Ursul, de Adrian Oprescu, Humanitas

Ursul, de Adrian Oprescu

Ursul, de Adrian Oprescu, Humanitas

După experiența la ceas târziu cu TomiUrsul aproape că și-a găsit imediat loc la mine în brațe. Mă rodea curiozitatea, pur și simplu voiam să văd dacă prima impresie despre autor se confirmă. Povestea este mult mai abordabilă de către copiii mici (comparativ cu Tomi, mult mai profundă), chiar dacă volumul este tipărit destul de mărunțel pentru aceste vârste. Însă imaginile care însoțesc textul sunt extrem de sugestive și fac ca firul să fie depănat încet.

Despre ce e vorba? O rescriere a poveștii ursului – de ce nu mai are coadă și de ce are urechile mici, o explicație care pare mai umană, căci ursul devine victima unor accidente și nu a unei înșelătorii, așa cum îi pregătise vulpea în povestea lui Ion Creangă. Acum depinde de gustul fiecăruia, dacă preferați să n-aibă coadă că e naiv sau că e pofticios…

Ce am remarcat însă la text, pe lângă stilul narativ al bunicului ce povestește nepoților, este faptul că „simte” momentele în care folosește cuvinte mai dificil de înțeles de către copii și le explică, fără a întrerupe în acest mod povestirea. Uneori aș vrea să se revină în cărțile pentru copii la acele explicații în josul paginii, căci generația de cititori de astăzi nu mai are răbdare să caute cuvintele în dicționar… dacă nu le înțelege în context, atunci copilul trece pur și simplu peste ele. Și aș da aici ca exemplu „caval”. Din context se înțelege că este un instrument muzical, însă ilustrația însoțitoare dă impresia că acesta este înrudit cu naiul, când, de fapt, este cu fluierul. Aș face un test să văd câți copii caută în dicționar, însă ar trebui să le pot cere lectura simultan. Aș paria că nu vor căuta, vor accepta informațiile parțiale ca fiind suficiente.

Altfel e din seria „să nu faceți acasă”. La cum mișună urșii pe Valea Prahovei, nu aș recomanda nimănui să încerce să-l domesticească pe Moș Martin cum a făcut Ghiță din povestea lui Adrian Oprescu, accesibilă copiilor de la vârsta la care încep să citească singuri până la cea la care se plictisesc de povești.

Volumul a apărut la editura Humanitas și este disponibil online la  Libris,  Cartepedia,  Elefant,  Diverta,  Cărturești,  Librărie.net,  eMag.

Soldatelul Reginei de Inima Rosie

soldat-carti-joc

Temele de vacanţă aici pe site sunt pentru mine cele mai dificile. În primul rând, pentru că participă de obicei un număr redus de copii, sub îndrumarea părinţilor. Pot aşadar să îmi fac curaj cu idei mai trăsnite, sau materiale mai deosebite, chiar dacă trebuie să ţin cont că nu trebuie să fie nici foarte scumpe, nici inaccesibile. Pentru a doua temă a concursului „Start la distracţie” m-am gândit la cărţile de joc… Toţi avem acasă cel puţin un pachet descompletat, care îşi poate găsi acum o destinaţie. Personal aveam în minte un soldăţel din garda reginei de Inimă Roşie, şi, dacă ai mei năzdrăvani n-ar fi fost la bunici, probabil în imagine ar fi fost nu unul, ci trei…

La ce s-au gândit ceilalţi copii puteţi vedea aici. Eu m-am chinuit cu soldăţelul meu, ca să văd, când mă pregăteam să-l fotografiez, că mai bine deschideam întâi cartea, căci i-am greşit capul. Oricum, proiectul nu este deloc greu, şi mă gândesc serios să îl folosesc şi cu clasa mea.

Am folosit cărţi de joc, carton roşu (pentru picioare), hârtie buretată pentru cap şi guler (merge însă şi carton), ochi mobili, sârmă pluşată ondulată, şi un beţişor din setul de numărat rămas din clasa întâi. Mi-ar fi fost utile perforatoare inimioare de diferite mărimi, dar n-am avut decât mare şi mic, nu şi intermediar. În rest am decupat din ochi. Picioarele sunt realizate din două pătrate roşii, îndoite pe mijloc, şi tăiate apoi drept, aproape 2/3, ca să se înfigă cartea de joc. Lipiciul trebuie să fie cu uscare rapidă, sau cu silicon, mai ales dacă aveţi o carte din plastic, şi nu din carton. Guleraşul se măsoară şi se decupează după lăţimea cărţii. M-am gândit să pregătesc un fişier printabil, pentru carton alb şi roşu, cu elementele necesare, însă cum dimensiunea cărţilor de joc este variabilă, trebuie adaptat. În mod sigur îl voi avea pentru mine, dar dacă intenţionaţi să lucraţi proiectul cu un grup mare de copii, lăsaţi un mesaj cu dimensiunea cărţilor de joc pe care le veţi folosi, şi mă voi strădui să vă ajut. Pentru o carte de dimensiunea 6x9cm, aveţi aici materialul. Este mai stilizat, mai aproape de imaginea din carte, dar aveţi nevoie de o imprimantă, iar copiii de răbdare la decupat.

Spor la lucru!

Seri de Poveste: un cadou de Craciun pentru toti copiii

Dacă nu aţi aflat încă, în Bucureşti puteţi avea parte înainte de Crăciun de evenimente speciale, dedicate copiilor. Mai jos aveţi detalii despre unul dintre ele:

Seri de poveste la CarturestiVino la intre 12 si 17 decembrie la Seri de poveste, eveniment dedicat celor mici. Fundatia Principesa Margareta a Romaniei impreuna cu librariile Carturesti organizeaza cea de-a cincea editie “Seri de Poveste”
Pe parcursul celor sase seri copiii, dar si parintii acestora sunt asteptati in librariile Carturesti din Verona si din AFI Palace Cotroceni, incepand cu orele 19.00, pentru a lua parte la numeroase momente educative si interesante, pline de umor si surprize.
Pentru ca povestile sunt vesnice si minunate in majoritatea lor si de asemenea ele reprezinta limbajul comun pe care parintii il au cu copiii, Fundatia Principesa Margareta a Romaniei doreste ca cei mici sa aiba acces la o lume pe placul lor,  pe care sa o modeleze cu ajutorul imaginatiei exact cum isi doresc, ajutandu-i sa se exprime. Pinguinul Apolodor, Spargatorul de nuci, Craiasa Zapezii, Croitorasul cel Viteaz sunt doar cativa dintre eroii care asteapta sa stea de vorba cu ei. 
Evenimentul isi propune astfel sa prezinte intr-un mod inedit si interactiv basme de ieri si de azi care au reusit sa faca lumea un loc mult mai frumos.
Ca si in anii trecuti, fiecare seara este una speciala. Cei mici vor lua parte la reprezentatii diverse: teatru de papusi, lecturi ale povestilor preferate sau nou descoperite, proiectii de film si chiar interpretari muzicale.
Pe taramul povestilor ni se vor alatura Anca Sigartau, Cristina Deleanu, Eugen Cristea, Virgil Iantu, Ada Milea, Daniela Nane, Dana Razboiu, Alina Sorescu si multi altii. De asemenea trupele de teatru de papusi si actori Paiata, Masca, Lupeto, Zburdalici, Muschetarii si altii ca ei.
Acest eveniment este posibil cu sprijinul sponsorilor Seri de Poveste:
GlaxoSmithKline, HelpNet, Sony si Fulga.
Va asteptam, insotiti de cei mici, sa intram in vraja povestilor plina de culoare si mister.
Programul Serilor de Poveste este publicat pe www.fpmr.ro

Caiete de vacanta

Caiet de Vacanta, Editura AramisNu-mi mai amintesc exact cum sunau temele de vacanţă pe vremea când eram şcolăriţă cu ghiozdan, dar parcă erau ceva de genul … 100 de propoziţii, 100 de probleme…şi lista de lectură. Normal, acum e secolul XXI, activităţile de vacanţă sunt opţionale, iar copiii trebuie stresaţi cât mai puţin. Iar dacă catadicsesc să lucreze în plus, lucrul trebuie să fie o joacă.

S-au inventat aşadar caietele de vacanţă. Păi… da, căci, dacă nu mai găseşti nici almanahul „Şoimii patriei”, iar revistele pentru copii sunt jalnice la capitolul jocuri logice, atunci caietul de vacanţă suplineşte cumva aceste două capitole.

Am plecat cu Andrei la depozit, în căutarea minunatului caiet de vacanţă de la Aramis, pe care doamna ni-l recomandase. În plus, chiar eram curioasă să văd reacţia copilului la cei aproximativ 2000mp de cărţi, căci până acum m-am tot dus singură. Trecem peste „ce răcoare e aici!!”… dar mă bucur că i-a plăcut să stea să răsfoiască, să vadă „ce se mai găseşte”. Şi-a ales, pe lângă listă, o carte cu basme populare româneşti, şi 200 de întrebări despre civilizaţii străvechi.

Revenind la Caietul de vacanţă de la Aramis, pe care l-am dibuit cam greu pe raftul imens, pare o cărticică cu jocuri. Color, cu ilustraţii destul de simpatice, sau cel puţin cât să nu te îngrozească, cum se mai întâmplă, lucrarea este format A4, cu 64 pagini. Aştept cu interes să văd părerea copilului după ce va rezolva din ele. Deocamdată încercăm să trecem peste… dar chiar trebuie…?

  Caiet de Vacanta, Editura Aramis


After School, editura Paralelal 45Pe lângă cel de la Aramis, de data aceasta copilul a mai vrut două, care nu erau chiar caiete de vacanţă, mai mult caiete pentru Timpul Liber. De când a participat la Etapa Naţională la concursurile COMPER, Andrei a devenit mare fan al editurii Paralela 45. La ei la stand a remarcat imediat „culegerea” lui, care i-a amărât tot anul, şi a venit cu ideea să ne uităm dacă nu au şi ei caiete de vacanţă…

Au ceva asemănător, în colecţia After School: un Caiet pentru timpul liber, la matematică, şi În timpul liber cu o poveste!, la limba română. Am văzut că sunt acoperite toate clasele primare şi de gimnaziu, dar nu am stat să văd exact conţinutul la fiecare.

Caietul de matematică are ca autori pe Mihaela Anghelescu, Rodica Buta, Liliana Şandor, Maria Zaharia. Tipar color, pe un format „de vacanţă” (20x26cm, 96p.). Copertă lucioasă, şi realizat cu destulă grijă… important e că a promis copilul că până la toamnă paginile nu vor mai arăta ca acum. Cel de limba română, în acelaşi format, cu 112p., are ca autori pe Camelia Ioana Iovanas, Bianca Sabou, Marinela Scripcariu. Exerciţiile pornesc de la poveştile pe care copiii ar trebui să le cunoască la 8 ani, şi pornesc de la simple transcrieri la exerciţii de vocabular şi compunere.

After School, editura Paralelal 45

Caietele şi-au găsit frumuşel locul în bagajul cu care copiii au plecat la bunici… Aş fi preferat să am ceva mai mult timp să le răsfoiesc, dar recuperez eu cumva. Până atunci, vacanţă plăcută!

Biblioteca Năzdrăvanilor

Info preţ:

elefant.ro
librarie.net
Paralela 45.ro
librarie.net
libris  eMag.ro
Paralela 45.ro
librarie.net  eMag.ro

Zana Clopotel si ploaia buclucasa, Editura Egmont

Zana Clopotel si ploaia bublucasa Dacă tot a fost ziua Florilor, aşa cum îi spune Iris Duminicii Floriilor, am primit „dispoziţie” de la bunici să găsesc un cadou pe măsura dorinţelor sărbătoritei. E drept că, dacă m-aş lua după primele variante pe care le dă când o întreabă cineva ce îşi doreşte, ar trebui completată colecţia de păpuşi, cu prinţi pentru prinţesele deja existente. Deja sunt – după mine – suficiente, după ea, nu contează câte ai, ci câte îţi lipsesc. Mai nou a constatat că cei şapte pitici ai Albei ca Zăpada se simt singuri, şi ar mai avea nevoie de câteva zâne mici, de 10cm, să le dea câte o parteneră de dans fiecăruia… Nu ştiu de ce, am avut impresia că plecăm la vânătoare de… şapte neveste pentru şapte fraţi!

Am încercat să găsesc altă variantă de cadou, şi ştiam că o surpriză la care sigur nu se aşteaptă este un volum din colecţia cu aventuri din Valea Zânelor, publicată de editura Egmont. Ca să nu fie dezamăgită, a primit două. Prima a fost Zâna Clopoţel şi ploaia buclucaşă.

Cărţile arată extraordinar, copertă cartonată, lăcuire selectivă pe imagini, ba chiar şi glitter pe aripile zânelor. La interior, imagini color de o calitate foarte bună, hârtie groasă, lucioasă. Suficient cât să îţi facă plăcere să o ţii în braţe.

Pe scurt, Clopoţica, meşterul a-toate-priceput din Valea Zânelor, se găseşte într-o situaţie disperată… atelierul ei este inundat, iar ea trebuie să se lupte în primul rând cu orgoliul personal: să ceară sau să nu ceară ajutor prietenilor ei? Terence şi Picur Lin ar ajuta-o cu plăcere… dar micuţa zână trebuie mai să recunoască faptul că are nevoie de ajutor. Depăşită de amploare inundaţiei, se vede obligată să accepte sprijinul prietenilor, şi, spre uimirea ei, a tuturor locuitorilor din Copacul Vieţii. Povestea este simpacă, presărate cu momente amuzante şi pline de înţeles pentru copii.

Zana Clopotel si ploaia bublucasa

Cartea Junglei. Poveste pop-up. Editura Teora

Cartea Junglei, poveste 3D, Editura Teora

Să continui povestea de ieri

După ce moşul a scos-o din sac pe Cenuşăreasa, a fost rândul lui Andrei (adevărul e că moşul scotea cadourile pe rând, iar piticii se tot uitau cu disperare la sac că se goleşte :)). Lui Andrei i-a adus o poveste cu un băieţel, un pic mai mare decât el… Cartea Junglei, la fel de frumoasă şi interesantă ca Cenuşăreasa. N-a apucat s-o răsfoiască foarte mult, căci era cu ochii pe sac, dar după ce a plecat moşul a răsfoit-o împreună cu Iris.

Parcă jungla întreagă coborâse în palmele lor. Toate personajele au prins viaţă, cele şase scene principale sunt construite admirabil de Matthew Reinhart. Nu numai că imaginile par a "răsări" din pământ, ci ele interacţionează, se mişcă, simt… Iris a remarcat imediat tabloul în care mama îşi mângâie copilul dacă mişti pagina. O explozie de culoare, flori exotice şi temple misterioase, toate pentru a stimula imaginaţia copilului care citeşte povestea.

Cartea le-a plăcut foarte mult. A fost pentru ei o surpriză frumoasă, unul din cadourile "bonus" de la Moşu’.

Cartea Junglei, poveste 3D, Editura Teora

Şi… am răsfoit-o:

Lucrarea se prezintă în format mare, 21x27cm, cu copertă cartonată, iar titlul este lăcuit selectiv, cu auriu. O realizare tehnică excepţională, şi un cadou minunat.

Info preţ: Libraria Teora.ro, Libris.ro, elefant.ro, eMAG.ro | Biblioteca Năzdrăvanilor

Cenusareasa. Poveste pop-up. Editura Teora

Cenusareasa, poveste 3D, Editura Teora

Anul acesta Iris i-a cerut-o Moşului pe Cenuşăreasa. Îşi dorea foarte foarte mult păpuşa. Zis şi făcut, Moşul s-a pus pe treabă, şi a zis să rezolve repede cadourile. Aflu, la ceva timp după ce am expediat scrisoarea, că Cenusăreasa trebuia să fie din seria muzicală. O să vadă moşul, că i-am desenat butonul! Mda, numai că spiriduşiul responsabil cu lista n-a înţeles că acel colier era de fapt buton.

S-a gândit spiriduşul bine, şi a găsit o soluţie… Dacă Cenuşăreasa nu cântă, atunci poate spune o poveste… Povestea 3D, tiparită de editura Teora, pare un diafilm animat. În seara de ajun Moşul ştia… că nu alesese păpuşa care trebuie, şi a scos imediat cartea, pentru a alunga dezamăgirea. Efectul a fost cel scontat, în momentul în care a deschis-o a uitat cu desăvârşire de butonul cu pricina. Norocul a făcut să o deschidă exact la pagina cu rochiţa de bal a Cenuşăresei, o impresionantă croială sclipitoare şi cu fundiţe pentru fetiţele din ziua de azi. Eu una nu m-aş îmbrăca cu aşa ceva. Dar Irisuca ar fi în delir.

Cartea i-a plăcut enorm. Am studiat cele 6 scene principale, plus cele mici, secundare, de pe fiecare pagină. Cel mai mult îi plac cele de transformare, când pe versiunea "închis" vezi şobolanul, iar pe "deschis" – vizitiul. Şi fuga Cenuşăresei de la bal, întâi în rochie, apoi, la deschidere, în hainele umile. Dar scena ei preferată este la final, când, la deschiderea ultimei părţi a poveştii, apare prinţul cu prinţesa pe cal.

Cenusareasa, poveste 3D, Editura Teora

Cele două bunici au citit deja povestea, de fapt mai mult au asistat la spectacolul oferit de Irisuca. Deschidea fiecare pagină, şi spunea povestea… uite, vezi, cum îi intră pantoful pe picior? Era de sticla… de-aia se vede prin el! [na. pantoful este din acetofan] Nu numai copilul a fost impresionat, şi adulţii care au intrat în contact cu superba lucrare au redevenit pentru o clipă copii…

S-o răsfoim împreună…

Lucrarea se prezintă în format mare, 21x27cm, cu copertă cartonată, printată cu roz sidefat (asta cred că i-a plăcut cel mai mult). O realizare tehnică excepţională, şi un cadou minunat.

Info preţ: Libraria Teora.ro, elefant.ro, Libris.ro, eMAG.ro | Biblioteca Năzdrăvanilor

Azi, la biblioteca: Aventurile lui Picur Lin in Laguna Sirenelor

O zi plină pentru grupa Irisucăi de la grădiniţă. Ultima dintr-o serie de activităţi din această săptămână a „lecturii”. Au avut schimburi de experienţă cu şcolarii, copilaşi de clasa a treia, care au venit la grădi să le povestească piticilor despre şcoală.

La noi la grupă s-a lucrat intens. Miercuri am avut lecţie deschisă cu părinţii. Copiii au confecţionat semne de carte, pe care le-au făcut cadou şcolarilor a doua zi. Mai mult, o idee foarte simpatica a domnişoarei educatoare, au confecţionat şi cărticele cu semne grafice. Tot pentru şcolari.

Ideea vizitei i-a încântat atât de mult încât, chiar şi piticii reţinuţi la domiciliu pe motiv de tuse de sezon, au ţinut morţiş ca joi să meargă la grădi. Eu cel puţin, începând de luni, nu am auzit vorbindu-se decât despre aceşti „şcolari vizitatori”.

Azi, în încheirea activităţilor, copiii urmau să afle unde anumă găsim cărţi. Aaa, şi nu la supermarket, chiar dacă şi acolo. Ci acele locuri unde cărţile se simt la ele acasă. Prima a fost biblioteca. Relativ aproape de casă, am vizitat-o acum câţiva ani, când bătea vântul printre rafturi. Recunosc că nu m-am mai dus, mi-am construit-o pe cea de-acasă. Azi am însoţit clasa, pe post de roată de rezervă şi fotograf. Am fost uimită de schimbările din bibliotecă. Ok, nu povestesc cum au năvălit printre rafturi, cum păleau doamnele bibliotecare, sau cum toate fetiţele au fost în extaz la zona de lectură, când au descoperit cărţile cu zâne şi prinţese. Vizita s-a terminat, dar Irisuca era foarte hotărâtă să ne întoarcem. Nu de alta, dar văzuse ea o carte pe care nu o aveam acasă, şi cum era cu Clopoţica (na. coşmarul meu de vreo doi ani încoace) trebuia musai să vedem despre ce poveste era vorba. Ne-am întors la bibliotecă, ne-am făcut permis, şi, surpriză, Aventurile lui Picur Lin în Laguna Sirenelor , din seria Disney, de la Editura Egmont, nu era la împrumut. Doar la sală. Am încercat s-o vrăjesc, să luam altă carte, cu chiu cu vai am luat o enciclopedie pentru copii, despre animalele marine. Dar la uşă…Surpriză. Lacrimi.

Stânga-mprejur, cerem voie la sala de lectură. Şi am stat… habar n-am cât, dar am citit din scoarţă-n scoarţă Aventurile lui Picur Lin în Laguna Sirenelor. Ca să îmi dau seama că e episodul doi, că alta trebuia citită înainte. Nu-i nimic mami, venim şi mâine! I-a plăcut, şi presimt că ne aşteaptă vremuri grele…

PS. Am vizitat şi librăria. Şi, dacă la bibliotecă copiii nu ştiau care e destinaţia cărţilor, măcar de la librărie ştiau că ne trebuie bani să le cumpărăm..

Info preţ: librarie.net

Povestea de seara. O altfel de poveste

Povestea de seară este de ceva vreme un obicei înainte de culcare, alături de spălatul dinţişorilor. Totuşi, de multe ori seara nu ai timp să citeşti o poveste. Nu căutăm scuze, copiii sunt mai importanţi decat dereticatul prin bucătărie sau proiectele ce trebuie predate a doua zi la prima oră. Oricare ar fi motivul pentru care nu am timp, Povestea nu trebuie tăiată de pe listă. Poate fi înlocuită cu succes de o înregistrare, gen teatru radiofonic, sau, de ce nu, cu ceea ce mai nou propune Povestea de seară. Un bunic, o bunică, un unchi sau o mătuşă care să te ajute la nevoie, şi să citească în locul tău povestea.

Nu am apucat să testăm site-ul în familie, căci aseară Andrei a căzut într-un somn adânc în mai puţin de 5 secunde, iar Iris a preferat o discuţie lungă pe tema tornadelor, şi a efectelor potenţiale asupra Bucureştiului.

Revenind la site, mi-a plăcut încă de la prima pagină. Poate nu sunt toate poveştile la fel de reuşite, dar alternativa este binevenită. Abia l-am descoperit, şi aştept cu interes să văd cum se dezvoltă proiectul.

Castelul din povesti, Editura Teora

Castelul din povesti, Editura Teora

Povestea noastră de ieri seară a fost mai mult decât amuzantă. Copiii erau mai veseli ca niciodată, parcă băuseră redbull, nu lapte cald. Eu, terminată, cu ochii aproape lipiţi de somn. Fac convenţie… citim o poveste, şi ne culcăm. Bine, dar una nouă!!! Ok, nouă să fie, aveam două variante şi am ales una dintre ele. Castelul din poveşti, Editura Teora. Aparent lucrurile urmau să decurgă linistit. Nu apucasem să mă uit pe carte, decât că povestea avea trei pagini, scris mare, ca de clasa întâi. Estimativ în maxim cinci minute urma să mă culc.

Dar ne-am apucat de citit. Unu, povestea era cu ponei. Iar Iris e înnebunită după ei. Aflăm că de fapt nu sunt ponei, sunt unicorni. Pauză pentru teorie. Şi… surpriză, povestea este ilustrată prin patru scene 3D. Iar la fiecare fragment de poveste, deschizi peisajul 3D şi urmăreşti povestea. Foarte fain! Reuşim să terminăm povestea despre întâmplările prin care trece o fetiţă unicorn, în timp ce învaţă să zboare. … dar ne aşteptau exerciţii de atenţie. "Găseşte în castel o sentinelă adormită, doi ponei care joacă fotbal…" Eee… şi să te ţii acum concurs între copii, cine găseşte primul indiciile. În fiecare dintre cele patru tablouri aveai trei indicii, iar pe unul din ele chiar trebuie să-l cauţi. Poneii fotbalişti cel puţin i-am dibuit în cele din urmă când ne-a prins să ne uităm şi pe ferestre, în castel, unde se întâmplă o sumedenie de minunăţii…

Cert e că povestea mea de cinci minute s-a transformat într-un joc amuzant, cu clasament, cine a găsit mai multe indicii. Iar primul gând după grădiniţă a fost montarea castelului. Cartea se deschide la 360′, se leagă cu fundiţă, şi devine o lume de basm. În care, normal, şi-au găsit locul şi cei trei ponei ai noştri, şi pe lângă ei toate figurinele acealea micuţe din ouă de ciocolată, care parcă sunt făcute pentru castelul acesta. Iar eu am în sfârşit linişte… abia acum.

Castelul din povesti, Editura Teora

Cartea este format mare, 25.5×32.5cm, cu coperţi cartonate, şi file groase, lucioase. Povestea şi indiciile ocupă patru pagini, restul fiind cele patru tablouri pop-up.

Castelul din povesti, Editura Teora

Info preţ: Teora.ro, Libris.ro, elefant.ro , eMAG.ro  | Biblioteca Năzdrăvanilor