Profiluri de excavare Salina Slănic Prahova

In vizita la salina Slanic Prahova

Dacă tot au început zilele calde, şi am simţit că totuşi e prea cald pentru noi, am dat o fugă până la Slănic Prahova. Iris voia demult să vadă o mină de sare, aşa că mi-am făcut curaj şi m-am urcat la volan. Pentru cei care nu aţi mai fost, din Ploieşti urmăriţi indicatoarele de Văleni sau Slănic, şi sigur nimeriţi ieşirea corect. Apoi mare grijă la calea ferată de dinainte de Băicoi, trebuie să faceţi dreapta… dacă nu vreţi să vizitaţi oraşul şi să vă treziţi în DN1 :).

La salină n-am mai fost cred că de vreo 15 ani, adică de pe vremea când liftul era ruginit şi nu avea lumină. Am simţit schimbarea de la intrare, când puteai sta liniştit la umbră în aşteptarea liftului. Ba chiar există si toalete, cu apă curentă, doar să întrebi de ele. Am coborât în mină cu un pitic speriat, şi îi tot spuneam cum cântau piticii din poveste, şi nu le era deloc frică. S-a ţinut un pic strâns de mine la coborâre, şi a fost copleşită când au văzut bolta înaltă a sălii, dar şi-a revenit repede. Iris nu s-a lăsat până nu a pus limba pe un perete, să se convingă că e din sare. Ba voia să probeze şi podeaua, dar am convins-o să renunţe. Era cât pe-aci totuşi să facă experimentul, când s-a împiedicat. Şi-a zgâriat un pic mâinile, şi plângea de usturime. Aşa a aflat pe pielea ei ce înseamnă a pune sare pe rană…

În salină – linişte. Deja auzisem de ceva loc de joacă, dar cum veneam de pe drum am luat întâi masa. Ne-am bucurat să vedem că este foarte curat, şi erau şi coşuri de gunoi. Erau şi toalete, dar aerul sărat nu reuşea să acopere mirosul, aşa că ne-am bucurat enorm că le-am folosit pe cele de la suprafaţă.

Apoi am trecut la joacă. Leagăne, topogane, balansoare, i-au ţinut un pic de urât până când au zărit zona de gonflabile. Mă aşteptam să fie mai scump, dar 9 lei jumătate de oră mi s-a părut excelent pentru un preţ „de adâncime”. Maşinuţele cu pedale erau parca 10 lei 15 minute, şi acolo am zis pas deocamdată. Dar avem trotinetă pliabilă, data viitoare o punem cu siguranţă în rucsac. Gonflabilele sunt patru. O insulă a piraţilor, un castel de sărit, o pistă de alergări, şi un fel de labirint săltăreţ. În plus, şi o saltea rotundă, unde iedul meu cel mic şi-a petrecut aproape jumătate din timp. Nu vă recomand să-i îmbrăcaţi prea gros, dar părinţii ar trebui să aibă ceva în plus, dacă vor sta pe banca nemişcaţi jumătate de oră. (Sfat din experienţă) Nu s-a plâns de frig, doar la topogan i-au îngheţat un pic mâinile pe mânerele de fier.

Am studiat şi mina, şi – din păcate – nu ne puteam căţăra pe nicăieri. Irisuca ar fi vrut pe pasarelele de la tavan. Şi eu… Am găsit vechiul puţ de mină, prin care bănuiesc că încă mai e o scară de lemn. Ne-am uitat un pic şi la noul puţ, din care nu lipseau scândurile, şi parcă ne trecea un fior când ne gândeam că pe-acolo urcăm noi. Am găsit şi câteva vechi utilaje de mină, şi nu ne-am abţinut să facem câteva poze.

Am ieşit la lumină, şi ne-am oprit pe dealuri, într-o livadă, să ne jucăm şi să terminăm mâncarea. Din păcate nu eram primii, şi cei dinaintea noastră se pare că nu aveau cu ei saci de gunoi, căci lăsaseră pe jos borcane de iaurt. Păcat, sunt sigură că le cărau spre oraş cu maşina, nu era nevoie să le lase acolo. Plasticul nu e biodegradabil. Iris a scos păpuşile la picnic, şi am stat până pe înserat.

Dacă vă hotărâţi să mergeţi în vizită şa salina de la Slănic, aveţi nevoie de cel mult 150 lei pentru benzină, dacă nu aveţi maşini mari.

Tarife intrare:

  • Adulţi: 16 lei/zi
  • Pensionari: 14 lei/zi
  • Copii peste 3 ani, elevi, studenţi până la 25 de ani, persoane cu handicap: 8 lei/zi

Tarife aplicabile pentru grupuri:

  • grupuri de minim 30 persoane adulţi: 14 lei/pers.
  • grupuri de minim 30 persoane pensionari: 12 lei/pers.
  • grupuri de minim 30 persoane (copii peste 3 ani, elevi, studenţi până la 25 de ani, persoane cu handicap): 6 lei/pers.

Taxa foto: 6 lei.

Taxă video: 12 lei.

Taxă tenis: 4 lei/ 30 min

Taxă biliard: 5 lei / 30 min

Taxă parcare: 2 lei /oră, minim 2 ore.

Abonamente (7 zile)

  • Adulţi: 100 lei
  • Pensionari: 84 lei
  • Copii peste 3 ani, elevi, studenţi până la 25 de ani, persoane cu handicap: 50 lei.

Program de vizitare a salinei Slănic Prahova:

  • Luni – închis
  • Marţi – duminică: prima coborâre – 9.30, ultima coborâre – 16:00.

Update 2013:
– preturile si programul sunt aceleasi
– locul de joaca free s-a micsorat vizibil
– locul de joaca cu gonflabile a disparut
– au aparut o multime de garduri din lemn, a caror logica nu am deslusit-o inca… stie cineva la ce folosesc?


Bobocel cu ghiozdanel

Prima zi de scoala

Înserarea s-a aşternut repede peste prima zi de şcoală. Prima mea zi de şcoală din viaţa de mamă. Şi pe scenariul caracteristic… trezit dimineaţa, făcut inventarul celor pregătite de cu seară, pregătit buchetul de flori (nu gladiole, am o fobie cu florile astea, când le târam după mine că erau prea lungi). Apoi am trezit copiii, au trecut la masă, la spălat, şi îmbrăcat. Şi apoi, aşteptarea. Hai, mami, mai stai mult?

Am ajuns la şcoală.

Emoţii… copii… flori… ghiozdănele noi. Cei mari erau bucuroşi de revedere, cei mici priveau sfioşi. Din fericire, pe Alex o ştim. Şi Andrei a intrat pe poartă cu ea de mânuţă. Din păcate, nu am avut parte de festivitate… nici pod de flori… ca la români, 15 septembrie întotdeauna ne prinde nepregătiţi. Curtea era plină de materiale de construcţii, înăuntru nu sunt montate uşile… tablele… trec peste senzaţia de Gherla de la început şi urcăm două etaje spre clasă. Ajungem, suntem a-ntâia B. E bine, avem continuitate. La grădi tot la B am fost. Clasa zugrăvită proaspăt, cu decoraţiuni pe ferestre. Mobilier nou. singuri în bancă, ca la americani, mami! Pe bancă aşteptau liniştite manualele şi insigna de elev.

Andrei şi Alex ezita, s-ar aşeza în ultimele bănci. Suntem cam ultimii ajunşi în casă, îi împingem în penultima bancă. Stau înţepeniţi, şi nu ratez momentul, fac câteva poze. Primim lista de rechizite, şi plecăm, noi, părinţii, urmând să revenim peste două ore.

La 11. Copiii ies, dar smulgem cu cleştele relatările. Printre altele, au aflat ce e acela catalog. Ne spunea pe nume, şi trebuia să spunem prezent. Alex e prima la catalog… eu sunt numarul 12. Sunt 23. Am văzut unde sunt toaletele, dar eu n-am avut nevoie. Ca o paranteză, aseară, la probe, nasturele de la pantaloni a ridicat foarte mari probleme… şi rugăminţile au fost să nu-i dau pe-aia, că nu se poate închide singur… Uf…

Ce-aţi făcut în clasă? Am desenat. Două maşini. Au ieşit frumos. Nu mă miră. Alex a desenat fructe şi legume de toamnă. Mda, Andrei e cu maşinile. Cică a încercat să facă un jeep. Mami, şi a zis doamna să scriem tot numele, nu ca la grădi, Andrei H.

In rest, toata ziua a ignorat total manualele. Nu a dat o pagină… Dar am fost cu ele la librărie şi le-am cumpărat coperţi. Transparente, că aşa mi-au plăcut şi mie întotdeauna…

Aşteptăm cu nerăbdare a doua zi. Luăm la noi doar abecedarul şi matematica. Şi creioanele de colorat, căci săptămâna aceasta se vor juca.

Şi i-am făcut şi orar. Normal, cu Năzdrăvani… pe care îl oferim cadou şi celorlalţi şcolărei! (click pe el pentru mărire)

Orar de Nadravan

PS: şi am reuşit să nu plâng azi. De fapt eram cam ameţită, parcă nu credeam că "se întâmplă"!