Figurine din cerculețe de hârtie

Figurine din cerculețe de hârtie. O nouă rundă

Unul din numerele mele favorite din colecția Idei creative de la editura Casa este, și va fi poate pentru multă vreme, Figurine din cerculețe de hârtie. Cartea este dezmembrată total, nici nu m-am mai chinuit să o prind la loc în agrafe, căci copiii o răsfoiesc și împart după bunul plac, fiecare alegându-și „ceva” de făcut.

Am luat-o cu mine săptămâna trecută, când am făcut ciupercuța. Au zărit celelalte modele, și au vrut s-o aduc iar. Dacă le-aș face pe plac, aș avea-o și data viitoare! Numai toamnă n-a fost azi la noi… Acasă mi-am dat seama că n-am fotorgafiat decât două creații, însă sunt modelele pe care le-am lucrat.

De obicei iau la mine șablonul cu cercuri, multe coli colorate, și, în funcție de preferințe și vârstă, trasăm repede cercurile necesare. Fetele voiau prințesa, au pus-o pe listă de data trecută, nici n-au vrut să audă de altceva. Castelul a venit mai târziu, când le-am spus că ar fi drăguț ca prințesa să aibă unde locui. F. a ales mașina. Un bărbat adevărat, la orice vârstă, nici n-ar putea altceva… chiar dacă are doar 4 ani!

Figurine din cerculețe de hârtie

Planșa cu castelul a fost lucrată de A. în aproximativ 80 minute. Până la sfârșitul orei terminase prințesa și de decupat jumătate din castel. M-a rugat să mai rămână un pic cu mine, mai ales că mai aveam o oră, și să termine ce a început. A lucrat castelul complet singură, eu începusem ora de cusături, despre care am povestit deja, iar ea, cu ajutorul cărții, a terminat castelul.

Planșa cu mașina are povestea ei. Habitaclul, decupat primul, este realizat foarte bine. F. era odihnit, avea răbdare. Roțile au fost ultimele, și se vede. Și-a mai revenit un pic când a desenat. Animalul este un cățel, despre care știe că are urechi, ochi și gură, coadă și patru picioare. Mai avem probabil până va ști că are și mustăți, și nu va fi atât de „umanizat”. Pe mine m-au amuzat însă gropile din șosea… cât de multe… S-a plâns și că nu știe să deseneze copaci. Ceea ce-a încercat el singurel aduce cu vegetalele, dar mă voi gândi și la un mod de a-i învăța și astfel de lucruri simple.

Cartea poate fi folosită cu uşurinţă de copiii preşcolari şi şcolari mici, dacă le puneți la îndemână un șablon cu cercuri. Sau, dacă vă este mai ușor, decupați cercuri din acetofan, cu diametre de la 1 la 10 cm, și ei le conturează pe hârtia colorată.

O puteţi achiziţiona direct din librăria editurii Casa sau din librăriile online elefant.ro, libris (transport gratuit), librarie.net, emag, BestKids, AdevarulShop.

Ce-am reusit sa confectionam dintr-un carton de oua

Aseară ne-am făcut temele… pentru Năzdrăvani. Nu ştiu cum se face, de ceva vreme încoace nu reuşim şi pace să le terminăm decât la sfârşitul săptămânii. Dar ieri nu aveam nimic altceva programat, şi ne-am apucat de tăiat. De fapt şi de drept, duminică seară copiii m-au întrebat ce temă au, şi le-am arătat câteva modele pe net. Au fost în extaz, dar nu am putut lucra, tema începe de luni. Luni am mai studiat modelele, marţi nu am avut timp, miercuri am trecut la lucru.

În primul rând mi-am dat seama că cofrajele de 30 de ouă, pe care le păstrasem, nu aveau conul suficient de înalt şi nu ne ieşeau modelele… am ajuns să le sacrific tot pe cele de 10 ouă, din care nu poţi folosi decât 4 conuri. Aşa că i-am avertizat că avem o singură încercare, nu trebuie să greşească.

Andrei a ales o găină… un cocoş mai mult. I-am decupat conul şi aripile şi a trecut la treabă. Creasta şi guşa sunt din hârtie eva, am adăugat ochişorii mobili şi multă acuarelă albă. Pentru a fixa creasta, i-am crăpat capul cocoşului… şi am fixat-o în deschizătură; pentru cioc am procedat identic, cu o mică crestătură. iar penele de la spate le-am înfipt în câteva găurele. Cu picioarele a fost simplu, decupate din carton, pictate, şi lipite cu aţă.

Cocos din carton de oua

Iris a vrut o prinţesă. Normal, cu rochiţă roz. Nu prea i-a ieşit combinaţia de culori, voia un roş mai deschis. Cu chiu cu vai am convins-o să facă marginile cu albastru, să se vadă mai bine… era cam supărată, ca aşa o să are ca rochiţa Aurorei când se certau ursitoarele pe culori… Dar când i-am dat şi cutia cu paiete, unde avem doar albastru, s-a mai liniştit. Mâinile sunt dintr-un fir chenille, care iese îndoit şi formează gâtul, trece prin bilă şi iese pentru a forma agăţătoarea pentru firul de naylon. Cu acelaşi fir am legat şi firele de bumbac, şi peste ele am aşezat o coroniţă din aluminiu răsucit. Coroniţa am fixat-o eu, Irisucăi îi tot zbura. La fel şi firul chenille.
Prinţesa s-a transformat în zână, când a depistat în cutia cu de toate o pereche de aripi.

Printesa din carton de oua

În schimb mă cam plictiseam cât lucrau copiii, şi mi-am făcut şi eu ornamente. Poate-poate vine şi la mine moşul…

Şoricelul este extrem de uşor de făcut. Se taie un con întreg, se decupează coada şi se înlătură excedentul. Din acesta se decupează urechile. Se fac două crestături şi se înfig. Dintr-un fir de naylon am tăiat mustăţile, şi le-am prins într-o bulină de plastilină. Am pus şi înăuntru puţină, şi le-am prins folosind un ac cu gămălie roz. Cred că merge si cu puţină hârtie neagră şi lipici.

Soricel din cofraj de oua

Meduza se realizează din două vârfuri de con. Unul subţire, şi unul mai lat (cel pe care sta oul de fapt). Cel subţire, din interior, mai poate fi îndoit, pentru a părea şi mai mic. Se lipesc fire de aţă. Cele două părţi se lipesc între ele, şi se adaugă neapărat o agăţătoare. Ochişori şi o guriţă veselă şi meduza este gata.

Soricel din cofraj de oua

Acum aşteptăm să vedem ce vor pregăti ceilalţi copii.

Atelierul de creaţie