Energia naturii – Noriel

energia_naturii

Setul de joacă îl avem de anul trecut, Iris l-a primit de ziua ei, şi am reuşit să ne jucăm cu el ocazional. Au fost două „impedimente”. Fie experimentele propuse se desfăşurau mult prea rapid, fie necesitau elemente pe care nu le aveam la îndemână. Este cumva dilema mea în ceea ce priveşte jucăriile de azi, epuizezi cumva prea repede ceea ce poţi face cu ele…

Setul include toate cele necesare, dar mai ai nevoie de mici contribuţii personale. Să iau pe rând experimentele posibile:

Ploaia acidă. Este un fenomen din ce în ce mai întâlnit în zilele noastre, ale cărui efecte nu le simţim totuşi imediat. Jocul oferă două ghivece, în care să fie crescute separat două plante de fasole. După ce plantele vor fi încolţit, una va fi udată cu apă, una cu soluţie slabă de oţet (acid acetic), o „ploaie acidă” pentru plăntuţa noastră. Se va observa destul de repede că planta are de suferit, şi creşterea ei este afectată.

Topirea. Se folosesc două recipiente, o pâlnie şi cuburi de gheaţă. Experimentul atrage atenţia asupra fenomenului topirii gheţarilor, care urmează să genereze o creştere a nivelului apelor la suprafaţa întregii planete. Este vorba de gheţarii de pe sol, nu de aisberguri, care se formează din apa oceanelor.

Forţa apei. Se foloseşte o eprubetă cu trei orificii, pentru a demonstra presiunea cu care coloana de apă apasă asupra volumui de apă inferior. Se face astfel legătura între presiunea la suprafaţa oceanelor şi presiunea în adâncime.

Roata hidraulică. Se foloseşte un dinam cu led, şi o roată hidraulică. Experimentul poate fi făcut la chiuvetă, dar cel mai bine este la cadă, în partea de jos, pentru a lăsa apa să cadă cu putere pe palete. Dacă veţi căuta schema unei hidrocentrale, veţi vedea că importantă este înălţimea de la care cade apa pe paletele turbinei. La Porţile de Fier, de exemplu, apa cade de la aprox. 30m înălţime, iar debitul fiecăreia dintre cele 6 turbine este de 800m3/s. Dacă experimentul reuşeşte,a fost generat curent electric şi ledul se aprinde .

Eoliana. Foloseşte acelaşi dinam, numai că acum i se fixează o turbină eoliană şi o giruetă. Pentru un experiment veritabil, vântul trebuie să bată foarte tare… cum la momentul în care am filmat afară era un calm desăvârşit, am folosit ventilatorul.

Anemometrul. Teoretic este un dispozitiv confecţionat pentru a măsura direcţia şi viteza vântului. Cum vânt n-am prins, n-am făcut experimentul. În schimb n-am înţeles de ce i se spune copilului să ceară unui adult să decupeze… dacă ştie să citească, e destul de mare, şi sigur a mai ţinut în mână o foarfecă…

Sursa naturală de căldură. Experimentul l-am făcut, dar nu cu eprubetele din set, ci cu bidoanele de plastic de la mare… de exemplu, daca pui apă la încălzit în două bidoane, unul alb şi unul colorat, cu apa din bidonul colorat ai toate şansele să te frigi… mai ales dacă bidonul este foarte închis la culoare.

Cuptorul solar. Este un experiment foarte interesant, pe care n-am apucat să-l încerc la mare. Spune că, dacă foloseşti o cutie căptuşită cu folie de aluminiu, poţi găti în ea vara, sub soarele torid. Mă ambiţionez să văd la vară dacă pot măcar încălzi apa pentru un ness…

Concluzia generală a experimentelor este că putem folosi energia oferită de natură pentru a proteja mediul înconjurător, mai ales că energia hidraulică, eoliană şi solară este gratuită. Trebuie doar captată şi folosită corespunzător. Jocul a fost pentru noi un cadou minunat, o variantă de mii de ori mai recomandată faţă de veşnicele păpuşi şi maşinuţe.

Jocul îl puteţi găsi direct la Noriel, (dacă vă abonaţi la newsletter, veţi primi la timp ofertele de reduceri sau transport gratuit) sau la: eMag, BestKids.

Literix – Spanzuratoarea, de la Noriel

Literix , Noriel, spanzuratoarea

Alegerea unui cadou pentru copii este un proces dificil… şi devine şi mai dificil în momentul în care habar nu ai că afară e vopsit gardul, sau, cu alte cuvinte, ambalajul produsului te induce în eroare. Cel mai mult m-a amuzat la acest capitol jocul Literix, pe care copiii l-au primit cadou. Autorul surprizei a primit toate bilele albe, copiii au râs în hohote, s-au jucat zile la rând, ba chiar ne-am consolidat ceva noţiuni de anatomie (de exemplu, femurul este mai lung decât humerus). Totuşi, trebuie să spun că m-a luat prin surprindere conţinutul, după ce studiasem cutia. Mă întreb, dacă aş face acest cadou unei familii cu mai puţin simţ al umorului, ce reacţie ar avea copilul…?

Aşasar, Literix – Spânzurătoarea. Personal ador jocul, şi dincolo de partea lui educativă, ne amuzam fantastic să ne „desenăm” unul pe celelălalt, ba mai graşi, ba mai slabi, ba cu trei fire de păr şi urechi de elefant. Mă aşteptam să găsesc ceva elemente ce puteau fi compuse în acest sens. Dar nu… Numărul de greşeli acceptate de joc este mult mai mic decât cel tradiţional (10). Apoi, acel smiley amuzant de pe capac contrastează puternic cu capul şablonat de schelet din interior, cam disproporţionat faţă de restul scheletului şi nu prea amuzant. Asamblarea este destul de dificilă, cârligele cam mici, trebuie să joci pe o suprafaţă tare, altfel rişti să montezi de mai multe ori membrele. Dacă ai aşezat şi literele pe suport, vei avea de lucru în plus, să le reaşezi.

Regulamentul explică jocul clasic, cu ajutorul celor două carneţele incluse. Nu scrie nicăieri – nici în conţinutul cutiei, nici în regulament – că sunt incluse şi litere de carton, asemănătoare celor din alfabetar. Prima reacţie a copiilor a fost şi astea cum se folosesc? Cum nu scrie, au inventat imediat soluţia. Le aşezau pe placa de joc, cu faţa în jos… şi le întorceau în momentul în care adversarul ghicea litera.

Dacă veţi decide să achiziţionaţi acest joc, sper ca imaginea de mai jos şi comentariile să vă pregătească un pic pentru surpriza din cutie. Preţul nu este însă deloc mic. Îl puteţi găsi la: Noriel, BestKids, Dinoland.

Literix , Noriel, spanzuratoarea

Bazele stiintei: Dintii – Noriel

dintii-noriel

Suntem în plin proces de schimbare de dinţi, Zâna Măseluţă ar putea foarte bine să-şi scoată abonament către noi, căci are ceva drumuri de făcut. Negocieri la greu, oare cât lasă pentru dinte, cât ar da pe o măsea… Săptămâna aceasta i-am scos lui Andrei prima măsea, din fericire şi singura lui măsea cariată. Circul a fost la înălţime, că sigur o să-l taxeze zâna, cum de altfel i-am zis şi eu. N-a avut grijă de măseluţă… jumătate e lipsă… zâna nu plăteşte preţ întreg, că doar n-o fi fraieră.

Mai cu jumătate de inimă, Andrei a scris o notă explicativă, în care a pus măseluţa şi a făcut un cocoloş de hârtie, aruncat pe noptieră. Biata zână, nici n-aveţi idee cât a căutat, căci numai după ambalaje de genul acesta nu s-a uitat! Ca o paranteză, trebuie să-i explic bărbăţelului din el că pentru femei ambalajul contează, indiferent ce pui înăuntru…

Draga Zână,
Acest dinte e cariat pentru că la 4 ani mi-era frică de aparatele acelea.
Bine, cred că ştii asta.
PS. Dă-mi vreo 50 lei sau un smartphone.

Eu, ca lupul moralist, i-am zis s-o impresioneze, să promită măcar că de dinţii cei noi va avea grijă, îi va spăla după fiecare masă (sic!)… când colo, el e cu pretenţii… I-am lăsat şi eu un mesaj zânei, să îi treacă pe lista lui Moş Crăciun la „unelte utile”, periuţe electrice… căci o cam merită. Off topic, mai orice copil îşi doreşte să surprindă în acţiune unul din personajele acestea extraordinare care le marchează copilăria… dimineaţă copilul meu priveşte îngrijorat ventilatorul, care mersese toată noaptea. Mami, bine că nu era dat mai tare! O izbea pe biata zâna de perete… Dar mai bine era mai tare! O găseam noi dimineaţă şi vedeam cum arată!

dintii-noriel

Din categoria problemelor existenţiale gen „ce se întâmplă cu corpul meu” a făcut parte şi inventarierea dinţilor pierduţi, a celor rămaşi, şi proiectul a fost completat cu jocul de la Noriel, Dintii, din seria Bazele ştiinţei. Pentru o perioadă scurtă de timp, copiii au avut o ocupaţie, să aşeze pe maxilar şi mandibulă dinţii din cauciuc, conform codurilor imprimate. Dar… cam atât. Pliantul ce însoţeşte jocul este extrem de zgârcit în a da detalii. Sunt câteva cuvinte despre structura dintelui, cu clasica schemă alături, câteva sfaturi pentru îngrijirea dinţilor, instrucţiuni de asamblare a mulajului, un paragraf despre tipurile de dinţi şi caracteristicile generale ale acestora şi câteva cuvinte despre funcţiile dinţilor. Mulajul se apropie cât de cât de realitate, deşi rădăcinile nu sunt aşa spectaculoase. Însă după ce ai montat, nu prea mai ai ce să faci cu jocul. Impresia mea e că este mult mai potrivit pentru şcoli şi grădiniţe, decât pentru utilizare în particular. Dar pentru curiozitatea copiilor, eventual pentru ceva analiză şi îndepărtarea fricii de dentist, nu ar strica să-l lăsaţi să se joace un pic cu astfel de materiale.

Jocul îl găsiţi aici: BestKids, Dinoland, eMag, Noriel

,

Fabrica de cristale, Noriel

Fabrica de cristale. Cristal growing

Printre minunăţiile cu care programele de copii de la tv umplu spaţiul de reclame sunt şi celebrele jocuri din seria "Fabrica de cristale". O baghetă magică şi cristalele sclipitoare îţi iau ochii. Bine-nţeles că reclamele nu spun că trebuie să ai şi o foarte mare doză de răbdare, plus o lupă să-ţi admiri creaţiile. Toţi piticii visează la un arici transparent care abia să le încapă în palmă, şi, când colo… o surpriză, din păcate urmată de un botic lung şi o mare umbră de dezamăgire.

Andrei a fost extrem de rezonabil anul acesta cu Moş Crăciun. Nu a cerut decât fasole atotputernică şi o fabrică de cristale… Cred că avea idee că n-a prea fost cuminte ca să ceară ma mult… Moşul a luat cristale verzi, de la Noriel. Şi, ca de obicei, jucăriile astea sunt făcute să-i chinuie pe bieţii părinţi.

După Crăciun am plecat la bunici. N-aveam nici apă distilată, ca să testăm, şi am amânat pentru începutul anului. Setul include lupă, şi, ca să fim siguri că aşteptările copiilor sunt mici, le-am explicat că nu se vor vedea cristalele decât cu lupa. Bine, dar pe cutie… Aia este o reclamă. Şi, ca mai toate reclamele, nu spun adevărul despre un produs.

Tentativa 1: pregătit un rând de pietre, soluţie ca la carte. Lăsat 2 zile, mai că nu se vedea decât o brumă de depunere pe pietricele.

Soluţie la tentativa 1: am mutat tot recipientul pe calorifer. Logic, dacă accelerezi evaporarea, şi cristalizarea va fi mai rapidă.

Rezultatul tentativei 1: câteva cristale diforme, de aprox. 1cm, pe pietre. Dar nu pe toate.

Concluzie la tentativa 1: trebuie să mai adăugăm soluţie ca să crească, şi eliminăm pietrele pe care nu s-a depus nimic.

Tentativa 2: pregătesc soluţie, tot ca la carte, fără să o saturez cum trebuie. O adaug peste cristale… şi peste câteva ore, când mă duc plină de entuziasm să văd opera, nu mai aveam niciunul. Doar câteva firave bucăţele desprinse, de câţiva milimetri. A doua zi dimineaţă aveam cristale întregi, de 2-3 cm din acele mici fărâmiţe desprinse. Erau depuneri serioase şi pe pietricele. Am luat cu penseta din dotare cristalele independente, le-am aşezat între pietre, şi le-am mai lăsat o zi… şi iată ce-a ieşit:

Fabrica de cristale. Cristal growing
Recipientul după evaporare

Fabrica de cristale. Cristal growing

Fabrica de cristale. Cristal growing

Ei, nu arată ca pe cutie, dar măcar copiii sunt satisfăcuţi de rezultat.

Concluzia: încerc în continuare să-l cresc. Am preparat altă soluţie, am adăugat peste. Bine saturată, să fiu sigură că nu-l stric. Nu ştiu ce iese, deocamdată mă evervează la culme că a început să cristalizeze pe peretele recipientului, aşa că stau şi distrug punctele de cristalizare. Sper să nu mă supăr şi să-l bag din nou, integral, la dizolvat. Şi să o iau de la capăt. Dar, dacă voi obţine un rezultat mai bun, revin cu imagini.

Info pret: bestkids.ro, elefant.ro, librarie, eMAG.ro .

Alte variante de „cristale” ce cresc pe langa casa omului:

eMAG Cautare National Geographic Kit experimental de crestere a cristalelor

Alfabetar magnetic, 155 piese, Noriel Maxim

Alfabetar magnetic, Noriel

Suntem şcolari, şi printre materialele necesare unui bobocel de clasa întâi se numără şi alfabetarul. Încep ca bunica, pe vremea mea alfabetarul era din carton, cu litere microscopice, şi culegeam la ele mai ceva ca tipografii înainte să se fi inventat machetarea pe calculator. Picau, le aşezam iar, şi alfabetarul era un chin.

Noţiunea de "magnet" pe vremea aceea era complet SF, dacă aveai bafta să ai câteva bucăţele… Cea de "magnet de frigider" cu atât mai rară, pe frigider aveai abţibilduri din acelea care se lipeau cu apă… Acum în schimb magneţii sunt pe toate drumurile, îi primeşti cadou la orice produs, iar jocurile cu magneţi parcă sunt ceva de când lumea.

Dar mai ceva decât toate sunt alfabetarele magnetice. Avem acasă litere de toate dimensiunile, şi primisem când eram mai mititei şi un alfabetar, tot Noriel, cu 62 de piese. Eram siguri că, atunci când doamna ne-a trecut pe listă şi alfabetar magnetic, nu vom mai avea nevoie de unul nou. Greşit… căci versiunea noastră nu avea şi literele mici, şi nici semnele de punctuaţie. Aşa că am luat căutarile de la capăt, după o versiune mai cuprinzătoare.

Acum aştept cu nerăbdare să văd câte piese va pierde în primele trei runde de utilizare. Şi când va trebui probabil să le înlocuiesc…

Alfabetar magnetic, Noriel

Info produs | Alte jocuri şi jucării

Cine stie castiga, joc pentru 3-8 ani, Noriel Maxim

Cine stie castiga, New generation, Noriel Maxim

Nu prea mi-am dat seama cine sau ce câştigă, căci jocul propus de Noriel Maxim se poate juca de unul singur, sub coordonarea unui adult.

Recunosc ca am privit cu scepticism jocul prima dată. Aveam încă în minte varianta unui astfel de joc-jucărie în copilărie, schema de joc era identică, adică, dupa primele două planşe, ştiai că randul 1-3 şi 3-5 sunt pereche, nu trebuia să te mai chinui să găseşti rezolvarea. Şi cum eram de-o curiozitate greu de stăpânit, l-am şi demontat, să vedem circuitele electrice din spate, care la contact corect făceau să se aprindă un beculeţ. Acum, am stat să studiez jocul de la Noriel. Pe capac erau date imagini cu planşele, şi nu păreau să aibă aceeaşi schemă de rezolvare. Şi… 36 de planşe pentru 3-8ani!

Iarăşi, m-am tot uitat la instrucţiuni… rezolvare prin atingerea ecranului (n-am să pricep de ce trebuie să scrie în engleză „touch screen” pe copertă…). Foarte interesant, mai ales că l-am întors apoi pe toate părţile şi nu m-am prins nici acum cum funcţionează. Ori sunt acolo o mulţime de circuite, care fac contact şi se aprinde beculeţul, ori nu ştiu care e şmecheria. Rămân veşnic recunoscătoare dacă îmi explică cineva, căci mi-e că, dacă în demontez, nu mai ştiu să-l fac la loc!

În schimb mă enervează vocea metalică ce tot repetă… „Bravo, e corect!” Când încep ai mei să se joace câte-o oră cu el, şi tot auzi la fiecare 10 secunde difuzorul ăla scârţâind, îţi cam ajunge… E mai interesant când bateriile sunt pe ducă, se aude mai încet :D.

Planşele.
Aşa cum se şi prezintă, sunt 36. Adica 18 faţă verso… :D. Sună mai atrăgător 36, poate lasă impresia că sunt 72 în realitate. Dar mi-au plăcut. De la asociere de forme şi culori, la jocuri cu animale (ce mănâncă, potrivirea jumătăţilor), la numărat şi operatiuni matematice simple, jocul este minunat. Singurul lucru pe care eu l-aş face ar fi să scriu totuşi mic, pe margine, ce exerciţiu presupune planşa respectivă. Au fost planşe la care şi mie mi-a trebuit ceva timp să-mi dau seama ce e de făcut… dar copii… de unde să ghicească?!

Mie mi s-a părut un cadou foarte potrivit, pentru un copil de vârstă preşcolară. Şi părinţii sărbătoritului mi-au spus a doua zi că au avut parte de o seară minunată. Trei ore n-au ştiut că au copil, a stat în cameră şi nu s-a auzit decât… Bravo, e corect!

Cine stie castiga, New generation, Noriel Maxim

Jocul îl găsiți la Noriel, Librarie.net.

Alte jocuri şi jucării