Și totuși, nu e așa ușor să reciclezi la Kaufland

Anul acesta m-am ambiționat să reciclez acasă toate recipientele de plastic. Familia nu a fost (total) împotrivă, dacă mă angajez să mă ocup de saci în momentul în care s-au umplut. Mai avem încă de lucru la pus gunoiul selectiv, hârtie la hârtie, plastic la plastic și menajer separat, dar aproape că am reușit. Eu m-am dotat cu saci mari, ca să nu fac mai multe drumuri decât trebuie. Cam în aproape două luni se strânge o cantitate bunicică, de nu mai văd în oglinda retrovizoare, așa că la doi saci mă duc să le duc.

De obicei, înainte de a trage o concluzie, încerc de trei ori. Și am încercat și în locuri diferite, pentru că aprovizionarea o fac la Kaufland, fie cel de lângă școală, fie cel aproape de casă. A treia oară am făcut poză, deși îmi pare rău că nu am și de la celelalte două încercări. Am vrut să le reciclez frumos, așa cum meritau, însă… niciodată nu am găsit aparatele funcționale. A doua oară, în Mihai Bravu, chiar am avut răbdare să mă duc și să întreb și mi s-a spus că asta e, le blochează oamenii și să încerc dimineața la 9 când sigur vin și le pun în funcțiune. Serios…? Adică mă plimb cu portbagajul plin de pet-uri să vin mâine? Asta înseamnă „Să reciclezi e mai ușor decât crezi?” Le-am lăsat și pe acelea, ca pe primele și ca pe acestea două de mai jos în speranța că vor ajunge măcar să fie reciclate, indiferent cine le ia.

kaufland reciclare

Am auzit că ar fi pe la Obor un centru de reciclare automat. Deși am căscat gura prin zonă, nu l-am văzut, nu am zărit nicio semnalizare.

Concluzia e una singură… să reciclezi nu e deloc ușor! Nimeni nu te ajută, nimeni nu te încurajează. Ba te arată cu degetul și te consideră „prost”, decăzut, faci muncă de gunoier. Îți trebuie o ambiție de fier să duci la capăt asta. De exemplu, la școală, unde se aruncă hârtii și plastic, de ce nu obligăm copiii să sorteze gunoiul? Dar să se și ridice selectiv, nu să vină mașina și să îl bage la grămadă. Acasă la fel… m-am îngrozit prima dată când am realizat cât plastic aruncam doar eu pe lună la gunoi. Până nu l-am strâns separat nu cred că am conștientizat cu adevărat.

Știu, o să spuneți că e ultima problemă cu care se confruntă țara asta. Dar e și ea pe listă. Sunt multe la care nu prea putem face mare lucru ca să schimbăm ceva, însă rămân destule care depind de noi: să nu arunci gunoi pe jos, să nu distrugi, să reciclezi, să-ți faci treaba cât poți de bine la locul de muncă, să fii politicos, să ajuți la nevoie, să reacționezi când în jurul tău cineva are nevoie de ajutor. Și dacă tot faci ceva, măcar fă-o cum trebuie. Exact asta e problema mea cu containerele de reciclat. Dacă tot le avem, de ce nu merg? De ce nu avem la îndemână, în cartier? De ce să nu trimitem copiii, cum ne trimiteau părinții la sifoane, să ducă sticlele la reciclat?

Dar până avem unde, hai măcar să ne stresăm un pic. O picătură într-un ocean.

Proiecte cu materiale reciclate: mozaic cu dopuri

O poveste cu capace de plastic

Proiectele cu materiale reciclate (care ar trebui să contribuie cumva la formarea acelei competențe transversale de responsabilitate socială) se lovesc de cele mai imprevizibile piedici. Cea mai mare dintre ele este aceea că nu avem obiceiul de a recicla… nimic. Nici hârtie, nici pet-uri, și în niciun caz banalele dopuri. Un an de zile am strâns, acasă, tot ce îmi pica în mână. Și la școală la fel. Însă doar eu și câțiva copii, numărați pe degete, nu erau de ajuns pentru a realiza „ceva” impresionant. Nici măcar când am anunțat că vom face mozaic cu dopuri, am dat exemple găsite pe net, tot nu s-au mișcat lucrurile… tot pe degetele de la mână pot număra pe cei care au înțeles ce au de făcut. Mi-au venit unii cu cinci-zece dopuri… Ce să zic? Le spusesem că le dau și eu din ce am strâns tot anul încă pe atât cât au ei. Dar… ce să faci cu 10-20?

Proiecte cu materiale reciclate: mozaic cu dopuri

I-am lăsat să se organizeze pe echipe de câte 2-3. Nu îmi plac echipele de 4, în această combinație e mereu unul care șomează și îl acoperă ceilalți. Așa, câte 3, au reușit să aibă, cât de cât, o cantitate satisfăcătoare de dopuri. Tragedia a venit în momentul în care le-am explicat ce au de făcut și au constatat că nu au culorile dorite! Au început schimburile și negocierile: îți dau X și îmi dai Y? Am avut de rezolvat dileme existențiale: Doamna, Popescu are galbene și nu îmi dă și mie! Dar tu ce culori ai avut? Câte? Ce schimburi avantajoase îi oferi? De ce nu ți-ai adunat? Prea ne-am învățat să ni se dea, că ni se cuvine, așa, doar pentru că vrem noi și cerem!

Am făcut apoi paralela cu Greierele și furnica. Unii m-au luat în serios, din septembrie, să adunăm… și acum au avut. Alții – nu. Doar cu o zi înainte au adunat 5 dopuri. Morala nu e cazul să o mai discutăm. Însă din toată experiența, distractivă pentru unii și cam amară pentru alții, căci nu au reușit să pună în practică planul, am învățat ceva. Anul viitor ne apucăm de treabă serios, strângem toți și poate reușim să facem ceva impresionant.

Când trag linie, mă gândesc la ceea ce se întâmplă cu lumea. Wall-E e o poveste pe cale să devină adevărată. Nu învățăm să reciclăm, nu avem un comportament de protejare a mediului, legile europene de colectare selectivă a gunoiului se apropie, deși ne facem că nu ne privește. Dar aș vrea ca atunci când apare o cerință, indiferent cât de idioată pare, să o punem în practică. Poate că nu e doar un proiect stupid pentru ora de arte, de la care nu ai pretenții, ci are niște obiective mai adânci, pe care nu le vezi și pe care nu are cine să ți le explice.

Vă las să analizați mozaicurile. Sunt curioasă dacă vă dați seama, de la stânga la dreapta, ce reprezintă.

Decoratiune cu ghirlande (*7)

Temele de la năzdrăvani au fost de multe ori punctul de plecare pentru multe proiecte ale Irisucăi. Când ne-am apucat de confecţionat „ceva” dintr-un pahar de plastic, Iris voia ceva nici prea greu, dar nici prea uşor. Paharul transformat în decoraţiune de sărbători cu ghirlande i-a luat vreo trei zile. Greu a fost până s-a hotărât ce anume să înşire. Am avut ciucuraşi coloraţi, confetti şi mărgele, şi i-a pus şi „alarmă”. Adică un clopoţel, poate, cine ştie, din greşeală, Moş Crăciun se va lovi de el, îl va auzi şi îl va vedea.

Partea de sus a fost decorată cu spumă autoadezivă, tăiată în diferite forme, sau pregătite chiar de ea. A mai folosit bandă decorativă. Pentru confetti a folosit acul, altfel nu prea ar fi reuşit să le înşire. Cred că poate fi lucrat lejer la şcoală, cu copii mai măricei, sau cu cei care nu se sperie de ac.

pahar_ghirlande

Atelierul de creatie | Proiecte de Crăciun 

*Proiectul face parte din maratonul 30 de idei de Crăciun.

Decoratiune cu peisaj de iarna in pahar de plastic (*5)

Am avut de curând o temă săptămânală care le cerea copiilor să realizeze o decoraţiune folosind un pahar de plastic. Iris a pregătit două, dar numai una a fost gata atunci în timp util pentru temă. A doua i-a luat mai mult timp. Se vrea a fi un glob magic de Crăciun, numai că nu i se întâmplă nimic dacă îl răsturnăm.

Am tăiat un cerc, mai mare cu un centimetru decât cel desenat cu gura paharului, şi l-am îndoit peste acesta, confecţionând suportul. Pe suport am lipit benzi de hârtie îndoite ca scăunelele, pentru a obţine „curbe de nivel”. Voiam musai multă zăpadă, şi ca să nu troienim totul, brăduţii şi căsuţele stau cocoţaţi pe suporţi.
Decoratiune de iarna din pahar de plastic

Quillingul a fost tehnica principală, iar brăduţul este un model inspirat din numărul 38 al Ideilor creative, în care mai sunt cuprinse şi alte idei faine de sărbători. Decorurile au fost pictate cu acuarelă albă, pentru că vata nu stătea cu niciun chip aşezată frumos. Am adăugat apoi omul de zăpadă şi câteva tufe, rămăşiţe nereuşite de cetină, dar pe care Iris nu s-a îndurat să le arunce, dacă tot le făcuse. Pe interiorul paharului am pus fulgi de nea.

Decoratiune de iarna din pahar de plastic

Atelierul de creatie | Proiecte de Crăciun 

*Proiectul face parte din maratonul 30 de idei de Crăciun.

 

Acvariu din capace reciclate

Iarna trecută, după ce am văzut un brad realizat din capace verzi reciclate, am păstrat conştiincioasă tot ce a însemnat capac de plastic nemarcat. S-au strâns destule, mai ales de la cutiile de lapte, şi până săptămâna trecută nu ştiam la ce le voi folosi, atât acasă, dar şi la grădiniţă. Până am descoperit absolut întâmplător ideea: peştişori în acvariu.

Materiale necesare:

  • capace de plastic, diverse culori şi dimensiuni
  • perforator cu inimioare pentru coadă, aripioară, botic. Nu am din păcate şi perforator mare, aşa că pentru peştii mari am decupat inimioarele. Se puteau folosi la fel de bine şi triunghiuri din carton
  • ochi mobili
  • hârtie creponată pentru plante
  • carton pentru suport

Bulele de aer sunt realizate prin ştampilare. Am răsucit o bucată de hârtie, într-un tubuleţ ca de ţigaretă, l-am înmuiat în tempera şi am adăugat bulele. Nu am avut carton albastru, aşa că am pictat unul, care s-a cam curbat.

acvariu din capace reciclate

Autoarea tabloului este Iris, care a urmat cu atenţie instrucţiunile. Ajutor nu a primit decât pentru codiţe şi aripioare, căci perforatoarele cam dădeau erori pe hârtie gumată.

Sperăm că vă place şi aduceţi astfel vacanţa un pic mai aproape!

Spor la lucru!

Proiecte de vacanta: acvariu din carton

Tocmai am încheiat duminică prima etapă a unui concurs de vacanţă. Pentru rezolvarea acestei teme au fost necesare două săptămâni, şi rezultatele au fost – spun eu – pe măsură. Pornind de la indicaţiile date înainte de probă, copiii au dat frâu liber imaginaţiei. În proiect au avut voie să se implice şi părinţii, şi distracţia a fost „în familie”.

Materialele au fost dintre cele mai diferse, de la reciclarea cartoanelor, la piese din plastilina sau gata fabricate. La loc de cinste s-au aflat şi amintirile de la mare, scoici şi nisip.

Am un singur regret legat de această probă… participarea foarte restrânsă. Nici piticii mei nu au reuşit să termine proiectul, sunt încă în vacanţă. Vom recupera, căci au fost încântaţi de creaţiile copiilor şi vor şi ei să încerce. Şi eu, odată cu ei!

Până atunci, iată câteva idei de a decora un eventual acvariu acasă:

AcvariuAcvariu Acvariu Acvariu Acvariu Acvariu Acvariu

Şi continuăm săptămâna aceasta cu un nou joc, de data aceasta cu… nasturi. Detalii aici.

acvariu reciclabil

Acvariu reciclabil

acvariu reciclabil

În vacanţă, la mare, a fost prima dată când am luat foarte în serios reciclarea, împreună cu copiii. Acasă strângem separat hârtiile, reviste, oferte, ziare. Dar la mare aveam la 20m de noi patru containere, marcate. Sticlă, platic, hârtie, metal. Responsabil cu reciclarea a fost Andrei. Sticlele de suc la plastic, cutiile de lapte la hârtie, dozele de bere la metal, şi noroc că am terminat şi o sticlă de vin, ca să avem ce pune şi în ultimul container…

Acum am început şcoala, şi am aflat că participăm la un concurs. Trebuie să fim creativi, şi să folosim materiale reciclabile. Am pus de-o parte câteva doze de bere, cartoane de la ambalaje… şi azi tocmai voiam să arunc un bidon de 5l, când mi-a venit o idee…

Am „reciclat” repede o cutie de icre, şi-am improvizat un rând de metereze. Dintr-un pahar de plastic, transparent din păcate, am confecţionat un donjon. Am tăiat apoi frumuşel fundul bidonului, ca pe conservă, fără să-l rup de tot. Ca orice acvariu, avea nevoie de plante. Am ales o ofertă „Bio” de pe la Selgros, cu imprimeuri verzi, am răsucit-o peste două paie şi gata algele pentru acvariu. Urmau peştii… ei, aici era simplu, îi aveam demult în minte pentru un colaj cu năzdrăvanii… na, că mă deconspir! Deci, se face un evantai mare, unul mijlociu, şi două mici. Se îndoaie pe jumătate şi se lipesc. Cel mijlociu este coada, cele mici – înotătoarele. Apoi i-am suspendat cu o aţă, şi gata acvariul meu reciclabil, cu scalari. Am uitat, scalarii sunt confectionaţi din catalogul de la Ikea. Hârtia este subţire şi numai bună pentru îndoituri!

Normal, bidonul se lipeşte la loc cu bandă adezivă…