Acuarele şi Tempera

Stufoasa şi Subţirica erau cele două mătuşi ale lui Ani.

Stufoasa avea cel mai bogat pămătuf dintre toate pensulele. Era cea mai potrivită dacă voiai să pictezi un decor, sau trebuia să acoperi cu vopsea o suprafaţă foarte mare. Pămătuful ei reuşea să adune multă culoare, şi s-o întindă apoi cu uşurinţă pe hârtie.

Subţirica era slabă, iar pămătuful ei era, aşa cum îi spune şi numele, subţirel. Dar era cel mai potrivit dacă trebuia să realizezi un contur, să tragi o linie subţire sau să pictezi nişte ochişori.

Se pare că mai demult câţiva copii le-au cam smotocit, le-au apăsat până la cotor, şi nu le-au ajutat nicidecum să danseze graţios pe hârtie. De atunci celor două nu le mai plăcea joaca.

Ani avea o misiune dificilă: să le explice că de data aceasta copiii vor fi atenţi şi nu le vor răni. Şi, ca să le îmbuneze, le-a adus cadou o cutie nouă de acuarele şi câteva tubuleţe speciale de tempera.

Subţirica adoră tubuleţele de tempera. Fie că erau la cutiuţă, fie într-un tub clasic, putea să întindă frumos culoarea. Cu acuarelele nu se împăca defel, căci nu reuşea niciodată să ducă destulă apă cât să înmoaie culoarea din rozetă. Cu tempera trasa linii frumoase şi strălucitoare.

Stufoasa se împăca bine cu tempera, deşi i se păreau cam cleioase pentru ea. Adăuga ceva mai multă apă pe şevalet şi îşi pregătea culoarea. Ei îi plăceau mult mai mult acuarelele…

Cu puţină diplomaţie, Ani a reuşit să le convingă pe cele două mătuşi temătoare să iasă din sertar. Andrei, Dănuţ şi Sabina le aşteptau nerăbdători. Cele trei pensulici veniseră şi ele pe măsuţa de lucru.
Ani făcu prezentările, deschise cutia de acuarele şi se puseră pe treabă…