Ei da… subiect sensibil. dar na, trebuie sa scriu ceva si pe-aici.

Copiii sunt mici. Prea multe nu au invatat sa faca, asa ca e de datoria noastra sa-i ajutam. Si o facem, uneori cu foarte mult entuziasm, ca nu ne putem abtine sa nu intervenim… ce mare lucru, doar dam cu putin lipici sau stergem un pic de culoare. Multi dintre copii lucreaza singurei, si se asteapta ca si ceilalti participanti sa faca la fel. Inca au acea naiva corectitudine, si „a trisa” este pentru ei un sport imposibil.

E greu sa rezisti unui „Ajuta-ma!” din toata inima, dar cu timpul vom reusi. Pai… daca pe copii ne-am propus sa-i invatam sa piarda, si noi mai avem multe de invatat.

Dar nu aici voiam sa ajung cu acest post. Voiam de fapt sa laud talentul uneia dintre mamici, care a realizat un modelaj superb dupa mine. Nu am putut sa-l pun pe pagina de concurs, caci as fi indus in eroare copiii, dar mi-am dat seama ca e bine sa vi-l arat, si sa ajunga si la copii.

Mai am o rugaminte. Mamicile care lucreaza impreuna cu copiii (aici ma incadrez si eu, incerc sa-i invat prin imitatie: ce fac eu sa repete si ei) sa trimita si poza modelului. Va fi interesanta pentru colectie, sa le putem arata copiilor si ce se poate face.

Si in incheiere, multam’ tare Aura pentru creatie! Este minunata, asa cum ti-am mai spus 🙂

Va astept si la concurs!
„Bufnita singuratica de pe ramurelele ruginii”  –  modelata din plastelina in diverse nuante maronii, bufnita este in ton cu toamna ruginie. Au mai fost de mare ajutor: putin morcov pentru cioc , doua boabe de piper pentru ochisori, cateva pene de ciocolata drept penaj pastel si doua „pufuri” pe post de sprancene stufoase.

Scrisoare pentru parinti

Vine iarna. Ceva nou? Nuu, banuiesc ca frigul de afara numai a toamna frumoasa si lunga nu seamana. Iar piticul din casa este din ce în ce mai plictisit, mai nervos, si vrea mai multa atentie pentru a-si consuma energia. Greu, foarte greu de rezolvat aceasta problema, mai ales când afara ploua si prietenii nu stau prea aproape.

Talente de Nazdravani îsi propune sa creeze un mediu virtual în care cei mici sa-si gaseasca o ocupatie creativa. Proiectul în sine este înca la început, platforma tehnica va fi dezvoltata, dar ideea de joaca si competitie va ramâne. Pe scurt, este vorba de un „concurs” în care copiii sunt si participanti, si juriu. Ceea ce este de asteptat în urma acestui joc este ca cei mici sa dea dovada de seriozitate în îndeplinirea temelor, responsabilitate în respectarea termenelor si obiectivitate în evaluarea muncii celorlalti.

Cu alte cuvinte, îi ajutam sa creasca.

Avem însa nevoie de ajutorul parintilor. Este nevoie de timp petrecut împreuna cu copilul, de explicarea sarcinilor, ducerea acestora la îndeplinire, si asigurarea suportului tehnic pentru buna desfasurare a probelor. De asemenea, parintele are libertatea de a decide cum anume va rasplati efortul depus de copil.

Ma voi opri aici, invitându-va sa acordati câteva momente acestei idei, regulamentului, si concursurilor.

Sunt sigura ca la momentul la care am dat drumul acestui blog, probabil multi dintre prieteni si-au spus… „Iar se plictiseste, trebuie sa-si gaseasca o ocupatie!”

Ei bine, m-am hotarat sa scriu dezlanat. Adica veti citi acest post si va veti intreba la sfarsit… ce-am vrut sa spun. De unde am pornit si unde am ajuns.

Asadar, sa incep cu inceputul.

Inceputul a fost acum 6 ani. Si ceva. Un grup minunat de prieteni, care mi-au fost mereu alaturi si carora le multumesc. Acum avem gasca noastra, Nazdravanii de august-septembrie 2003. Copiii sunt maricei, au inceput sa aiba alte preocupari.

Acum vreo luna analizam si comparam orgoliile copiilor. Nu stiu sa piarda, nu inteleg competitia. Pentru ei este important sa castigi. Pai… atunci sa-i invatam sa piarda. Concursurile de pe net nu te antreneaza pentru asa ceva. Te lipesc pur si simplu de monitor. Si conteaza cati prieteni ai, cati te voteaza, si poate ai o sansa de castig.

Mie mi-a venit alta idee… sa-i lasam sa se evalueze reciproc, sa munceasca si sa aprecieze valoarea. Si ce sa evalueze? Pai, ceea ce pot singuri sa faca. Desene, picturi, modelaje, colaje… Nimic mai simplu, nu? Ei as, a fost mai complicat decat mi-am imaginat. Dar, ceea ce este si mai important, copiilor le-a placut noul joc. Atractiv, provocator, palpitant.

Si iata ideea unei dimineti. Pana seara aveam deja site-ul, intr-o forma as zice eu acceptabila. Normal, mai sunt multe de facut, ideea e frumoasa si mi-ar place sa o vad crescand. Daca nu, ea deja si-a indeplinit scopul de a strange legaturile intre nazdravani. Iata „inceputul unei frumoase prietenii”!