Fluture: forme spontane obținute prin îndoire și presare

Zilele dedicate insectelor nu aveau cum să rateze și realizarea unui fluture cu aripi (aproape) identice. În ziua în care am hotărât tema m-am apucat să caut pe net un filmuleț care să explice exact ce au de făcut, însă după câteva încercări și timp pierdut m-am enervat. Ba nu se vedea bine, ba nu era ce căutam eu, așa că am chemat-o pe Iris să îmi dea o mână de ajutor. Acuarelele mele erau la atelier, noroc că, întâmplător, ale ei erau acasă. Cu un entuziasm fantastic – se vede din film cam unde era nivelul chefului ei de pictură la ora aceea târzie, a executat întocmai instrucțiunile din punct de vedere al tehnicii.

N-am comentat, căci nu mă apucam să caut calul la dinți, dar tot ea a venit cu observațiile: Lasă, mai bine că nu e prea frumos. Copiii înțeleg ce au de făcut și al lor sigur va arăta mai bine! Așa se vor simți minunat! Ei sunt oarecum obișnuiți să le arăt un film cu ce urmează să facem, de multe ori la școală procedez la fel pentru etapa de demonstrație în lecțiile de arte. Le arăt imaginile, comentăm, îl revedem, ne apucăm de lucru în timp ce filmul rulează, astfel încât cine simte nevoia să revadă instrucțiunile, sau nu mai știe cum să continue de-acolo de unde a rămas, se poate uita oricând.

Cert e că Iris a avut dreptate. Ceea ce au reușit copiii mei e cu adevărat impresionant.

Mai mult, am apreciat foarte mult acolo unde nu existau acuarele și s-a improvizat cu diverse materiale cremoase de prin bucătărie, cum ar fi ketchup și muștar. Până la urmă, creația este unicat. Scopul era obținerea de forme spontane, nu? Care, privite în ansamblu, să creeze impresia unui fluture. A îndoit coala pe jumătate, a presat, qed.

Am ajuns la concluzia că această perioadă ne va pune în situații noi, de a căuta soluții alternative pentru provocările pe care le primim. Sigur, calea cea mai ușoară e întotdeauna cea indicată în rețetă. Dar… dacă nu ai, ce faci? Te lași păgubaș sau cauți o soluție? Înveți că soluția unei probleme nu este neapărat să dai fuga la magazin și să cumperi un anumit obiect. poți improviza, poți recicla, poți căuta o altă cale. Am mai avut teme: să confecționezi o tobă dintr-o conservă și un balon (balonul a fost înlocuit cu o pungă bine întinsă), să construiască o morișcă (suportul a fost o antenă telescopică).

Cred că vom câștiga și la capitolul autocontrol. Dacă nu se poate acum, înveți să îți amâni sau anulezi plăcerile. Parcă prea aveam totul la dispoziție, când și cum vrei noi, prea ne obișnuisem că lumea se învârte în jurul nostru.

Ciclul de viață al unui fluture

Una dintre multele lecții online pe care le-am făcut în ultimele două săptămâni a fost și cea despre ciclul de viață al unui fluture. Aveam deja la activ insectele, la modul general, văzuseră un model și am profitat că Ema desenase deja ciclul de viață al unei buburuze pentru a le explica mai ușor copiilor ce le cer.

La cei mici e un pic derutantă disciplina aceasta integrată, matematică și explorarea mediului. Am decis ca acolo unde integrarea este naturală, să o fac, dar unde ar ieși mai mult o ciorbă și copiii ar fi derutați, mai bine nu. De exemplu, Pe o frunză se află 5 omizi și pe o alta 7. Câte omizi sunt pe frunze? mi se pare mai mult o integrare de fațadă. Mai interesant ar fi o problemă de genul acesta: Un fluture depune 1000 de ouă. Jumătate dintre acestea ajung să eclozeze. Supraviețuiesc păsărilor un sfert dintre omizi. Cele rămase își formează un cocon, dar doar jumătate dintre pupe se transformă în fluturi. Desenați ciclul de viață descris în problemă și calculați pentru fiecare etapă numărul de indivizi.

Însă la cei mici… nu prea poți să faci așa ceva. Noroc că netul e plin de soluții. Deși am găsit multe, mi-a plăcut cum este prezentat filmul de mai jos. Fiind în engleză, m-am străduit un pic și l-am dat copiilor tradus.

După exemplul Emei cu buburuza, au desenat și ei și, ținând cont de cei 6-7 ani pe care îi au, consider că s-au descurcat fantastic:

Un exemplu tare fain, dar pe care l-am descoperit târziu, a fost cel de mai jos, dar nici eu nu aveam prin casă toate aceste tipuri de paste și nu am exagerat. Cum însă ne vom mai întâlni cu ciclurile de viață și în alte clase, îl păstrez ca idee de rezervă. În anii trecuți descoperisem aici materiale pentru ciclurile de viață la mai toate viețuitoarele. Le-am făcut cu seria trecută, le-au colorat în perechi, le-au tradus singuri, cu telefoanele, am făcut expoziție cu planșele rezultate și fiecare a avut apoi de studiat celelalte viețuitoare.

Dacă văd un „plus“ al școlii de acasă e că fiecare copil primește tot timpul de care are nevoie pentru a finaliza un proiect. La școală sunt sigură că, în cele câteva zeci de minute la dispoziție, nu aș fi putut vedea, terminate, minunatele lor desene.

Cred că, dincolo de munca enormă pe care o depunem, părinți și profesori, trebuie să ne obișnuim să vedem și partea plină a paharului, chiar dacă vorbim doar de câteva picături.

Simetria la școală

Axa de simetrie a fost și anul trecut o lecție distractivă, atât de distractivă că au ținut-o minte și mă întrebau înainte „ce îndoim anul acesta”, căci le-au dat ceva de furcă figurile geometrice (lor, la îndoit și trasat, dar și mie… să decupez triunghiuri echilaterale nu a fost atât de simplu precum am crezut). Așa că am pregătit și ceva de îndoit, doar că m-am bazat mai mult pe deprinderile exersate în mânuirea instrumentelor de geometrie.

Ca o paranteză, compasul este preferatul lor de când au descoperit ce minunății știe să facă instrumentul. Și eu am aflat că există acum pe piață compas cu protecție pentru ac (până i-am dat de cap unuia să-l deblochez…), compas cu mini-pix cu mină 0.5, 0.7, pe lângă clasicele cu creionaș prins acolo, sau cu mină normală de creion! Au fost încântați și când m-am dus cu trusa mea nouă de geometrie pentru tablă, cu mega-compas, așa că e o joacă capitolul acesta!

Revenind, eram conștientă că nu voi reuși, într-o oră, să desenez cu ei atât de mult precum aș vrea, așa că am continuat în ora de abilități practice. Banalul fluture în oglindă pe care îl faci de la grădiniță, prin îndoire și amprentare, a fost subiectul. La protestele lor că „au mai făcut”, le-am zis că e modul prin care încercăm, cei aflați de la catedră, să-i obișnuim de mici cu o noțiune, fără să le spunem neapărat cum se numește, să așteptăm vârsta potrivită pentru asta (și să am încă un argument pentru „lucrurile” pe care le vor învăța când vor fi mai mari și pentru care nu mai au răbdare).

Doar că la clasa a IV-a fluturele a fost mai complicat. Întâi, folosind doar jumătate de foaie și instrumentele de geometrie (nu era permis să desenezi cu mâna liberă – regulă greu respectată), să desenezi aripa fluturelui. Apoi să încerci, respectând axa de simetrie, să desenezi și cealaltă aripă. În final, îndoi și decupezi după conturul unei aripi… deschizi și verifici cât de bine te-ai priceput să desenezi în oglindă.

Tema a fost foarte complicată, dar și ei extrem de ingenioși. Unii desenau elementele simultan, unul în stânga, unul în dreapta, foloseau integral instrumentele să se „lege” de elementele deja existente, sau… au îndoit foaia, au pus-o pe sticlă și au marcat punctele, ba chiar au desenat unii direct la fereastră. Dacă voiau forme pe care nu le aveau, le inventau modelând instrumentele.

Creațiile de mai jos ilustrează povestea, însă adevărata satisfacție a fost să-i privesc cum se încrâncenează, cum se luptă cu o provocare… fără model, dar în același timp încercând să facă ceva unic, special, ceva ce ceilalți nu fac. Mă simt foarte bine când provocările de genul acesta îmi confirmă propriile concluzii despre copiii… cel care vine cu ideea/soluția, cel care o îmbunătățește.

Mda, încă o încercare de a aduce primăvara în ultima ei lună… când e frig și plouă ca toamna! Să vedem ce magie vor reuși fluturii noștri!

Perforator fluture, sau cum să nu arunci banii în vânt

Facebook e de-a dreptul minunat. Afli o mulțime de lucruri, îți faci prieteni care uneori intră și în viața ta reală. Însă cel mai simplu e să afli acolo de „afaceri avantajoase”. Știu că e greu să fii la catedră, salariul este așa cum este, constat pe pielea mea. Orice bănuț în plus e mană cerească și respect toate colegele care nu se mulțumesc cu salariul și muncesc ceva peste, orice, pentru a rotunji venitul. Fie că sunt ore la after-school, meditații, teme cu copiii, suntem persoane creative care pot face multe lucruri!

Însă n-aș putea să descriu ce reacție am avut când am văzut inițiative în căutare de „fraieri”. De exemplu, să vinzi fluturi făcuți cu perforatorul la 10 lei setul de 30 de bucăți. Am multe, foarte multe articole despre unelte de art&craft menite să ușureze viața unui profesor, fie la grădiniță sau la școală… și am spus tot de atâtea ori că există soluții mult mai avantajoase.

Pentru unii e într-adevăr simplu să ceri părinților să scoată 10 lei din buzunar, să iei 30 de fluturi și să lipești câte unul pe felicitare. WOW, insecta chiar arată super cu aripile ușor îndoite, nu? Știu că arată extraordinar, pentru că am văzut, la ultimul atelier, 50 de copii în delir din cauza lor! Mai jos aveți o poză, apropo de „cantitatea de fluturi” necesară pe un „mărțișor”.

Ca idee, 30 de fluturi din coală de 80g îi făceam în cel mult 4 minute, hai 5. Puneam trei coli simultan și tăiam. Din carton ar dura mai mult, căci nu risc cu mai mult de o singură foaie de 160g. Câți fluturi am avut la acel atelier?? Vreo 3/4 au rămas pentru alte activități… Câte flori? Câte frunze?? Cât mi-a luat să le fac?? Cam o oră, înainte de eveniment! Farfurii pline, ca cea din imagine, erau 12. Și pentru că este o asociație la care banii vin din donații sau cei 2% din salariu, era important să ne descurcam ieftin cu materialele. Așa că am „investit” într-un top de hârtie colorată, vreo 10 cartoane, aracet. Am folosit ghilotina metalică, tocătorul de hârtie și perforatoarele. Plus muncă și suflet!

Foto: Asociația Cercetașilor Tradiționali din România

Perforatorul îl găsiți prin mai toate magazinele de art&craft. Am recomandat daco, pentru că au prețuri ok pe piață, e 51 lei. Știu că îl au și alții, la 53 lei, la 88 lei, la 59 lei din ce-am găsit repede pe net, dar puteți adăuga în comentarii alte linkuri utile dacă știți.

Am făcut și mărțișoare la școală: cât mi-a luat să fac niște floricele? Dacă am perforatorul, se rezolvă foarte repede. Am însă „lipsă” destule modele pe care mi le doresc și pe care le achiziționez în timp. Da, se pot face lucruri frumoase cu ele… mai ales la copiii mici, care nu știu să decupeze, dar nu numai! Și cum știu că decupatul este muncă de bază la educatoare, când trebuie să producă materiale pentru copii (căci părinții nu se înghesuie să ajute, știu din experiență!!) am povestit ce folosesc când vreau să fac economie de timp și efort.

Doar vă rog… când vreți să investiți în ceva, investiți cu cap! Nici părinții nu au sac fără fund și dacă tot cereți bani pentru ceva, măcar să vadă că gândim, nu risipim!

Iar dacă tot vreți să porniți o afacere, veniți măcar cu idei muncite și originale… nu cu chestii de genul acesta, prin care profitați de naivitatea/necunoștința unora dintre noi… totuși, cred că suntem în domeniul ăsta să schimbăm lucrurile prin educație 🙁

Fluture string-art

Încă de la primul moment în care am auzit de tehnica string-art am fost fascinată nu de rezultatele ei pe carton, cu ac și ață, ci de variantele ei cu ținte metalice, pe lemn. Este una din provocările pe care încă nu le-am acceptat, deși am avut câteva tentative. Urmează, cu siguranță.

Anticipând cumva această dorință, Iris a primit cadou un set de lucru manual, un fluture de ață (aici), care funcționează tocmai pe acest principiu: pe conturul ales ca model se fixează cuișoare, apoi ața se adaugă ordonat. Setul primit de la Daco Art este undeva între: cuișoarele sunt ținte de plastic, care se înfig în spumă densă. De aici tehnica este aceeași.

Iris s-a grăbit, nu a avut o strategie de lucru, pentru un produs simetric și ordonat. M-am gândit la un moment dat să schimb ața, să pun ață mai subțire, să vedem cum ar ieși. Cuișoarele s-au înfipt relativ ușor, după ce am perforat inițial folosind unul dintre cuișoarele mai ascuțite. Nu m-am gândit că se poate folosi atât de ușor, cu spumă și poate și ace, ori ață mai subțire.

Filmul de mai jos – fără repetiții, doar cu explicații înainte, arată, chiar dacă este setat pe rapid, că lucrurile nu au fost totuși atât de simple cum păreau. Ața nu prea stătea singură la locul ei, spațiile mici și alunecoase încurcau socotelile, și nu i-a fost foarte ușor. Pe lemn, cu ținte de metal, poți tensiona mai bine ața, Iris se temea că, dacă trage prea tare, smulge țintele și strică tot. Deși i-a mai rămas ață, nu a pus-o pe toată, căci i s-a părut că ar fi prea mult. Exercițiul este util pentru copii mai mici, pentru exersarea îndemânării și principiului de ordine. Nu le va ieși chiar din prima, cum se străduia Iris, de dragul filmului, să îi iasă bine, dar vor fi cu siguranță încântați de rezultat.

Tablou de primăvară – șnuruire și îndoire

De câteva cursuri îmi dau silința cu grupa mare de la opțional să ne însușim corect deprinderea de a șnurui. Ei bine, nici în a treia activitate, aproape consecutivă, nu pot spune „toți copiii au realizat obiectivul”. În proporție de 80% este realizat, 60% chiar impecabil, fără niciun fel de problemă… însă nu e 100%. Fiind mici, nu pot da nici sarcină separată, de recuperare, pentru cei care mai au de lucru… pentru că nu acceptă ei ideea să facă „altceva”. Așa că sarcina e dificilă.

Știam că cei mai mulți dintre ei nu vor avea probleme și vor termina foarte, foarte repede, așa că tabloul a avut sarcină dublă: cei care mai aveau de învățat urmau să rămână la prima etapă, cei care terminau în 10 minute, urmau să încerce altceva… Așadar, pentru activitatea de șnuruit, au avut marginea simplă a tabloului, urmând ca pe ultima latură să lege direct firele, pentru a realiza agățătoarea. Firul cu care am lucrat este un fel de șiret subțire, cu nylon pe interior. Pentru a nu se deșira, îi topesc capetele înainte de oră, când pregătesc materialele.

Pentru iarbă am folosit foarfeca de franjurat și a fost pregătită înainte. Copiii adoră unealta, însă am una singură, ei sunt mulți… așa că nu am de ales. Florile le-am realizat cu perforatorul decorativ și le-au lipit aproape instant. Au avut „cel mult șapte“, ca să facem și puțină matematică. Am observat că încă nu stăpânesc cum trebuie noțiunea, căci m-au întrebat cât înseamnă exact, așa că am deviat un pic și le-am explicat.

Pentru fluturi am folosit hârtie origami 10x10cm, pe care am printat modelul de AICI. Mi l-am pregătit singură, fix 10x10cm, și am pus hârtia origami în imprimantă. La setări am ales „dimensiunea reală/actual size“, nu „încadrează/fit to page“ și am modificat și dimensiunea colii din proprietăți, la 10x10cm (deși imprimanta nu a acceptat decât 10×12.7cm, dar nu a fost problemă). Rămâne o margine de 3mm unde nu se imprimă, dar nu e tragic, se intuiește modelul. Se decupează pe contur, apoi se îndoaie pe liniile deja trasate, în formă de evantai. Pentru a ușura munca, se pot trasa înainte liniile cu un pix și o riglă, pentru a se îndoi mai ușor. Se leagă la mijloc cu sârmă și se desfac aripile. Fluturașii pot fi folosiți pentru aproape orice decorațiune, ghirlande etc.

Mai jos aveți creațiile. În funcție de numărul de fluturi vă puteți da seama și care era nivelul de îndemânare. Am o singură fetiță cu care e nevoie de lucru suplimentar, însă e ambițioasă și își dorește să reușească. Șnuruirea a terminat-o greu, dar fără ajutorul meu. A înțeles tehnica, însă are nevoie de mai mult exercițiu. A încercat să realizeze fluturele evantai, dar dezvoltarea mânuței este insuficientă și nu a reușit. Cum însă voia neapărat fluturi, i-am desenat un model și am improvizat, neapărat cu antene. Ultimul este realizat acasă, de Iris, din materialele rămase.

Mărțișoare din mărgele – fluture și libelulă

Dintre activitățile care produc în primă fază un suspin la grupa mea de opțional sunt cele cu mărgele, de aceea nici nu am insistat prea mult cu ele. Sunt migăloase, și, cu cât copilul este mai mic, cu atât tehnica înșirării mărgelelor este una mai solicitantă. Totuși, începând de la grupa mică ea ar trebui folosită frecvent, adaptând dimensiunea mărgelelor la vârsta copilului.

Pe lângă dezvoltarea motricității fine, și antrenarea mușchilor mici ai mâinii, înșirarea mărgelelor după reguli este strâns legată de obiectivele matematice: așezarea obiectelor în serie, după un model impus, sau după un model ales de copil. La început va înșira mărgele mari, pe sârmă (poate fi plușată), se va trece apoi la suport mai flexibil și mărgele mai mici, spre finalul grupei mari. Pe lângă cele de mai sus, copilul își educă răbdarea și își provoacă limitele imaginației, pentru a crea un obiect original.

Anul acesta mă pregătesc pentru brățări de 8 martie, deși îmi amintesc de acum 2 ani că n-au dat cadou produsele, au plecat fetele cu ele la mână, și-au declarat că „fac ele altceva pentru mama”. Am cumpărat închizători (am descoperit lângă Cercul Militar un magazin mic -Blu(Planet?) cu accesorii de unde poți cumpăra orice vrei, la bucată, la prețuri din categoria 0,05 lei!), ace speciale pentru mărgele – se găsesc la mercerii, 8 lei. Doar să cereți și ață care să intre în aceste ace, eu am stat cu doamna de-acolo și am testat mai multe fire (a mers unul de mătase) care intra în cel mai subțire dintre ace. Și să aveți și lupă, nici nu vă imaginați cât de mică este urechea!

Acasă am lucrat în paralel cu Iris. Ea s-a chinuit cu un model de libelulă, eu cu un fluture. Pentru modelele acestea ar fi bună sârma, însă cum eu vreau să le cos în general, libelula a ieșit foarte moale și leșinată, iar Iris s-a străduit să o coasă pe carton. Așa că a întins-o precum pieile la uscat, și aripile s-au deformat… Eu m-am chinuit cu un fluture, folosind fir de nylon de pescuit foarte subțire, și care intră în acul nr. 13. Din păcate catifeaua suport nu a fost destul de tare, și s-a cam strâns. Pe viitor însă vrem să punem în practică câteva idei, să vedem dacă ne ies, din numărul 78 al Ideilor creative.

Martisoare cusute pe etamina

Din experienta anului trecut, modelele mici, realizate pe etamină, au avut cel mai mare succes. Anul acesta Andrei a avut deja târgul de mărţişoare la şcoală, iar buburuza cusută (chiar dacă stângaci) a fost prima care s-a vândut. Am constatat de-a lungul timpului că modelele mici, cu nu mai mult de 30-40 de muşte, sunt cele mai bine primite, şi sunt şanse ca un copil să le termine într-o oră, cu condiţia ca activitatea să nu fie la prima vedere.

Am pregătit mai multe mărţisoare, cu modele culese, adaptate, ori inventate. Toate pentru a putea să le ofer copiilor cât mai multe variante pentru ora de lucru manual. Dintre modelele de mai jos, cel „curcubeu” poate fi realizat şi de copii de 3-4 ani, dacă aveţi răbdare să le explicaţi, să staţi pe-aproape să băgaţi aţa în ac ori să desfaceţi noduleţele de la aţă. Dacă copiii înţeleg, puteţi trece la modele mai complicate, cu linii, cum sunt cele „tradiţionale” din imaginile de mai jos. Pentru a le realiza, noţiunile de stânga, dreapta, sus, jos, lateral, diagonală, trebuie să fie relativ bine fixate, la fel ca şi conceptul de număr. Pentru şcolari nu ar trebui să ridice probleme niciunul din modelele propuse.

Spor la lucru!

Atelierul de creatie | Alte mărţişoare

Fluture bicolor – martisor perforat

Ieri îmi spuneam gata, maratonul mărţişoarelor 2014 s-a încheiat. Mai am doar de pregătit urarea oficială a blogului pentru toţi cititorii. Socoteala din târg nu se potriveşte cu cea de-acasă… ajung şi eu, destul de târziu, de nu ştiam ce să fac mai întâi, pregătesc copiii de culcare, şi Andrei îmi spune cu o faţă angelică… mami, am uitat azi să le fac mărţişoare fetelor… asta e, le duc luni… Poţi să te plictiseşti la ora 11 noaptea? nuuu…

Avea nevoie de 8. Mă uit cu groază la opţiuni, picam de somn, aşa că am pus în funcţiune o idee abia văzută pe facebook (într-un grup care îmi place din ce în ce mai mult 🙂 ). Am scos perforatorul cu fluture, am generat opt fluturi roşii, apoi patru albi. I-am tăiat pe cei albi pe jumătate, pe axa de simetrie.

Patru fluturi roşii i-am dat cu lipici pe aripa dreaptă, şi le-am aplicat o „supra-aripă” albă, patru au primit un implant pe stânga. Pe spate toţi sunt roşii, dacă lăsam fluturii fără suport merita repetată operaţiunea. Dar am ales să-i lipesc pe cartonaşe… părea cam simplu, aşa că le-am trecut urgent prin ondulatorul de hârtie, pentru impresia artistică. Am legat şi şnuruleţe, le-am pus în plicuri de celofan (3 lei/100 bucăţi) şi am rezolvat problema în vreo 10 minute.

Perforatorul meu nu este prea spectaculos. Fluturele decupat rămâne prins cu abdomenul de foaie. Arată fain pe felicitări, scrisori, dar modelul orientativ pe care l-am avut eu era realizat cu alt perforator, tot din seria de la Daco Art, mult mai finuţ şi mai delicat, dar pe care din pacate nu-l am. E târziu acum să aplicaţi modelul pentru acest an, dar omul gospodar face iarna car şi vara sanie.

O primăvară frumoasă!

Martisor fluture realizat cu pieptene de quilling

La capitolul unelte de quilling colecţia mea a crescut încet. Anul trecut s-a îmbogăţit cu o maşină de franjurat, foarfeca de franjurat şi pieptenele. Iris a folosit intens luna aceasta foarfeca, i-a fost mult mai usor să pregătească floricelele pentru mărţişoare cu ajutorul ei decât cu maşina. Eu am preferat rolul de spectator, mă ocupam doar de tăiat fâşiile de hârtie cu ghilotina.

Pieptenele l-am folosit mai puţin, ici-colo pentru frunzele florilor, până mi-am amintit de un model uşor de realizat. Cred că a durat vreo cinci minute, dar un copil ar putea să aibă de furcă cu el de trei ori pe-atât. Aveţi nevoie de benzi de hârtie – lipiţi câte două dacă aveţi nevoie de una mai lungă, răbdare şi un pic de atenţie. Puteţi folosi modelul şi pentru felicitări de primăvară. Aripioarele din imagine sunt începute pe 3 dinţi, respectiv patru dinţi, adăugându-se câte unul la fiecare buclă. Hârtia este de 30cm.

Pentru corpul fluturelui am folosit o bandă neagră. Am început s-o rulez de la mijloc, astfel ca la final să-mi rămână două capete, nu unul, pentru cele două antene. Am modelat un ochi de pisică fără să folosesc ultimii 2cm de bandă, l-am lipit, apoi am răsucit în sensuri diferite cele două capete rămase, pe post de antene.

Sub fluture am improvizat un boboc de floare, îndoind o bandă de hârtie. Suportul este o pagină colorată de revistă, franjurată puţin.

Pieptenele l-am achiziţionat de la Daco. Am avut ocazia să văd (pe viu) la magazin şi celelalte unelte de quilling pe care le au. Acul este ok (evitaţi pe piaţă acele din lemn, care par a avea înfipt în ele un ac mare cu urechea ruptă, sau versiunea cu două cuie de lemn), fanta este adâncă şi poate fi folosit şi cu benzi de hârtie mai lată.

Cred că se poate improviza şi cu un pieptene normal, dar ar trebui să aibă dinţii lungi, nu neapărat rari. Încercarea moarte n-are :).

Alte idei de mărţişoare

Talente de Năzdrăvani

Tag Archives: fluture