Pastă sau cerneală…

Pastă sau cerneală…

Pastă sau cerneală…

Cioc-cioc!

Naz şi Ani băteau încet la uşa noilor locatari. Pix şi Stilou erau prieteni, de când au locuit împreună în acelaşi penar. Acum împart un sertăraş în dulapul cu rechizite. Pix nu era acasă, iar prietenii noştri l-au găsit pe Stilou, aranjând conştiincos colţul lui de sertar.
Ani privea cu atenţie… Pe perete, un raft cu peniţe de schimb. Hmm, câte are, probabil copiii îl apasă prea tare şi trebuie să le schimbe des!

Stilou le-a urat bun venit. Şi urmărea cu interes privirile lui Ani.
– Acolo sunt rezervele de cerneală, spuse el când văzu că Ani privea nedumerită o cutie din care ieşeau câteva tubuleţe ciudate. Eu sunt altfel decât fratele meu mai mare. El are un rezervor reîncărcabil, direct din călimară. Eu prefer rezervele de unică folosinţă. Copiii mă reîncară mult mai uşor, şi nu se mai murdăresc aşa rău pe mânuţe.

Dar luaţi loc! Ce gazdă nepoliticoasă sunt… Şi îi pofti pe cei doi să se aşeze pe o cutie cu margini aurite, ce semăna a penar. Era primul lui ambalaj, catifelat, cu centură de siguranţă, cu care a plecat din fabrică.

Naz îşi drese un pic vocea, şi îl întrebă pe Stilou cu ce gânduri prin dulapul cu rechizite.
– Copiii au crescut. E timpul să înveţe să scrie. Aşa că am venit… e drept, cu multe bagaje. M-am înarmat cu răbdare şi cu multe peniţe. Ştiu că le vor strica, dar aşa se întâmplă mereu.
– Dar… n-ai venit singur! Spuse Ani.

– Da, am veni cu prietenul meu Pix. Uneori copiii îl plac mai mult. Dar el e mai mult o jucărie. Eu prefer să-mi fie ajutor… în caz că rămân fără cerneală, să.mi ţină locul până rezolv problema…
– Ce bine! Să înţeleg că şi tu eşti de acord cu noi… nu recomanzi copiilor să scrie cu pixul.
– De, cel puţin cât sunt mici. Şi până deprind tainele scrisului, un creion sau un stilou este mult mai recomandat.
– Şi Pix ce spune? Întrebă Naz.

Pix nu are nimic împotrivă! Se auzi un glas în spatele lor, însoţit de câteva hohote de râs.
Chiar m-am obişnuit, să fiu prietenul lor. Cu mine mai mult se joacă. Şi nu sunt deloc invidios… Dar aveţi dreptate, temele e bine să le facă cu Stilou…
Cei patru au început apoi să depene poveşti… de prin penar, sau din dulapul cu rechizite.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *