Sperietoare de ciori din hârtie

A început școala și, odată cu ea, parcă ne-am mai relaxat. Încercăm să nu ne gândim la pericolele care ne pândesc, ascunse. Eu încerc să iau lucrurile așa cum sunt, să nu îmi mai propun să schimb acolo unde nu există dorință de schimbare. Și, atât cât pot, în cercul meu mic să fac lucrurile pe placul meu și al celor din jur.

Orele de arte și abilități vor rămâne pentru mine orele de suflet, chiar dacă arareori reușesc să duc la capăt ce îmi propun. Anul acesta am schimbat strategia. Am strecurat în planificare, nevăzute, momente de relaxare, să alternez cerințele programei cu proiecte mai amuzate, mai provocatoare. Cumva, acele „săptămâni independente” de care mă loveam în planificarea de la grădiniță.

Și săptămâna aceasta a fost una dintre ele.

Nu am pus în orar orele de avap împreună, vinerea, amândouă. Dacă ar fi așa, orarul de vineri ar cuprinde limba română, sport, două ore de arte… Totuși, prea ușor! Dacă nu e matematică, sunt științe, joacă și provocare.

Ca o paranteză, azi am trăit un miracol. Fără să spun eu ceva, fără să fac vreo observație, era o liniște incredibilă în pauză… Se așezaseră singuri, mâncau, nimeni nu se plimba. M-am speriat. Sunteți bine? Ați pățit ceva? E cea mai liniștită pauză pe care am văzut-o! Am aflat secretul. Doamna, muzica ne-a făcut așa! O, Doamne, dacă știam eu că Elton John are efectul acesta… Doamna, să lăsați muzica asta și la arte! Sir John, tnks!

Sperietorile de ciori

Sperietorile sunt recomandate pe Red Ted Art ca proiect pentru copii mici. Poate la ei acolo, la noi nu e chiar atât de ușor, ținând cont că e origami îmbinat cu alte tehnici. Însă cu acest proiect am început altă strategie. Vreau să îi determin să privească întâi obiectul finit și să înceapă să analizeze singuri procesul de realizare, apoi să pregătească materialele.

Așadar, le-am dat pe G-Classroom lista cu materiale și indicații, pornind de la tubul de carton. Chiar m-am gândit să îi învăț cum să coloreze hârtia cu ceai; mi-a părut rău că unii au ales soluția simplă, să printeze pe ambele fețe o coală crem și nu au încercat procesul de fabricație. Uneori, drumul e mai important decât finalul, dar lucrul acesta e greu de înțeles.

Apoi, le-am arătat la școală imaginea și am discutat despre ea, la ce folosește fiecare lucru de pe listă și și-au făcut o idee ce e cu adevărat necesar.

Și a venit ziua de lucru

Am făcut întâi, demonstrativ, un coif dintr-o coală mare, A4, cum aveau și ei. Ce să vezi, era prea mare pentru tubul de hârtie. Ce facem? Ce propuneri aveți?

Hai să o rupem pe jumătate, doamna!

Am rupt-o, am făcut din nou coiful, care s-a potrivit de data aceasta perfect. Așa au procedat și ei cu hârtiile pregătite și primul realizat a fost coiful. Și a urmat provocarea: cum să faci creația ta să semene cât mai bine cu modelul, iar când nu poți, ce soluție găsești?

Așezi, muți, dai jos, încerci iar, până când te declari mulțumit de rezultat. Și e important și cu ce lipești. Dacă e doar hârtie, lipici solid. Dacă sunt și alte materiale – plastic pentru ochi, ață pentru păr, mai sigur este silipiciul.

O zi au stat la școală, să se usuce pentru ședința foto. Dar abia așteptau să se laude cu ele acasă!

Semn de carte din hârtie

1 septembrie azi, ziua în care, oficial, am revenit la școală, ca profesor. Sau, în traducerea liberă a tuturor celor din afara școlii, ziua aia în care profesorii iau banii degeaba și nu se duc la muncă. Deh, e la modă să spui așa! Oare chiar, de ce sunt plătiți profesorii până pe 14, că doar nu „muncesc“, ba chiar 8 ore pe zi, să își merite leafa!

Mi-am început dimineața mai lejer, așa, precum corporatiștii, pe la 9.30, nu cum va fi peste două săptămâni, de la 6. M-am apucat să fac un pic inventarul materialelor și să pun în practică o idee de cadou pentru copii. Habar n-am dacă ne vom vedea toți sau pe rând sau nu ne vedem deloc, dar eu le pregătesc ceva: un semn de carte cu o urare personalizată, scrisă de mână, un banal „Succes în clasa întâi, Gigeluș!“. Nu am ales întâmplător o rachetă, deși le puteam personaliza mult mai repede cu orice altceva din colecția de perforatoare decorative, am vrut ca mesajul ascuns să fie „Sky is the limit“ pentru tot ceea ce urmează să se întâmple de acum înainte, atât cu noi toți, dar și cu învățarea, ca proces individual.

Cum ziceam, m-am apucat de treabă, până pe la 12 eram gata cu semnele în varianta origami de bază și formele geometrice necesare. Lăsasem ultimele hublourile, eram aproape convinsă că am un perforator de dimensiunea aceasta și când am văzut că e prea mic, un atac de panică amenința la orizont. Era exclus să decupez atâtea cerculețe. Mi-am amintit însă de punga cu confetti și până la urmă m-am declarat mulțumită de ce a ieșit, reflexiile chiar dau un farmec aparte.

Cele două ore de „școală online“, cu toți colegii în conferință, despicând în 5, în 7, în fără număr firul organizării începutului de an, l-am petrecut cu urechile și coada ochiului la laptop și mâinile potrivind și lipind. Pe la 3 eram gata cu toate. Normal, m-am apucat să mă laud cu ele și mi-am dat seama că ar trebui să completez poza cu ceva animație. Dar deja nu vedeam decât triunghiuri, pur și simplu nu am mai avut chef de încă o rachetă și pentru filmul de mai jos am folosit altceva. Pentru că este un proiect simplu, ușor de realizat de copii, m-am chinuit să pun camera între ochi și mâini, să vezi exact cum manevrez.

Aveți nevoie de un pătrat, îndoit pe diagonală, apoi de elemente decorative sau orice altceva doriți. Pe net, dacă dați căutare cu „paper bookmark“ descoperiți o mulțime de variante creative pentru a-i încuraja pe copii să facă orice altceva.

Dacă îl decorați cu elemente plane (să nu iasă în relief precum castelul meu), îl puteți folosi și la caiete pe post de colțar, să nu răsucească colțurile paginii cu antebrațul. Țin minte că aveam când eram mică, părinții mei erau obsedați de cum arată „tema“ mea (și nu era niciodată impecabilă), iar colțurile îndoite erau parcă marca autorului.

La final, pentru că eram la atelier și trepiedul pentru filmat era acasă, am improvizat pentru telefon un suport, apropo de ce se află „în spatele“ obiectivului când te străduiești să realizezi, pentru elevi, un material util:

Cu ocazia aceasta urez elevilor și tuturor celor care în acest an vor sta la catedră mult succes! Să avem un an școlar în care să dovedim că merităm respect din partea părinților și apreciere din partea decidenților!

Origami – atelier la Gaudeamus

Ziua de joi nu m-a dezamăgit deloc, s-a arătat în toată splendoarea ei așa cum o proiectasem: lungă și obositoare. Am aterizat la Gaudeamus direct de la școală, cu cheful cam pe la jumătate de a umbla prin târg. Mai mult teleghidată, mi-am notat câteva noutăți, am luat câteva cadouri și… cam atât. Așteptam atelierul și aveam emoții, căci toate sms-urile curgeau cu „e trafic”, „sunt în blocaj la…”, „ajungem, dar întârziem puțin”.

Anul acesta spațiul atelierelor a fost un pic altfel, am preferat o altă formulă decât lucrul în grupe de 4. În final am constatat că mi-a fost și mie mai ușor, căci e prima dată când reușesc să stau jos! Am avut emoții cu origami, îmi este foarte greu să ascund atunci când ceva nu-mi place, iar copiii au parcă un senzor special pentru a detecta asta. Însă am reușit să găsesc în aceste proiecte acele „motive” care să mă ajute. Umorul rezolvă de cele mai multe ori problemele dificile… Le-am povestit ce vom face, cum am încurcat proiectele, cum bradul pe care mi-l doream era de fapt cactus… Chiar dacă scrie că e cactus… și eu o să-i spun brad! Oricum ar fi, l-au făcut, l-au împodobit cu fulgi și l-au luat acasă.

Și, chiar dacă elementele se realizau toate la fel, faptul că dimensiunea pătratelor utilizate descreștea până la 3cm a ridicat destule probleme. Cele mai mici cu greu s-au lăsat înduplecate, dar în final, iată ce-a ieșit.

Atelierul acesta a mai avut ceva special. Pentru prima dată echipa Năzdrăvanilor, cea pe care o proiectam cam acum 9 ani cu Iris și Andrei, a funcționat aproape perfect. Eu în rol de „capul răutăților”, Iris ca spiridușul de servici, ocupându-se direct de cel mai mic participant la atelier (Alex, 6 ani), iar Andrei de partea tehnică, pozele.

Cu această ocazie le mulțumesc celor care au venit să ne cunoaștem sau să ne revedem, ori chiar să ne petrecem timpul altfel decât o facem 4 ore pe zi, 5 zile pe săptămână. Mulțumiri speciale și Editurii Casa, care ne provoacă de fiecare dată cu noi numere ale colecției Idei Creative, cum a fost și acesta, Lalele și flori origami.

Atelier de origami gratuit la Târgul de carte Gaudeamus

Undeva la începutul toamnei, când frunzele abia începeau să pălească, am primit propunerea de la Editura Casa pentru organizarea atelierului de la Gaudeamus. Am primit cartea electronic, pe telefon. Eram la cursuri și am răsfoit repede. Cel mai mult mi-a plăcut coronița pe care deja am realizat-o , însă la noi piața de art&craft e slăbuță la chestii mai profunde și hârtie origami cu două fețe colorate diferit e încă ceva străin. Nu pot să descriu convorbirile telefonice cu câteva magazine de profil când am explicat ce caut…

Așa că am renunțat la proiect și am ales unul pe care îl puteam realiza. Când am răsfoit cartea, am procedat în stilul meu. M-am uitat la poze. Am destulă experiență să pot intui etapele și gradul de dificultate doar analizând imaginea și am hotărât: facem bradul! Brad a rămas, am comandat hârtie colorată (hârtie glasată, top de o singură culoare – nu există), a sosit coletul ambalat impecabil, m-am apucat de tăiat… Câteva dintre dimensiunile pătrățelelor necesare le știam pe dinafară, de când testasem proiectul. Însă restul nu. Rog copilul să deschidă cartea și să mi le spună. Caută la brad! Caută, nu găsește. Îl pun să mai caute o dată. Tot nu găsește. Îl pun să ruleze încep paginile, îi spun stop… Și se enervează (pe drept): Care brad?? Ăsta e un cactus!

A fost momentul în care am început să râd… e ca la planșele acelea despre percepție, depinde unde focalizezi ca să vezi un anumit lucru. Eu am căutat proiecte de iarnă și am văzut brad. Deși am citit instrucțiunile, titlul nu l-am văzut. Tot brad era.

Așa că joi, de la ora 18 vă aștept la Gaudeamus să construim un cacto-brăduț la ghiveci și să dăm startul pregătirilor de sărbători. Aș fi vrut să ne vedem sâmbăta, ca de obicei, însă anul acesta târgul s-a suprapus cu unul dintre cele două cele mai importante evenimente din viața mea, așa că nu s-a putut altfel.

Înscrierile cele mai rapide – prin sms, la 0722-955-103, menționați doar numele și vârsta copilului.

Lalele și alte flori origami – Idei creative nr. 130

Colecția Idei creative de la editura Casa se îmbogățește în această toamnă cu încă un număr, 130: Lalele și alte flori origami. Chiar dacă nu este sezonul și după titlu volumul s-ar fi potrivit mult mai bine cu primăvara, am găsit cu ușurință două idei care pot fi folosite de Crăciun: o coroniță și un brăduț. Pe lângă acestea, din cuprins mai fac parte:

Floarea-soarelui
Lalea
Coroniţă de primăvară
Grădina de flori
Brăţară
Felicitare de ziua mamei
Felicitare cu frunze 3D
Figurină cu surpriză
Coroană
Ornament cu lalea
Floare sau coroniţă din petale cu două laturi
Ghiveci de flori (poşetă, calendar de Advent)
Îngeraş 3D
Cactus
Lalea îngustă
Ornament pentru uşă
Jocuri cu lalele origami

Relativ simplu de realizat, proiectele pornesc de la două forme de bază obținute din pătrat. Acestea se multiplică și se asamblează în proiectele finale. Pentru jocul de dimensiuni, pătratele au laturi diferite.

Însă volumul nu este lipsit de provocări… așa cum aveam să constat în momentul în care am încercat să realizez unul din proiecte. Aruncasem un ochi, mi s-a părut foarte simplu, aveam un pachet de hârtie origami, m-am apucat de lucru. Am constatat că nu mă ajută, trebuie să folosesc hârtie glasată, căci pătratele utilizate în carte au două fețe colorate diferit. Mi-a fost ușor să tai cu ghilotina pătrate perfecte și pe dimensiunile indicate, verzi și roșii.

Surpriza a venit în momentul în care am citit cu mai multă atenție indicațiile de confecționare a coroniței. Aveam nevoie de hârtie cu două fețe, roșie și verde! Cum așa ceva încă n-am văzut în comerț (pe unde am întrebat se uitau la mine ca la urs!), iar imprimantă color nu am ca să scot câteva coli, mi-a venit ideea să îndoi împreună două coli de culori diferite din pachetul de origami, bazându-mă pe faptul că sunt mai subțiri decât colile normale. Am îndoit pe diagonală, am pus un pic de lipici pe îndoitură, le-a prins între ele ca să nu fugă și am continuat îndoiturile. Cam grosuțe împreună, dar măcar am rezolvat problema celor două fețe diferite. Ce a ieșit puteți vedea mai jos. Coronița este realizată din pătrățele cu latura de 5cm, pentru că am vrut să fac o felicitare. Și așa ies destul de mari (suportul este A5 îndoit), însă nu cred că aș fi reușit să le fac mai mici de atât, îndoind câte două.

Pentru brăduț urmează să caut hârtie glasată, dar din păcate nu am văzut topuri doar cu o singură culoare. Cercetările de pe net mi-au dat ideea colilor de împachetat cadouri, simple, o față colorată – una albă, pe care le-aș putea tăia pe dimensiunile necesare. Cum este gata, revin și cu acesta, căci va fi subiectului atelierului pe care îl voi susține în această toamnă la Gaudeamus împreună cu editura Casa..

Volumul este disponibil până la târgul de carte Gaudeamus pentru precomandă în librăria online a editurii Casa.

Alte imagini din volum:

Steluță origami, cu puțin filigran

Steluța care anul acesta se adaugă colecției de decorațiuni pentru Crăciun a apărut ca moment de relaxare, după o după-amiază în care am supraviețuit în bucătărie. Trebuia să mă liniștesc cumva, așa că mi-am amintit de o provocare mai veche, o steluță origami. Inițial am avut impresia că e o steluță completă, ca cele acum comercializate la Lidl, și care se montează, și de aceea m-am și apucat de proiect. După prima rază mi-am dat seama că nu este așa… dar am continuat elementele.

steluta origami

Am terminat-o și mi s-a părut tare tristă. Poate pentru că afară nu ninge, și alte steluțe nu poposesc pe pervaz. Sau pentru că ar fi fost interesant să o pictez, cu auriu sau argintiu. Însă mi-am amintit de cuțitul pentru filigran. Aș fi vrut să am talentul bunicului meu. Lui, când îi dădeai o foarfecă și coală de hârtie, începea să taie, pe un contur văzut doar de el. Și noi ghiceam. Tăia și cel mai mic detaliu… și apăreau fetițe la horă, băieți călare, cai în galop… și marele meu regret e că nu am păstrat acele clipe de copilărie și altfel decât în mintea mea. Departe de mine acel talent, mâna mea merge drept, linii geometrice, care cu greu se despart de simetrie și ordine. Am tăiat la întâmplare, de regulă triunghiuri, lăsând măcar 2-3mm între laturi, pentru a decupa cât mai mult din marginea steluței.

A ieșit… un fel de dantelă. Suficient de relaxantă după o zi de muncă. Și cam mare pentru a fi folosită pe post de glob, adaptată poate concura liniștită la rolul de vârf de brad. Se poate face foarte rapid, nu e deloc așa greu cum pare la prima vedere.

Ca să nu rămână doar imaginea, am mai confecționat una, mai mică. Pentru prima am folosit pătratul obținut dintr-o coală A5, și a ieșit destul de mare. Pentru cea din imaginile de mai jos am folosit hârtie origami de 10cm. Demonstrația am făcut-o cu hârtie glasată, pentru a se vedea mai bine ce anume se îndoaie.

Spor la lucru!

Ziua tatalui… de ce nu?

Mi-am făcut un obicei să-mi consult copiii de la opţional cu privire la tema ce urmează a fi abordată. Tehnica e stabilită de mine, căci avem, acolo, pe lista de achiziţii, câteva lucruri ce trebuie bifate până la sfârşitul anului. Dar în ceea ce priveşte subiectul, îi întreb şi pe ei. Le-am spus că urmează să lucrăm ceva pentru „mama”, că se apropia tradiţionala zi de 8 martie. Fetele au refuzat, şi au avut şi argumente care au stat foarte bine în picioare: pentru mama lucrează la şcoală, la abilităţi, lucrează la after-school, cu mine vor să facă ceva… pentru tata! Una dintre ele, cu părinţii separaţi, mi-a spus că ea urmează să-şi petreacă weekend-ul cu tăticul ei, şi ar fi foarte fericită să-i arate şi lui că îl iubeşte. Aşa că s-a votat, urma să lucrăm pentru ad-hoc-stabilita-zi-a-tatălui.

Idei pe net sunt cu duiumul, care-mai-de-care mai sofisticată şi mai atrăgătoare, însă eu aveam la dispoziţie 50min, copii între 5-9 ani şi un buget nu extraordinar de generos. Aşa că am rămas la o tradiţională felicitare origami, cu cămaşă şi cravată. Cămaşa am realizat-o după indicaţiile cu dolarul, numai că am pregătit coli A5, să iasă proporţionale cu cravatele. Acestea le-am realizat dintr-un cub cu post-it-uri normale, 9×9 cm, acelea care nu sunt adezive. Hârtia origami are cu totul alt preţ, pe cub – dublu ca număr de foi – am dat 5 lei. Doar că trebuie să verificaţi cu rigla, la milimetru, că este tăiat corect, am mai avut unul care avea eroare de 2mm, şi care la origami conta.

Le-am lăsat să decoreze cămăşile cu markere (deşi mi se zbârlea părul când vedeam ce gusturi au!), şi au confecţionat câte cravate au vrut, pe care le-au prins în interiorul felicitării, căci orice bărbat care se respectă are de unde alege la acest capitol, nu are doar una pe care o poartă la toate ocaziile.

Al doilea cadou a fost o cupă, realizată din două pahare lipite între ele, şi îmbrăcate în staniol. Mânerele sunt capsate, iar ideile de pe etichete le aparţin fetelor în totalitate. Abia aştept să mă întâlnesc vineri cu ele să văd care au fost reacţiile!

Au mai fost două idei pe care nu le-am pus în practică. Una era confecţionarea unei sticle din carton – ori sub formă de felicitare, ori prismă, cu mesajul „Esenţă: dragoste de copil”. A doua – presupunea sticluţe reale (ori de 50ml, ori de la esenţă de rom), şi nu aveam suficiente. Iris a lucrat însă una acasă, cu tehnica şerveţelului (în spate sticluţa are un strugure), şi mesajul „VIN: să te adorm, să te iau în braţe…” şi se poate continua cu ideile în funcţie de dorinţele fiecăruia.

Cum activitatea mea off-line se leagă destul de bine de cea a site-ului, i-am provocat şi pe Năzdrăvani cu aceeaşi idee. Mi-a fost teamă că se vor mulţumi cu ceva simplu, însă, ca de obicei, îmi dau o lecţie. Ideile lor le puteţi vedea în galeria dedicată săptămânii trecute. Felicitări tuturor!

Bradut – origami 3D (*13)

Iarna aceasta am înnebunit pe toată lumea cu origami 3D. Am lucrat la grădiniţă, la atelierul de la Gaudeamus, iar concursul acum în plină desfăşurare are tot această tehnică indicată. Dacă vă uitaţi aici, pe pagina dedicată, veţi înţelege şi de ce această nebunie… pentru că rezultatele sunt foarte frumoase, dar necesită multă răbdare.

Am descoperit pe net întâmplător un brăduţ, pe pagină cu indicaţii în chineză şi o mulţime de etichete spam, ca să iasă în căutări. A ieşit, ce-i drept. Numai că neavând indicaţii, am stat să numărăm pentru fiecare etapă câte piese sunt necesare, şi cum trebuie aşezate. Am calculat apoi – sunt peste 250! Ne-a trebuit o seară, un film şi multă răbdare să terminăm brăduţul (eu şi Iris). Pe final ea doar monta piesele, îmi spunea că o dor degetele şi nu mai poate. L-am fotografiat şi înainte de ninsoare, căci am vrut să-l dăm cu sprai de zăpadă. Cred că ieşea fain dacă rândul exterior de piese era alb, dar nu aveam tăiate. Ca idee, se incepe cu două cercuri, primul de 7, al doilea de 8 piese. Urmartorul nivel este identic, numai că mai urmeaza un rand de 8 piese, care prind între ele piesele rândului precedent.. Îmi este greu să descriu, însă numărul de piese din cercul de început se multiplică mereu. Este un proiect ideal pentru a fi lucrat în grup.

Dacă am reuşit să vă provocăm, aveţi încă o săptămână să participaţi la concurs.

Despre carte am mai povestit aici, iar numărul 97 al colecţiei Idei creative – Origami în 3D îl găsiţi în librăria online a editurii Casa, sau în alte librării online: eMag, elefant, librarie.net,libris, AdevarulShop, BookCity, BookDepository.

Atelierul de creatie | Proiecte de Crăciun

*Proiectul face parte din maratonul 30 de idei de Crăciun.

12. Alexandru T., Pascani, 8 ani. Concursul Origami 3D

Dupa patru zile de pliat piesele si mai multe incercari nereusite am reusit primul om de zapada in tehnica origami 3d. A fost greu pana am inteles cum se face, apoi restul a fost o joaca. Abia astept sa punem bradul si sa-l pun la loc de cinste!

Origami 3D

Pentru a vota această creaţie:

Daţi un click pe contorul de vot (mai jos, cinci picături de culoare). Dacă nu puteţi vota, înseamnă că IP-ul dumneavoastră a fost folosit deja pentru a vota această machetă şi nu puteţi adăuga un vot nou.
Adăugaţi un comentariu, imediat după ce aţi votat. Mesajele (comentariile) ulterioare, care apar cu acelaşi IP, nu vor fi aprobate (o altă adresă de mail, un alt nume, de pe acelaşi calculator, nu ajută la validarea comentariului).

Votul va fi validat şi comentariul va fi aprobat numai dacă îndeplineşte simultan ambele condiţii de mai sus. Vor fi numărate comentariile ce apar între 1 decembrie 2014, ora 00:00, şi 14 decembrie 2014, ora 24:00. Pentru orice alte întrebări şi comentarii folosiţi formularul de contact din pagina principală a concursului. Comentariile sunt moderate şi nu apar decât după verificare. Dacă un comentariu nu a fost acceptat în aproximativ 24 de ore, acesta nu îndeplinea ambele cerinţe de mai sus. Comentariile sunt moderate si verificate, abia apoi publicate.

Vezi pagina principală a concursului şi celelalte creaţii

11. Ruslana Mihaela M., Repedea, 6 ani. Concursul Origami 3D

Detalii despre confectionare aici.