Jurnal de lectură pentru copii

„Drama” oricărui școlar care în toamnă se reîntoarce la școală, în România (căci nu cred că în altă parte se poartă), este raportul de activitate pe vacanță… cât ai lucrat, cât ai citit, câte fișe ai făcut… După ce că se termină vacanța, și mai toți copiii aproape că nu au simțit-o, te mai și stresezi în ultimele 2-3 săptămâni să îngrași porcul în Ajun. Adică să completezi cumva auxiliarele date la n materii, să mai bifezi ceva de pe lista de lectură…

Ai mei sunt copii de balanță. Adică, dacă unul e sus, celălalt e jos. În timp ce Andrei savurează o stare de dolce-far-niente, că doar e vacanță și să nu-l bat la cap, Iris se agită să găsească volumele de pe lista doamnei, la care trebuie să facă fișă de lectură. Nu că n-ar fi citit, toată vacanța a avut mereu o carte în brațe, dar ceea ce a vrut ea: vrăjitori, aventuri, pisici… Numai de Nils nu s-a atins, nici de Gulliver, nici de ceilalți…

Pentru că eu am început să-mi organizez cât de cât cărțile pentru întoarcerea mea la școală, mi-a amintit de „cel mai fain jurnal de lectură”: Șoricelul de bibliotecă – Jurnal de lectură pentru copii, de la editura Paralela 45. I-a plăcut volumul de când l-a văzut. Se poate personaliza, ba chiar ai sondaje pe teme de lectură… Șoricelul te însoțește în paginile jurnalului, și îți vorbește, te încurajează să citești mai mult, să mai completezi o filă. Progresul este vizibil, căci cu fiecare fișă completată poți „ronțăi” colțul, iar când nu mai ai colțuri în dreapta jos… ai terminat jurnalul!

Răsfoiește aici primele pagini!

Sunt 48 de file, cu fața identică, unde micul cititor trebuie să completeze datele de identificare ale cărții citite și să-i acorde o notă. Iris consideră că „nota părinților” nu are ce căuta aici, că nu e obligatoriu să fi citit și ei cartea. Apoi, nu ți se cere rezumat, ci trebuie să îți spui părerea. Nu e deloc ușor să ai o opinie, căci asta înseamnă să gândești, să cântărești faptele. Ahhh… dacă reușim noi să formăm generații care pot avea propriile opinii judecând faptele… cred că ajungem departe! Tot Iris îmi spune că un rezumat nu arată că ai citit. Îl poți lua de oriunde. O opinie personală, argumentată, mai greu…

Pe verso, filele de lectură sunt diferite. Sunt jocuri – de la cele simple, de colorat/desenat, labirinturi sau altele de acest tip, la exerciții de scriere creativă a acțiunii înainte de început sau după final, argumentarea părerii despre un personaj la alegere (care ți-a plăcut cel mai mult/puțin și de ce), exerciții de vocabular și multe, multe alte variante. Toate nu fac decât să aducă mai aproape copiilor această activitate de întocmire a fișelor de lectură… căci, să fim serioși, cui îi place să le facă?!

La final, sunt câteva recomandări de lectură ale Șoricelului, din colecția editurii, pentru clasele primare. În fapt, acestui nivel i se adresează și jurnalul prezentat. Din recomandări reiau seria „Portalul Magic”, pe care am prezentat-o și eu, „Jurnalul unei pisici asasine” (minunată, trebuie să o citiți!!), „Cărțile cu Apolodor”, dar și apariții mai noi, „Ochi de lup”, „Operațiunea Nor de Furtună”, „Cele o mie una de fantome”.

Șoricelul de bibliotecă – Jurnal de lectură pentru copii este disponibil în librăria online a editurii Paralela 45, dar și în alte librării, precum: Libris, Elefant, Cărturești, eMag.

Martisoare cu soricei, dupa un model din Animal things to make and do

În plin sezon de confecţionat mărţişoare am căutat o idee nouă. Cum se găsesc ideile noi? Răsfoind cărţi, răsfoind pagini virtuale. Important e ca atunci când ai găsit ceva să te agăţi bine de ea şi să vezi ce iese. Azi am răsfoit una din cărţile primite de la Micul cititor, Animal things to make and do (Usborne activities). Cartea este foarte simpatică, şi de când am deschis-o prima dată, Iris a pus în topul preferinţelor tabloul cu şoricei. Avem o slăbiciune pentru hamsteri, aşa că i-am pregătit un mărţişor surpriză.

Pentru mărţişor aveţi nevoie de hârtie în mai multe nuanţe de maro, portocaliu, galben, pentru a realiza boabele de pe spicele de cereale. Le-aş spune grâu, dar nu sunt sigură ce specie am realizat acolo :). Tăiaţi ochi de pisică identici. Eu a decupat întâi unul, ca şablon, şi cu ajutorul lui i-am desenat pe toţi ceilalţi, apoi i-am decupat separat. Lipiţi „paiul”, apoi aşezaţi cu grijă „boabele”, începând din vârf, fără să alăturaţi două de culori identice.

Pentru şoricei eu am folosit spumă eva, sau hârtie buretată. Aveţi nevoie de o picătură mai mare, pentru corp, şi două picături mai mici, pentru urechi. Boticul l-am făcut cu perforatorul normal de coli, tot din spumă. La prima codiţă, cea foarte subţire, m-am chinuit un pic, dar apoi am avut altă idee. Am tăiat un „melc” (în spirală) mai grosuţ, cam de 4-5mm, apoi am tăiat încă odată melcul pe jumătate. Am obţinut simultan două codiţe, foarte frumos spiralate şi distanţate amândouă. Finalul l-au reprezentat ochişorii mobili, cu diametru de 1mm.

În carte mai sunt câteva modele adaptabile pentru mărţişoare, m-au tentat bufniţele, dar am realizat una zilele trecute, şi nu îmi prea place să mă repet. Dar, ca activităţi pentru copii, cartea propune multe altele: dactilopictură îmbinată cu colaj şi decupaj, animăluţe care pot sta singure în picioare, colaje din materiale reciclate, desene simple din linii şi forme, broscuţe ţestoase 3D, pictură cu şablon confecţionat. Am stat şi am căscat ochii la nişte pinguini din ouă reale, un fel de hopa-mitică. Nu am încercat încă, se porneşte de la un ou spart, curăţat, în care se pune o greutate, apoi se lipeste la loc şi îmbracă în hârtie folosind papier-mache… arată grozav, ar fi tentat de Paşti, dar cred că sunt prea fragile să încerc cu grupa de la grădiniţă.

Cartea este minunată, mai ales de dat cadou prietenilor cu copii nici foarte mici, nici foarte mari. După ceva muncă intensă, cei mici se pot amuza şi cu cele două pagini de abţibilduri, fiecare inspirate din proiectele prezentate, ba chiar îşi pot uşura munca folosind elementele date. Sunt incluşi ochişori, elemente cu model (tocmai mi-am dat seama cum pot face bufniţele foarte uşor, dar o să las distracţia pe seama copiilor), dar şi bonusuri, pentru a le răsplăti munca depusă în realizarea unui proiect.

Distracţie plăcută împreună cu copiii!
PS. Nu uitaţi de un decor de contrast!

Atelierul de creatie

Micul Cititor este organizator independent în România al editurii Usborne, una din cele mai bune edituri de carte pentru copii din Marea Britanie. Puteti rasfoi albumele cu ofertele disponibile pe Facebook sau MiculCititor.ro, iar cartile pot fi comandate pe miculcititor@gmail.com.

Ce-am reusit sa confectionam dintr-un carton de oua

Aseară ne-am făcut temele… pentru Năzdrăvani. Nu ştiu cum se face, de ceva vreme încoace nu reuşim şi pace să le terminăm decât la sfârşitul săptămânii. Dar ieri nu aveam nimic altceva programat, şi ne-am apucat de tăiat. De fapt şi de drept, duminică seară copiii m-au întrebat ce temă au, şi le-am arătat câteva modele pe net. Au fost în extaz, dar nu am putut lucra, tema începe de luni. Luni am mai studiat modelele, marţi nu am avut timp, miercuri am trecut la lucru.

În primul rând mi-am dat seama că cofrajele de 30 de ouă, pe care le păstrasem, nu aveau conul suficient de înalt şi nu ne ieşeau modelele… am ajuns să le sacrific tot pe cele de 10 ouă, din care nu poţi folosi decât 4 conuri. Aşa că i-am avertizat că avem o singură încercare, nu trebuie să greşească.

Andrei a ales o găină… un cocoş mai mult. I-am decupat conul şi aripile şi a trecut la treabă. Creasta şi guşa sunt din hârtie eva, am adăugat ochişorii mobili şi multă acuarelă albă. Pentru a fixa creasta, i-am crăpat capul cocoşului… şi am fixat-o în deschizătură; pentru cioc am procedat identic, cu o mică crestătură. iar penele de la spate le-am înfipt în câteva găurele. Cu picioarele a fost simplu, decupate din carton, pictate, şi lipite cu aţă.

Cocos din carton de oua

Iris a vrut o prinţesă. Normal, cu rochiţă roz. Nu prea i-a ieşit combinaţia de culori, voia un roş mai deschis. Cu chiu cu vai am convins-o să facă marginile cu albastru, să se vadă mai bine… era cam supărată, ca aşa o să are ca rochiţa Aurorei când se certau ursitoarele pe culori… Dar când i-am dat şi cutia cu paiete, unde avem doar albastru, s-a mai liniştit. Mâinile sunt dintr-un fir chenille, care iese îndoit şi formează gâtul, trece prin bilă şi iese pentru a forma agăţătoarea pentru firul de naylon. Cu acelaşi fir am legat şi firele de bumbac, şi peste ele am aşezat o coroniţă din aluminiu răsucit. Coroniţa am fixat-o eu, Irisucăi îi tot zbura. La fel şi firul chenille.
Prinţesa s-a transformat în zână, când a depistat în cutia cu de toate o pereche de aripi.

Printesa din carton de oua

În schimb mă cam plictiseam cât lucrau copiii, şi mi-am făcut şi eu ornamente. Poate-poate vine şi la mine moşul…

Şoricelul este extrem de uşor de făcut. Se taie un con întreg, se decupează coada şi se înlătură excedentul. Din acesta se decupează urechile. Se fac două crestături şi se înfig. Dintr-un fir de naylon am tăiat mustăţile, şi le-am prins într-o bulină de plastilină. Am pus şi înăuntru puţină, şi le-am prins folosind un ac cu gămălie roz. Cred că merge si cu puţină hârtie neagră şi lipici.

Soricel din cofraj de oua

Meduza se realizează din două vârfuri de con. Unul subţire, şi unul mai lat (cel pe care sta oul de fapt). Cel subţire, din interior, mai poate fi îndoit, pentru a părea şi mai mic. Se lipesc fire de aţă. Cele două părţi se lipesc între ele, şi se adaugă neapărat o agăţătoare. Ochişori şi o guriţă veselă şi meduza este gata.

Soricel din cofraj de oua

Acum aşteptăm să vedem ce vor pregăti ceilalţi copii.

Atelierul de creaţie

Reciclabile, episodul 2

Ne-am apucat cu zel săptămâna trecută de proiectul lui Andrei, dar între timp au apărut informaţii suplimentare… şi ne-am apucat din nou de lucru. Nu că nu mi-ar plăcea… Provocarea e grea, pentru că trebuie să intervin cât mai puţin asupra materialelor.

Aşadar, avem o machetă cu Aventuri la firul ierbii, cu o sumedenie de flori şi floricele. Specia numărul unu, cu structură metalică, este realizată din cutii de aluminiu. Mare atenţie dacă vă tentează, aveţi nevoie de o foarfecă foarte bună, foarte solidă, şi multă îndemânare pentru a evita accidentele. În rest, e simplu :). Am adăugat apoi floricele evantai, din oferte comerciale. Şi am început "colonizarea".

Locuinţa este o ciupercă, dintr-un pahar de la Mc’Donalds, un carton roşu, şi decoraţiuni din catalogul de la Ikea. Ursuleţii sunt de pe cutia de la prăjiturele Barni. O pasăre, care, recunosc, nu mi-a prea ieşit, arăta mai bine înainte să încerc să-i decupez capul. Un arici, din carton. Un fluture, tot din evantaie mici… şi o omidă cu cap de fetiţă. Şoricelul şi căţeluşul sunt realizaţi din cutii de ouă. Căţelul n-a prea ieşit, dar şoricelul este minunat!

Şi acum am ambalat-o frumos într-o cutie, şi sperăm să ajungă întreagă la expoziţie…

Materiale reciclabile