu - Distractie la evenimente