Concursul care îi provoacă la început de An Nou pe Năzdrăvanii Talentaţi are un dublu scop. Dacă epoca modernă, în viteza sa, ne-a dus departe de vechile tradiţii, e momentul să le povestim copiilor atât cât ne amintim din ele, mai ales dacă am fost şi noi colindători pe vremuri.

Sorcova. Cred că este cel mai cunoscut dintre obiceiuri şi, dacă copiii nu au fost la colindat din uşă-n uşă, cel puţin la serbarea de la grădiniţă au ţinut în mână o sorcovă, şi au sorcovit Moşul. Uşor de confecţionat, uşor de învăţat şi pus în scenă, are cele mai mari şanse să se păstreze. De obicei mergeam la rude, căci era mau mult un obicei pentru fete.

Pluguşorul. Clar, obicei de băieţi. La oraş însă i s-a pierdut foarte mult din farmec. Versurile au fost “scurtate”, şi rentabilizate, căci nu poţi realiza un spectacol de 20 de minute la un singur “client”. Recuzita a fost limitată la clopoţei, căci erau uşor de procurat şi folosit. Păi… cine mai ştie azi să împletească un bici? Care, pe deasupra, să şi pocnească? Sau… cine mai ştie ce e acela un buhai? Personal am văzut unul o singură dată, m-a impresionat mugetul. Acum îmi este şi greu să le explic copiilor ce e acela.

Capra. Nu ştiu de ce, dar în poze caprele nu au părut niciodată atât de înspăimântătoare. Ceea ce am văzut în realitate, mai ales “colindând” prin mijloacele de transport erau nişte hidoşenii ciudate, decorate cu fâşii de cârpe sau plastic. Păcănitoare şi înspăimântătoare… ale cărei semnificaţii se pierd în negura vremurilor…

Cred că cel mai important lucru care a fost uitat sunt costumele naţionale. Sunt tare mulţi ani de când nu am mai văzut copii în ie, fotă sau iţari. Aş primi oricând un grup veritabil de colindători, care să aducă într-adevăr o fărâmă din trecut. Dar, din păcate, cei care vin acum să-i primim cu “colinda” sunt îmbrăcaţi pestriţ, de multe ori reproduc mecanic versurile, dacă le ştiu în totalitate, şi nu comunică nimic. Decât o urare ştearsă şi dorinţa lor asiduă de a primi o hârtie, uitându-se cu scârbă la mărul şi covrigul pregătit din suflet.

Sunt sigură că netul pune la dispoziţie celor ce vor să afle mult mai multe informaţii, şi detalii despre obiceiuri în diferite zone ale ţării.

Întrebarea este… la noi în suflet ce mai găsim?!