Corvoadă, ambiție sau autocontrol?

Sâmbătă, într-o atmosferă extrem de relaxată, la Bookfest, am desfășurat, împreună cu Editura Casa, încă un atelier pentru copii, inspirat de numărul 127 al colecției „Idei creative” – Înșirarea mărgelelor pentru copii și începători.

Pentru mine a fost minunat. M-am bucurat să revăd copiii care au mai venit, dar și pe cei noi. M-am bucurat să văd că sarcina de lucru nu i-a speriat, și ne-am încadrat perfect în timp. M-am bucurat că am putut sta și un pic de vorbă cu ei, nu doar să lucrăm. Iar cei care au lucrat au ilustrat, pe deplin, titlul. Dar să le iau pe rând.

Organizarea

Mi se pare încă uluitor că toți cei care au sunat și au rezervat au și venit, sau, dacă mi-a scăpat mie ceva, oricum am fost fix câți știam că vom fi. Am început la „fix”, am avut toate pregătite, chiar și cei de la târg au fost impecabili, n-a fost nevoie să cerem nimic.

Există momentele acestea de speranță sinceră, când toate celelalte se prăbușesc în jur, că avem niște copii minunați, și suntem pe calea cea bună!

Remarc cu plăcere de la atelier la atelier că reușesc să conving părinții să nu lucreze în locul copiilor. Știu că nu se pot abține, că uneori tendința rapidă de abandon a celor mici îi determină să mai țină „roțile ajutătoare” la bicicletă, însă cu cât îi învățăm să zboare mai devreme, cu atât vor zbura mai bine.

De data aceasta n-am pregătit film demonstrativ. Poate că ar fi fost util, dat fiind că a fost nevoie să reiau, de câteva ori explicația pentru punctul cheie al proiectului, însă mi-am improvizat o tablă, dintr-o coală mare, albă, și am făcut schema. Este esențial să aibă modelul în față la această vârstă, poți să explici de 10 ori, dacă nu arăți, tot degeaba. K., pe care am cucerit-o de vreo doi ani cu activitățile și nu le mai ratează, mi-a reproșat lipsa mijloacelor de învățare bazate pe tehnologie. 🙂 Cum adică, fără film?!

Sper ca la următoarea activitate să n-o dezamăgesc, și să avem o temă provocatoare, cu film…

Dificultăți

Dacă vi se pare un proiect ușor, doar vi se pare. S-a lucrat cel puțin o oră, 100 de mărgele mici, cel puțin, pentru cine a făcut brățara, 150 pentru cine a făcut colier, plus clopoțeii albi, și mijlocul aferent. M., cea mai mare dintre ei, mi-a zis că părea simplu, dar că nu e chiar așa, trebuie să fii atentă.

Mi-aș mai fi dorit să am timp să-i învăț pe copii să facă nodurile pentru prinderea încheietorii. Și eu le-am învățat (câteva) de la Iris, care le exersa pentru tabăra de cercetași. Iar cu nylon de pescuit… e greu. Am pregătit eu de-acasă nylonul și agățătorile, acolo au înșirat ei și, la final, tot eu am încheiat, cu un alt nod. Poate vom apuca, la un moment dat, la un atelier într-un spațiu dedicat, să învățam și aceste noduri.

Am avut și un abandon în cursă. Înșiratul este în primul rând o probă de răbdare. Am transformat sarcina imediat, și am pregătit un inel cu floricică pentru mama. Dar modelul a făcut senzație, și imediat am mai avut o cerere…

Colierele, la final

Singurele reguli pe care le pun sunt cele legate de tehnica folosită. Aici, numărul de mărgele pe un interval – dar i-am lăsat și să modifice și sistemul pentru clopoțel. Nu am vrut să fac eu un colier, de teamă să nu dau startul la imitații; am considerat că modelul din carte este suficient. Eroare, căci mărgelele au fost o idee mai mici decât cele indicate în proiect, și ar fi fost nevoie să punem mai multe pe interval, ca să iasă perfect distribuit.

Dar… cred că puteți vedea, din expresiile copiilor, cam care e nivelul de satisfacție de la final.

Am reușit, cu puțin ajutor, să fim și live, pe pagina noastră de facebook, chiar în timpul atelierului, iar mai jos – un mic fragment de lucru. Mulțumesc, încă odată, editurii Casa, pentru că nu încetează să mă provoace cu ceea ce îmi este mie mai drag să fac!

Atelierele se pot desfășura la cerere și pe orice temă. Pentru detalii, accesați această pagină.

Viermișor – înșirare de mărgele

Săptămâna trecută Iris a stat la bunici, împreună cu verișoara ei mai mică – grupa mare la grădiniță. A decis ea că nimic nu va fi mai distractiv decât să „facă” ele ceva, în fiecare zi. A plecat de-acasă cu destule materiale, dar îmi povestea la telefon că a descoperit în oraș o „sursă” de aprovizionare, și că a convins-o pe bunica să le mai cumpere câteva. Mie mi-a adus acasă trei proiecte, pe care le voi prezenta începând de azi. Sunt, cred, primele la care nu am niciun amestec, realizate în totalitate de copii (a doua poză este realizată de ei).

Pentru „viermișorul” de azi (chiar nu am nici cea mai mică idee ce altă denumire să-i dau!) a folosit mărgele mari, un fir de sârmă plușată, ochi mobili și confetti. A fost deosebit de atentă la ceea ce i-am spus eu că trebuie să facă copiii mici: să înșire, să lipească la contur… și îmi prezenta foarte mândră de ea cum a înșirat foarte repede, iar ochii mobili au fost deliciul proiectelor. Cea mai mare dificultate a fost întâmpinată în „apărarea creațiilor”, căci fetele nu au inclus-o în proiectele lor și pe Alice, cea mai mică, de 1 anișor și jumătate… pe motiv că piesele sunt recomandate peste trei ani, că le înghite, și că venea și distrugea tot.

Am avut fantastica inspirație de a-i da copilului aparatul foto în vacanță, căci telefonul ei aproape că nu mai pornește, ce să mai facă poze cu el… și a „documentat” vizita, încercând să fotografieze fiecare creație. Trebuie să investesc ceva timp în lecții de „basic-photo”, căci, deși a avut grijă să aibă decor uniform, sunt cam mișcate… am reușit să recuperez însă a doua creație, a Amaliei:

Proiectele de acest gen, cu înșirare de mărgele, se pot realiza de la grupa mică, sau chiar mai puțin, dacă copilul colaborează. Se folosesc mărgele invers proporționale cu vârsta, iar pentru cei mici, se înșiră pe sârmă, urmând ca spre grupa mare/clasa pregătitoare să se înșire pe șiret sau ață, ori mărgele fine, cu acul.

Spor la lucru!

Cufăr cu comori – cusături de vacanță

Vacanța mare aproape bate la ușă. Activitățile de pe site au intrat demult în vacanță, odată cu stresul meu de dinainte și din sesiune, doar cele de la opționale au continuat, mai mult sau mai puțin vizibile aici. Azi m-am tot gândit ce să le pregătesc copiilor, cu gândul la vacanță, și o bărcuță ori ceva peisaj marin mi s-a părut prea puțin. Așa că m-am oprit la un cufăr cu comori. Pierdut pe o insulă de pirați, cufărul trebuie cusut, apoi umplut cu bijuterii… ori desenate, sau, așa cum am ales eu, mărgele de înșirat. Atârnă din cufărul nostru „coliere de perle”, tot felul de „pietre prețioase”, știți voi, după culori, că sunt safire, rubine, smaralde, diamante, și ce-au mai strâns pirații acolo.

Modelul este pregătit pentru dimensiunea A5. Puteți printa și A4, dar nu știu ce iese… de fapt, cât de mare iese. Mie mi se pare suficient așa, copiii îl țin ușor în mână la 5-6 ani, și chiar mai apoi, în clasele primare. Se printează de aici, pe carton, sau printați pe hârtie și lipiți pe un carton. Cu cât copilul este mai mic, cu atât suportul trebuie să fie mai tare, pentru că nu are răbdare, trage tare de ață și taie hârtia. Perforați apoi cu acul punctele marcate și toate colțurile ori intersecțiile. Puteți încuraja copilul să perforeze, dacă îi dați un instrument potrivit: ace cu gămălie de plastic foarte mare, să o poată ține, ac de siguranță mare, un capăt de compas sau chiar un instrument cu această destinație. Exercițiul, chiar dacă vi se pare de rutină, are rolul lui în dezvoltarea coordonării oculo-motorie, a motricității fine. E drept că, dacă copilul protestează că nu-i place (normal, cui îi place?!), și renunțați, nu știu cât îl ajutați de fapt.

Ca idee, la grădiniță perforăm în grup, când timpul ne permite (sau dacă proiectul este mai amplu, le duc eu perforate). Am luat de la ambalaje niște burete, un fel de polistiren, dar din plastic, pe care îl folosesc ca suport pentru găurit. Uneori ne întindem pe mochetă și perforăm, li se pare mai amuzant. Îi ajut pe fiecare, de regulă stabilesc că elementul X îl perforez eu pentru fiecare. Nu e ocazie să nu mă „laude” pentru rapiditatea la perforat, și să întrebe cum „fac” și ei să capete viteza asta… Cu răbdare, mult exercițiu, și fără văicăreli. 🙂

După perforat, începe cusutul. Modelul e simplu, și azi m-am uitat în câte moduri pot coase copiii. Unii au preferat să facă conturul, apoi detaliile. Alții au cusut „una da, una nu” tot cufărul, și apoi au început să completeze spațiile. Alții au mers la rând, în urma acului, și cum toate variantele erau corecte, i-am lăsat să decidă. Nu toți au terminat de cusut, și doar 3 au ajuns și la cea de-a doua activitate, de înșirat mărgele, altă activitate migăloasă, dar mult mai utilă celor mici decât rânduri de liniuțe, de exemplu. Cert e că la final a trebuit să repet de câteva ori cum se numește magazinul unde se găsesc mărgele, căci proiectul acesta „trebuie terminat”. Le-a plăcut enorm modelul, și sper că își vor primi acasă, de la părinți, mărgelele mult dorite.

Puteți, dacă copilul vrea, sau este mai mare, să perforați din ochi și palmierii, și să coaseți toată planșa. Sunt sigură că rezultatul va fi minunat!

Spor la lucru!

Un nod, două noduri și-o mărgică

Experiențele cu grupa de anul acesta de la opțional sunt dintre cele mai diverse. În primul rând, nu am avut niciodată în ultimii ani majoritari copiii de grădiniță, dar dintre toți cei de grupa mare care mi-au trecut prin mână, chiar și cei care anul acesta se descurcă mai greu sunt mult deasupra celor din anii precedenți. Simt că se schimbă și copiii, și se schimbă în bine.

Totuși, la proiectele de primăvară, am avut surpriza să ne lovim de un lucru banal: cum să facem un nod. Nu mai spun de cum să facem o fundiță din panglică la felicitare, am vrut doar un banal nod… S-a lăsat cu lacrimi teatrale, că felicitarea pentru mama trebuie să aibă fundă, și am făcut-o eu. Dar le-am promis – și mereu mă țin de cuvânt, că vor învăța să facă nodul…

Așa că săptămâna aceasta, cum am scăpat din bucla nebună a sărbătorilor de primăvară, ne-am relaxat… făcând noduri! Am cumpărat mărgele mari, pe care să le poată înșira cu ușurință pe panglici. Am ales să înnodăm panglici, deși am fost tentată de șireturi, pentru că în acest caz nodul nici nu fuge, nici nu „alunecă”. Le-am dat două panglici diferite, tocmai pentru a vizualiza mai bine procesul, dacă pe deasupra trece panglica roșie, pe dedesubt va veni cea albă… Exercițiul, ce presupunea folosirea mușchilor mici ai mâinii, nu a fost unul ușor. Panglica trebuia răsucită între degete, strecurată prin orificiu, iar nodul efectiv presupunea o mobilitate deosebită a degetelor.

Ca să nu se plictisească, au avut de înșirat și înnodat 10 mărgele, de diferite forme și culori, puse în ordine. O mărgică, două noduri… Nu ajungeai așa repede nici la fluturaș, nici la inimioară și nici la fundiță… am avut grijă așadar să mai strecor un pic de matematică: am tot numărat mărgelele, să vedem la ce număr suntem și care model urmează, apoi am respectat și ordinea în serie a modelelor.

Mai avem de furcă până când vom învăța să rezolvăm problema șireturilor, însă suntem pe calea cea bună. Am avut copii care au terminat în 25-30 minute, dar am avut și doi pitici care s-au luptat efectiv cu panglicile toată ora, și am fost foarte fericită că le-au „dovedit”. F. îmi spunea cu năduf gata, gata, am învățat să fac nod!!! Au plecat cu ele legate la mână. Mă gândesc deocamdată la un proiect care să includă vreo 10 fundițe 🙂 , dacă aveți idei, le aștept!

Mărțișoare din mărgele – fluture și libelulă

Dintre activitățile care produc în primă fază un suspin la grupa mea de opțional sunt cele cu mărgele, de aceea nici nu am insistat prea mult cu ele. Sunt migăloase, și, cu cât copilul este mai mic, cu atât tehnica înșirării mărgelelor este una mai solicitantă. Totuși, începând de la grupa mică ea ar trebui folosită frecvent, adaptând dimensiunea mărgelelor la vârsta copilului.

Pe lângă dezvoltarea motricității fine, și antrenarea mușchilor mici ai mâinii, înșirarea mărgelelor după reguli este strâns legată de obiectivele matematice: așezarea obiectelor în serie, după un model impus, sau după un model ales de copil. La început va înșira mărgele mari, pe sârmă (poate fi plușată), se va trece apoi la suport mai flexibil și mărgele mai mici, spre finalul grupei mari. Pe lângă cele de mai sus, copilul își educă răbdarea și își provoacă limitele imaginației, pentru a crea un obiect original.

Anul acesta mă pregătesc pentru brățări de 8 martie, deși îmi amintesc de acum 2 ani că n-au dat cadou produsele, au plecat fetele cu ele la mână, și-au declarat că „fac ele altceva pentru mama”. Am cumpărat închizători (am descoperit lângă Cercul Militar un magazin mic -Blu(Planet?) cu accesorii de unde poți cumpăra orice vrei, la bucată, la prețuri din categoria 0,05 lei!), ace speciale pentru mărgele – se găsesc la mercerii, 8 lei. Doar să cereți și ață care să intre în aceste ace, eu am stat cu doamna de-acolo și am testat mai multe fire (a mers unul de mătase) care intra în cel mai subțire dintre ace. Și să aveți și lupă, nici nu vă imaginați cât de mică este urechea!

Acasă am lucrat în paralel cu Iris. Ea s-a chinuit cu un model de libelulă, eu cu un fluture. Pentru modelele acestea ar fi bună sârma, însă cum eu vreau să le cos în general, libelula a ieșit foarte moale și leșinată, iar Iris s-a străduit să o coasă pe carton. Așa că a întins-o precum pieile la uscat, și aripile s-au deformat… Eu m-am chinuit cu un fluture, folosind fir de nylon de pescuit foarte subțire, și care intră în acul nr. 13. Din păcate catifeaua suport nu a fost destul de tare, și s-a cam strâns. Pe viitor însă vrem să punem în practică câteva idei, să vedem dacă ne ies, din numărul 78 al Ideilor creative.

Ingerasi din margele (*17)

Am trecut deja de jumătatea maratonului de Crăciun, şi dacă ne urmăriţi, sau vă uitaţi în categoria proiecte de Craciun cred că găsiţi destule idei simpatice de pus în practică, mai ales că anul acesta vacanţa este generoasă, şi înainte de Crăciun sunt suficiente zile libere pentru cei mici. Doar trebuie să le găsiţi ceva de făcut dacă nu vreţi să le daţi de lucru în bucătărie!

Cum sursa principală de inspiraţie rămâne colecţia Idei creative, uite că nici nu epuizez ceea ce am acasă, că numerele noi, cu tematică de sărbători, aduc surprize: azi – numărul cu Îngeraşi din mărgele. Am rămas cu gura căscată de când am răsfoit numărul, sunt mici bijuterii!! A fost momentul în care mi-aş fi dorit să am şi eu ditai trusa de mărgelit, cu sârmă, unelte, şi mărgele & accesorii de toate tipurile. Însă eu am doat câteva seturi de mărgele de la mercerie, cu care lucrez la grădiniţă când variez exerciţiile de concentrare şi motricitate fină. Se adaugă în set o rolă de nylon de pescuit (nu ştiu de ce se uita cruciş nenea ăla de la articole sportive, când i-am cerut cel mai subţire fir – „pentru câte kilograme?” – câteva grame de mărgele!) şi seturile creative ale Irisucăi cu mărgele…

Principalul „defect” e că îngerul meu e „moale”. Am strâns eu firele, dar tot i-ar trebui un cristal pe interior, să-i ţină rochiţa frumos. Cu aripile am avut mare bătaie de cap, are pe spate două atele, din mărgele transparente, ca să i le ţină cât de cât ridicate. Am urmat modelul în proporţie de 80%, în rest am improvizat, în principal pentru că nu aveam mărgelele potrivite. Dar cred eu că se pot face din orice, cât timp nu vă blocaţi între reguli. Iris mai vrea un fulg de nea, dar acesta trebuie musai pe sârmă, şi nu ştiu unde să găsesc. Sper la mercerie să aibă, căci mărgele avem, şi chiar ne dorim un fulg!

Cartea include 24 de modele de îngeri, cu toate detaliile de confecţionare, şi trei fulgi de nea. O puteţi găsi în librăria online a editurii Casa, dar cum este o apariţie foarte nouă, încă nu este în alte librării. Puteţi găsi însă numere trecute ale colecţiei, tot dedicate mărgelelor (unul chiar pentru stelute – fulgi de nea): elefant, libris, eMag, AdevarulShop, BestKids.

Atelierul de creatie | Proiecte de Crăciun

*Proiectul face parte din maratonul 30 de idei de Crăciun.

Stelute din margele termoadezive (2*)

Mărgelele termoadezive le-am descoperit la Ikea, în urmă cu ceva ani, şi de-atunci am tot creat. Cele două borcane imense cu mărgele ne-au ajuns până acum, abia am reuşit să terminăm unul. În timp am completat şi colecţia de suporţi, care anul acesta s-a îmbogăţit cu două modele de steluţe. Iris a ales variante pline şi variante cu contur, iar creaţiile îi aparţin în totalitate. Cum când te porneşti e greu să te opreşti, de la unu-două modele câte aveam nevoie pentru ideea de la maraton, am găsit pe birou mai multe.

Ceea ce nu a făcut ea – şi unde prefer să o ajut şi de-acum încolo – este utilizarea fierului de călcat în etapa finală. Dacă nu aveţi alergie la o mulţime de elemente mici risipite pe covor (şi adunate în mare majoritate cu aspiratorul), puteţi încerca variantele propuse pentru decoraţiuni de Crăciun. În anii trecuţi am realizat şi fulgi de nea, tot din mărgele termoadezive, pe care îi puteţi vedea aici.

Atelierul de creatie | Proiecte de Crăciun

*Proiectul face parte din maratonul 30 de idei de Crăciun.

Teserea bratarilor din margele – Idei creative 96 – editura Casa

Toamna aceasta editura Casa mi-a trimis două provocări creative, exerciţii cu totul noi pentru mine, pentru că nu mai încercasem niciuna dintre tehnici. Prima despre care o să vă vorbesc este cea cuprinsă în numărul 96 al colecţiei Idei creative, Ţeserea brăţărilor din mărgele.

Cu mărgele mici şi mari ne-am mai jucat, atât acasă, cât şi la grădiniţă, cu copiii. Am făcut brăţări, cercei, aveam „material disponibil”. Varianta creaţiilor ţesute îmi plăcea, mai ales cele cu franjuri şi care se poartă la gât. Întotdeauna mi-am dorit una, şi n-am găsit niciodată modelul pe care îl voiam. Acum îmi trebuie doar foarte multă răbdare şi o să-l am. Iris a fost foarte încântată de idee, chiar dacă i s-a părut migăloasă. Am avut şi noroc, să avem în casă ghergheful de la jocul de ţesut, şi a mers repejor. Din păcate, pentru coliere nu cred că ne va ajunge ghergheful… este cam mic. Poate probabil să prelungim, după ce terminăm, firele cu care se leagă colierul. Singurul lucru de care am fi avut nevoie nevoie – şi pentru care nu am mai făcut un drum în oraş – a fost acul pentru înşirat mărgelele. Fir de nylon foarte subţire aveam, dar cea mai fină variantă de ac disponibilă în casă nu era suficientă pentru mărgelele noastre… nu pentru toate cel puţin, le-am ales pe cele mai măricele.

Modelele din carte erau toate foarte atrăgătoare, însă, cum noi nu aveam mărgelele aşezate pe culori, şi nici nu ne dădeam seama cam câte avem din fiecare – în afară de alb – , am ales să improvizăm şi să facem un model propriu. Primele rânduri au fost mai grele, până ne-am obişnuit, apoi am lucrat în ture. Când se plictisea Iris, îi luam locul, pentru că voiam să vedem cât mai repede brăţara terminată.

Ne-am hotărât să ne luăm musai ac, şi să ne mai meşterim câteva brăţări. Oricum vara aceasta a fost pentru noi vara brăţărilor, are pe mâini toate modelele pe care ni le-am putut face, iar din plimbări, ca suvenire, i-am adus tot brăţări. Acum e disperată ca nu cumva la şcoală să o pună să-şi scoată brăţările… eu i-am zis că una-două, poate nu deranjează, dar toate nu prea fac parte din ţinuta de şcoală.

Dacă trebuie să mergeţi la aniversarea vreunei fetiţe, 8-12 ani, sau chiar mai mult, şi nu aveţi idei de cadouri originale, faceţi-i o surpriză: o carte cu modele şi lecţii pentru confecţionat brăţări (editura Casa vă propune şi mărgele simple, şi brăţări din noduri), iar de la mercerie luaţi câteva punguliţe cu mărgele, fir de goblen, culori cât mai calde şi mai vii, ac pentru înşirat mărgele şi fir subţire. S-ar putea să aveţi surpriza de a primi premiul „cel mai fain cadou”.

Numărul 96 al colecţiei Idei creative – Ţeserea brăţărilor din mărgele îl găsiţi în librăria online a editurii Casa, sau în alte librării online: eMag, elefant, librarie.net, libris, AdevarulShop, BookCity, BookDepository.

Spor la lucru!

Atelierul de creaţie | Biblioteca Năzdrăvanilor

Bijuterii din margele pentru copii, Idei creative nr. 78

Se apropie cu paşi repezi 1 şi 8 martie. Anul trecut am improvizat în ultimul moment la grădiniţă cadoul pentru mămici, căci o singură oră nu a fost de ajuns ca proiectul să iasă aşa cum trebuie. Am înşirat atunci mărgele şi am făcut cercei, pe care îi puteţi vedea aici.

Anul acesta am discutat cu copiii încă de prin decembrie, am hotărât să facem brăţări, şi musai ceva ce să le impresioneze pe mămici. Nu că n-ar fi suficient ca doi ochişori să te privească, să-ţi spună că te iubesc şi să-ţi strecoare în mână o piatră de râu, spunându-ţi că a şlefuit un diamant pentru tine… dar noi chiar ne dorim să iasă ceva special.

Aşadar, încă de săptămâna aceasta – ca să avem timp, nu de alta, ne-am apucat să înşirăm mărgele. Am pornit documentarea de la două dintre volumele colecţiei Idei creative de la editura Casa, nr. 3 – Noţiuni de bază ale înşirării mărgelelor, şi nr. 78 – Bijuterii din mărgele pentru copii (colecţia are însă mult mai multe numere dedicate). Prima este, cum îi spune Irisuca mea, de oameni mari. Modelele propuse nu sunt grele, dar sunt realizate din materiale deosebite, iar rezultatele se asortează foarte bine cu rochii şi ţinute de ocazie, nu cu tricouri cu Mickey Mouse. Volumul prezintă tehnicile şi materialele de lucru, tipurile de mărgele, şi include 10 modele, din care unul pentru inele. Aici Iris a pus un semn, suntem în căutarea unor mărgele care să se potrivească.

Volumul 78 este mult mai amuzant. Avem 12 modele mult mai uşor de realizat, din mărgele normale, adică le găseşti uşor pe la mercerie. În plus, seturile au de obicei şi brăţară, şi cercei. Pornind de la cea mai simplă brăţară, cea cu floricele, am adaptat şi eu modelul pe care l-am folosit la grădiniţă. Modelul l-a realizat şi Iris, înainte de ora mea, să le pot arăta copiilor la ce rezultat trebuie să ajungă.

Dacă sunteţi în căutare de idei pentru o oră de linişte, daţi pe la mercerie. Punguţele cu mărgele sunt între 5 şi 7 lei, încuietorile tot pe-aici, căutaţi pe la raionul sportiv un nylon foarte subţire de pescuit (aţa specială pentru mărgele se găseşte mai greu), şi începeţi împreună modelul. S-ar putea ca la final, pe lângă ora de linişte, să primiţi bonus şi un accesoriu pe care să-l purtaţi cu drag. Iris îmi spunea că se simte mult mai bine când plec, ştiind că o parte din ea mă însoţeşte pretutindeni. Sper ca în curând să o primesc şi pe cea de-a doua.

Cărţile le găsiţi în librăria editurii Casa, sau în librăriile online elefant, libris, librarie, Adevarul shop

Pitic din margele

După piticii din scorţişoară pe care i-am realizat luna trecută, azi i-am confectionat un frăţior, să nu se plictisească singur în brad.

Materiale necesare:

bilă de lemn, pictată
căciuliţă pentru pitic – luată de-a gata
o bilă de lemn mare – din categoria „reciclate”, rămăsese în cutia cu de toate de la cartea cu gândăcei.
mărgele (mulţumesc mamei, care îmi strânge tot ce găseşte!)
fetru pentru fular.

Am folosit o sârmă pentru a înşira mărgelele. Puteţi folosi orice mărgele, de aceeaşi dimensiune. Bila pentru cap trebuie să fie perforată, ca o mărgică, să o puteţi înşira alături ce celelalte. Pentru a nu dezechilibra piticul, înşiraţi o mână, un picior, iar o mână, următorul picior, trecând la fiecare etapă firul prin corp. La final treceţi ambele fire prin cap, şi le înnodaţi folosind încă o mărgică (nu se vede din cauza fesului.)

Spor la lucru!!

Alte modele de pitici: