Naz şi creioanele colorate

Naz şi creioanele colorateÎntr-o dimineaţă de toamnă era mare agitaţie pe măsuţa de lucru a lui Andrei.

Andrei… un băieţel cuminte de vreo şase anişori, încă la grădiniţă, se chinuise cu o zi înainte să aştearnă pe o coală de hârtie câteva maşinuţe şi frunze de toamnă. A plecat repede de la grădiniţă şi a lăsat toate creioanele aruncate pe masă.

Acum era mare sfat:

– Uite Roşule, ţi-am mai spus că nu stai drept la Andrei în mânuţă! ești prea subțire! zise Galbenul. Linia a ieşit tremurată, şi ai depăşit conturul! Galbenul era cam supărat, muncise mult şi apăsat seara trecută, şi i se tocise vârful. Acum era morăcănos, iar trebuia să facă o vizită Doamnei Ascuţitoare.

– Ei, dar măcar Roşul a ieşit din cutie… Pe mine nici nu m-a folosit! Spuse cu un glas necăjit Verdele. Nu-mi plac deloc desenele despre anotimpuri, cum vine toamna, eu mai am puţin si ajung să hibernez. Numai Galben, Maro şi Portocaliu! Apoi vine iarna, nici gând de o frunzuliţă verde pe nicăieri. Dar sunt sigur, acum se trezeşte Andrei şi toate acele maşinuţe vor fi ale mele, mă voi undui uşooor în mânuţa lui şi vor deveni verzi.

– Ai vrea tu, dragul meu Verde, spuse Albastrul, dar tare mi-e teamă că şi de data aceasta Andrei va lăsa maşinuţele albe. N-ai văzut, nu-i prea place să coloreze. Cel mai bun prieten al lui este Gri, creionul de grafit. Face doar contururi, degeaba ne chinuim noi să avem mereu vârfurile ascuţite şi sclipitoare. Pentru el, parcă nu existăm

– Gata cu pălăvrăgeala! se auzi deodată un glas puternic. Toţi au făcut linişte, căci se întorsese Naz, creionul fermecat.

Magic şi pus pe şotii, venise să facă ordine în cutia de creioane. Nimeni nu putea spune ce culoare avea Naz. În funcţie de inspiraţie, el putea căpăta orice culoare. Dar toată lumea îl respecta, căci era cel mai înţelept dintre creioane.
Venise pentru că îl auzise pe Andrei oftând. Băieţelul îşi dorea tare mult să se joace cu prietenii lui, Năzdravanii, iar ultimul joc era unul „de-a concursul”. Desenezi tu, desenează şi ceilalţi, apoi din artişti toţi copiii devin membri în juriu. Acordă punctele… şi… aleg un câştigător.

Lui Andrei îi place jocul. Îi place şi să deseneze, numai că nu are foarte multă îndemânare, şi nici prea mult talent. Dar important este să te joci cu ceilalţi, iar Naz s-a hotărât să-l ajute. S-a ascuns acum printre creioane şi le învaţă cum să stea cuminţi la Andei în mânuţă, să aştearnă pe hârtie frunze, arici, căsuţe, aşa încât băieţelul să nu mai fie trist.
Naz fusese în călătorie prin toate cutiile de creioane. Îi ştie pe toţi Năzdrăvanii, şi îi place ideea noului joc. Va avea grijă ca fiecare dintre copii să fie gata la timp cu creaţiile. Pentru aceasta însă, trebuie să vorbească cu Ani.

Alte povești

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.