Aseară ne-am făcut temele… pentru Năzdrăvani. Nu ştiu cum se face, de ceva vreme încoace nu reuşim şi pace să le terminăm decât la sfârşitul săptămânii. Dar ieri nu aveam nimic altceva programat, şi ne-am apucat de tăiat. De fapt şi de drept, duminică seară copiii m-au întrebat ce temă au, şi le-am arătat câteva modele pe net. Au fost în extaz, dar nu am putut lucra, tema începe de luni. Luni am mai studiat modelele, marţi nu am avut timp, miercuri am trecut la lucru.

În primul rând mi-am dat seama că cofrajele de 30 de ouă, pe care le păstrasem, nu aveau conul suficient de înalt şi nu ne ieşeau modelele… am ajuns să le sacrific tot pe cele de 10 ouă, din care nu poţi folosi decât 4 conuri. Aşa că i-am avertizat că avem o singură încercare, nu trebuie să greşească.

Andrei a ales o găină… un cocoş mai mult. I-am decupat conul şi aripile şi a trecut la treabă. Creasta şi guşa sunt din hârtie eva, am adăugat ochişorii mobili şi multă acuarelă albă. Pentru a fixa creasta, i-am crăpat capul cocoşului… şi am fixat-o în deschizătură; pentru cioc am procedat identic, cu o mică crestătură. iar penele de la spate le-am înfipt în câteva găurele. Cu picioarele a fost simplu, decupate din carton, pictate, şi lipite cu aţă.

Iris a vrut o prinţesă. Normal, cu rochiţă roz. Nu prea i-a ieşit combinaţia de culori, voia un roş mai deschis. Cu chiu cu vai am convins-o să facă marginile cu albastru, să se vadă mai bine… era cam supărată, ca aşa o să are ca rochiţa Aurorei când se certau ursitoarele pe culori… Dar când i-am dat şi cutia cu paiete, unde avem doar albastru, s-a mai liniştit. Mâinile sunt dintr-un fir chenille, care iese îndoit şi formează gâtul, trece prin bilă şi iese pentru a forma agăţătoarea pentru firul de naylon. Cu acelaşi fir am legat şi firele de bumbac, şi peste ele am aşezat o coroniţă din aluminiu răsucit. Coroniţa am fixat-o eu, Irisucăi îi tot zbura. La fel şi firul chenille.
Prinţesa s-a transformat în zână, când a depistat în cutia cu de toate o pereche de aripi.

În schimb mă cam plictiseam cât lucrau copiii, şi mi-am făcut şi eu ornamente. Poate-poate vine şi la mine moşul…

Şoricelul este extrem de uşor de făcut. Se taie un con întreg, se decupează coada şi se înlătură excedentul. Din acesta se decupează urechile. Se fac două crestături şi se înfig. Dintr-un fir de naylon am tăiat mustăţile, şi le-am prins într-o bulină de plastilină. Am pus şi înăuntru puţină, şi le-am prins folosind un ac cu gămălie roz. Cred că merge si cu puţină hârtie neagră şi lipici.

Meduza se realizează din două vârfuri de con. Unul subţire, şi unul mai lat (cel pe care sta oul de fapt). Cel subţire, din interior, mai poate fi îndoit, pentru a părea şi mai mic. Se lipesc fire de aţă. Cele două părţi se lipesc între ele, şi se adaugă neapărat o agăţătoare. Ochişori şi o guriţă veselă şi meduza este gata.

Acum aşteptăm să vedem ce vor pregăti ceilalţi copii.

Atelierul de creaţie