La atelierul de modelaj
Naz tot nu reuşea să afle unde este prietena lui Ani. O căuta de zor când ceva i-a atras atenţia. Era mare forfotă în sertarul cu plastilină. Ce se întâmpla oare? Eroul nostru a uitat un pic de scopul misiunii sale şi s-a grăbit să afle despre ce este vorba.
Se anunţase următoarea probă a concursului, şi toate bucăţelele de plastilină erau foarte emoţionate. Pentru prima dată, căpătau şi ele rolul principal într-o probă. Copiii aveau de realizat o pasăre. Of, şi cât de greu era! Deja Plastilina Roşie şi cea Verde încercau să împartă rolurile.
– Vor face papagali! Şi ne vor folosi pe toate, spuse Roşia!
– Ba vor face canari, şi mă vor folosi doar pe mine, sări invidioasă Galbena.
– Ei, poate vor face niste sticleţi… şi vor avea nevoie de suficiente culori, spuse Albastrul.
– Eu cred că vor să facă vrăbii, şi vor folosi grămada aceea mare de plastilină amestecată. Muuultă şi cenuşie, exact ce au nevoie!
– Ei, dar ce se întâmplă aici?! interveni Naz. Batoanele de plastilină au început să vorbească în cor, şi se plângeau de nehotărârea şi neîndemânarea copiilor. Sunt prea mici! Ce ştiu ei ce vor? Ar trebui să ne asculte pe noi!
– Voi n-ar trebui să-i învăţaţi CE să facă, ci CUM să facă. Ce importanţă are ce anume vor modela? Important e ca se vor simţi bine să-şi afunde degeţelele în plastilină. Mai bine le explicaţi că, pentru a modela mai uşor, plastilina trebuie frământată bine între palme. Abia când este călduţă şi moale este bine să te apuci de lucru. Dacă vrei să nu amesteci culorile, şi să mai poţi folosi plastilina şi altă dată, nu apăsa prea tare atunci când alături culori diferite, astfel încât să le poţi desprinde uşor după ce ai terminat joaca.
Cel mai uşor de modelat sunt şerpişorii. După ce ai încălzit plastilina, începi să faci „plăcinţică”: cu ambele mânuţe, bine întinse, îţi imaginezi că întinzi o foaie de plăcintă cu „vergeaua” de plastilină. Foarte repede vei modela un şerpişor!
Dacă vrei să faci o mingiuţă, ia între palme o bucată de plastilină şi freacă mânuţele ca atunci când îţi este frig iarna, sau ca atunci când te speli repede pe mâini, fără să speli dosul palmei şi te ceartă mămica.
Astfel le explica Naz batoanelor de plastilină ce să facă, şi cum anume să-i ajute pe copii să modeleze mai uşor.
– Nu vrei Naz să ne explici cum se face un canar? întrebă sfioasă Galbena.
– Nu dragele mele, haideţi să-i lăsăm pe copii să se descurce singurei. Voi doar să fiţi ascultătoare, şi să-i ajutaţi să pună ideile în… plastilină! Şi acum, hai, la încălzire!
Apoi Naz plecă în căutarea lui Ani. O auzise râzând câteva sertare mai sus…