Ziua tatalui… de ce nu?

Mi-am făcut un obicei să-mi consult copiii de la opţional cu privire la tema ce urmează a fi abordată. Tehnica e stabilită de mine, căci avem, acolo, pe lista de achiziţii, câteva lucruri ce trebuie bifate până la sfârşitul anului. Dar în ceea ce priveşte subiectul, îi întreb şi pe ei. Le-am spus că urmează să lucrăm ceva pentru „mama”, că se apropia tradiţionala zi de 8 martie. Fetele au refuzat, şi au avut şi argumente care au stat foarte bine în picioare: pentru mama lucrează la şcoală, la abilităţi, lucrează la after-school, cu mine vor să facă ceva… pentru tata! Una dintre ele, cu părinţii separaţi, mi-a spus că ea urmează să-şi petreacă weekend-ul cu tăticul ei, şi ar fi foarte fericită să-i arate şi lui că îl iubeşte. Aşa că s-a votat, urma să lucrăm pentru ad-hoc-stabilita-zi-a-tatălui.

felicitare si cupa de ziua tatalui

Idei pe net sunt cu duiumul, care-mai-de-care mai sofisticată şi mai atrăgătoare, însă eu aveam la dispoziţie 50min, copii între 5-9 ani şi un buget nu extraordinar de generos. Aşa că am rămas la o tradiţională felicitare origami, cu cămaşă şi cravată. Cămaşa am realizat-o după indicaţiile cu dolarul, numai că am pregătit coli A5, să iasă proporţionale cu cravatele. Acestea le-am realizat dintr-un cub cu post-it-uri normale, 9×9 cm, acelea care nu sunt adezive. Hârtia origami are cu totul alt preţ, pe cub – dublu ca număr de foi – am dat 5 lei. Doar că trebuie să verificaţi cu rigla, la milimetru, că este tăiat corect, am mai avut unul care avea eroare de 2mm, şi care la origami conta.

Le-am lăsat să decoreze cămăşile cu markere (deşi mi se zbârlea părul când vedeam ce gusturi au!), şi au confecţionat câte cravate au vrut, pe care le-au prins în interiorul felicitării, căci orice bărbat care se respectă are de unde alege la acest capitol, nu are doar una pe care o poartă la toate ocaziile.

felicitare si cupa de ziua tatalui

Idei de ziua tatalui

Al doilea cadou a fost o cupă, realizată din două pahare lipite între ele, şi îmbrăcate în staniol. Mânerele sunt capsate, iar ideile de pe etichete le aparţin fetelor în totalitate. Abia aştept să mă întâlnesc vineri cu ele să văd care au fost reacţiile!

Au mai fost două idei pe care nu le-am pus în practică. Una era confecţionarea unei sticle din carton – ori sub formă de felicitare, ori prismă, cu mesajul „Esenţă: dragoste de copil”. A doua – presupunea sticluţe reale (ori de 50ml, ori de la esenţă de rom), şi nu aveam suficiente. Iris a lucrat însă una acasă, cu tehnica şerveţelului (în spate sticluţa are un strugure), şi mesajul „VIN: să te adorm, să te iau în braţe…” şi se poate continua cu ideile în funcţie de dorinţele fiecăruia.

Cum activitatea mea off-line se leagă destul de bine de cea a site-ului, i-am provocat şi pe Năzdrăvani cu aceeaşi idee. Mi-a fost teamă că se vor mulţumi cu ceva simplu, însă, ca de obicei, îmi dau o lecţie. Ideile lor le puteţi vedea în galeria dedicată săptămânii trecute. Felicitări tuturor!

La Iris la ferma

Anul acesta ziua tatălui m-a luat prin surprindere. Recunosc că în prima fază am confundat-o cu 5 mai, Ziua Bărbatului, atât de susţinută de Bergenbier.

Aşa că îmi recunosc vina, ar fi fost potrivită o probă dedicată tăticilor. Ma ales că Năzdrăvanii nu au confecţionat demult felicitări…

La Iris la Ferma

Ne-a luat-o înainte Alex, cu felicitarea pentru tăticul lui. Irisuca a văzut-o, şi… cum adică, ea nu face nimic? Şi s-a apucat de fermă. A lucrat cu o viteză uimitoate pentru cei patru anişori şi jumătate. Cu tot cu pauze, cred că i-a luat vreo 4 ore să coloreze, iar de decupat, maxim o oră. Dacă o lăsam cu acuarele, cred că era mult mai rapidă.

Sunt în schimb foarte mulţumită de viteza şi îndemânarea pe care o are cu forfecuţa. E drept că e o forfecuţă mică, cu vârf, teoretic total neindicată copiilor, dar este singura suficient de uşoară şi potrivită degeţelelor ei, şi o coordonează cu uşurinţă. A fost foarte simpatică la um moment dat, când, o fetiţă venită în vizită, vrea să ia forfecuţa în cauză… Nuuu, asta nu e de copii mici, şi te înţepi! Dar pe mine m-a învăţat mami cu ea! Mda… cum era zicala… Să faci ce zice popa, nu ce face el… aviz amatorilor.

Dar să revin la Fermă. Întâi de toate a ţinut morţis să se semneze singurică. De ce? Pentru că Edi, colegul ei de grădiniţă, se semnează singur! Motiv suficient, deşi n-aş fi vrut s-o învă nici măcar 3 litere la 4 ani. Apoi a scris ea, pe limba ei, tot felul de urări pentru tati:

La mulţi ani, tati! La mulţi ani Clisti! De ziua ta să mă îmbraci cu o rochiţă care se învârte foarte sus! Te iubesc, tati! (Aici e prescurtat, şi desenat o inimioară)

Şi acum, povestea fermei. În primul rând, vaca nu e bună, că nu are un viţel. Am căutat un viţel, dar n-am găsit. În final am convenit că viţelul este în grajd, cu tatăl lui, care are grijă de el şi-l încălzeşte. (Fără interpretări, da? Mama era afară doar.) La căţel, aceeaşi poveste, tatăl e cu puii în cuşcă. Purcelul avea nişte gogoşi de mâncare. Găina avea nişte ouă, nu erau gata ouăle să iasă puii.

La final, "modestia" şi-a spus cuvântul… Andleeeeiii, a mea e mai flumoasăăăă… Şi eu i-am făcut şi cadou lui tati…!

Detaliile probei

Fathers' Day

Saptamana trecuta s-a sarbatorit ziua mamelor.
Da, ati citit bine, a trecut si nu ati stiut de ea. Ei bine, eu am aflat despre ea de la Alex si de la tati, care mi-au facut urarile la timp…
Si mi-au facut si update: in Romania, pana anul trecut, 2009, Ziua Mamei era celebrata pe data de 8 Martie dar de anul acesta  va fi celebrata – a fost deja anul asta, duminica 2 mai – in prima duminica din mai.

Marti, 04.05.2010 
–         Bine mami, dar ziua tatilor?  Au si ei o zi?
–         Pai… am dat repede o cautare pe net si am aflat ca miercuri, 05.05.2010 este  ziua barbatilor, iar sambata, 08.05.2010 e ziua tatilor…
Preocupat copilul m-a intrebat ce surpriza pregatim pentru tati… Am cazut de acord ca eu sa ii dau sprijinul logistic iar el sa vina cu ideea si cu realizatul… Banui ca la realizat el va contribui cu indicatiile!
 
Asa ca, am inceput cu Alex proiectul pentru Ziua Tatilor (mama, ce ii mai plac copilului cuvintele ‘proiect’, ‘tema’, ‘subiect’… OH!)  I-am dat timp de gandire si a hotarat ca ii va face o felicitare – probabil in word sau publisher, spun eu – pe care o vom printa la vreun centru specializat…
Initial copilul voia sa scrie in engleza, el, cu manuta lui, pe felicitare, ca de  ‘Father’s Day’ insa l-am convins ca nu stie destula engleza ca sa il creada tata ca a compus si scris singur un text mai complicat asa ca  l-am convins sa se gandeasca la un text pe care sigur va sti sa il scrie, in romaneste, ca de ‘Ziua tatalui’, nu?
Ideea e simpla, e in romaneste si in plus e din inima lui: “ Vreau sa fiu ca tine, tati, te iubesc!”
Bun, si daca ne-am hotarat cu textul sa vedem ce va contine partea grafica… sigur nu dinozauri… sper, a promis.

Miercuri, 05.05.2010
Sa spun adevarul… de mult am vrut sa il invat pe Alex sa lucreze pe calculator ceva care sa ii si folsoseaca. Drept e ca stie sa deseneze in paint si stie sa isi deschida un document si are o idee destul de… vaga despre unde si cum se salveaza documentele. Dar atat. De fapt de prea putin timp citeste in engleza si are un vocabular limitat…
Asa ca, felicitarea din word, e un pretext binevenit sa ii explic niste notiuni noi…
Ma pregatesc sufleteste si imi aduc aproape si niste foi de hartie, o rigla, creioane. Pentru exemplificare.
Deschidem Publisher si incepem sa alegem tipul de felicitare pentru tati.

  • Pai mami, acolo scrie chiar father’s day… ?
  • Sigur, insa tu nu voiai sa iti faci singurel felicitarea? Faci una noua, pe o foaie curata… Nu e mai bine asa?
  • Ideea mea? Da?
  • Da.
  • Si o vor vedea si alti copii?
  • Nu neaparat. De ce?
  • Pai daca tati o va arata altor tatici ei vor deveni tristi daca copilul lor nu le-a daruit si lor o felicitare… Trebuie sa arati felicitarea sa o vada si alti copii, ca sa stie cum sa isi faca taticii fericiti!
  • Bine, uite, vorbim cu tati sa nu o arate nici unui astfel de tatic, spun ca sa scurtez discutia pe care o presimt lunga…
  • Glumesti? Si pe mine cine ma lauda?!

Dupa un timp hotaram sa ne intoarcem la word, e mai simplu, are ceva notiuni… dar mai ales, altfel risc sa il pierd de client daca se plicitseste.
Greu cu ilustratul, mai ales cand copilul oscileaza intre a-i desena lui tati chiar el ceva pe calculator sau sa ii deseneze ceva pe hartie, sa scanam si sa inseram imaginea…

  • Si daca nu vom avea lumina buna? daca nu nimeresti cum trebuie hartia…

Ii explic ca vom scana nu fotografia… imaginea.

  • Tu nu intelegi, eu vreau sa desenez singur ceva pe calculator.
  • OK…

Abandonam asadar ideea, facem cum vrea el, bine ca avem tableta grafica a lui tati…Si si-a inceput opera… Bineinteles, din prima tusa un dinozaur. Am protestat si cam fara chef a inceput o foaie noua. Si inca una si inca una…

  • Mami nimic nu e bun. Tati a cautat imagini pe internet cu mine pentru felicitarea ta…

Ok, am inteles aluzia…
Bineinteles ca ce ii place lui, mie nu mi se pare potrivit… in cele din urma gasim o medalie pentru tati si hotaram amandoi ca i se potriveste.

Il las sa mai aleaga el niste imagini cu ce vrea el… adica vreo 12 bucati… sa ne hotaram la care ramanem… dar hotararea sa o lasam pe maine, caci in seara asta e prea tarziu…

Joi, 06.05.2010
Azi ne grabim, am avut si concurs de sah dupa amiaza asta, am venit cu diploma si fericiti! Ne apucam plini de avant de treaba.
Cel mai greu e sa eliminam ce nu se potriveste… Daca ar fi dupa Alex ar trebui sa ii facem lui tati o super felicitare cu vreo 6-7 foi, si sa contina si ceva cu dinozauri sau macar cu o reptila mica ca si ‘lui ii plac dinozaurii, nu?’
Dupa multa energie folosita – sa nu spuna consumata! – s-a hotarat la cea mai colorata dintre cele 12 imagini alese ieri si la o poza cu el si taica-sau facuta la Vulcanii Noroiosi…
Problema de acum mi-a revenit mie caci copilul e obosit si in plus in seara asta tati citeste deci sunt amandoi ocupati…

  • Si oricum mami, sa stii, tati ti-a realizat felicitarea, eu i-am spus doar cum!!!

Ma gandeam eu…

   Vineri, 07.05.2010
Cam asta a iesit…