Expoziția Țesături periculoase se prelungește până pe 13 septembrie 2015 – Muzeul Antipa

Primăvara aceasta la Muzeul Antipa s-a deschis o nouă expoziție temporară, „Țesături periculoase”, cu vietăți mai puțin tolerate ca animale de companie – tarantule, păianjeni, scorpioni. Am mers luna trecută, căci ne-a fost teamă că tot amânând se va închide, iar tarantula gigant de pe fațada clădirii era prea atractivă ca să ratăm!

Prima senzație când am intrat a fost că ne-am ratat momentul. „Lighioanele” sunt active la amurg și noaptea, și ne-am ofticat înfiorător că n-am intrat să le vedem în Noaptea muzeelor, când am fi avut – credem – o cu totul altă perspectivă. Acum le-am prins dormind, ascunse, și au fost vreo șase exemplare cel puțin pe care nici nu le-am identificat. Ca timp de vizitare, jumătate de oră este suficientă, așa că încercați, dacă nu ați fost, să mergeți spre finalul programului, poate nu pățiți ca noi!

A doua senzație a fost că biletul (15 lei adulți, 10 lei copii) este, ca de obicei, prea scump pentru ceea ce oferă… dar deja la Antipa ne-am „obișnuit”, de când cu expoziția de fluturi vii, să nu primim satisfacție pe măsura investiției. Însă, în această perioadă, mai este deschisă o expoziție temporară, „Culorile prind aripi”, și puteți beneficia de o ofertă cumulată, 20 lei preț întreg, 15 lei preț redus. La aceasta însă nu am fost, așa că nu o pot recomanda.

Revenind la păianjeni, ca să vă obișnuiți cu ideea, puteți accesa această pagină, a muzeului, destul de amuzantă, cu multe piciorușe mișcătoare. 🙂 . Am trecut peste dezamăgirea primelor trei acvarii, în care nu am văzut nimic, când au apărut primele tarantule colorate. Personal îmi plac păianjenii, cu cât sunt mai mari și mai pufoși, cu atât mi se par mai atrăgători. Nu visez la un astfel de acvariu, poate, cândva, la școală, dacă voi avea spațiu, să organizez un colț de natură pentru copii… Scorpionii în schimb nu-i voi suporta niciodată. Nu-mi plac, oricât ar fi ei de magnifici ca alcătuire și funcționare. Am văzut și celebra văduvă neagră, și e incredibil cum un păianjen atât de mic poate fi atât de periculos, mai ales că părea destul de „comun”. Cel mai puțin atrăgător mi s-a părut miriapodul. Nu știu de ce aveam senzația că sunt mai tolerabili, însă în realitate…

Una peste alta, din fiecare experiență învățăm câte ceva. Cum expoziția nu era foarte mare, am avut răbdare să și citim aproape despre fiecare vietate, în speranța că zăbovind lângă sticlă le vom trezi măcar curiozitatea. Nu s-a întâmplat deloc așa, din păcate.

Voi ați fost? cum vi s-a părut?

Regele a murit! Traiasca Regele!

Aşa cum ne-a obişnuit, Muzeul Naţional de Istorie a României ne pregăteşte surpriză după surpriză. Săptămâna aceasta îşi deschide porţile o nouă expoziţie, sub patronajul Ministerului Culturii, şi în colaborare cu Muzeul Naţional de Artă al României, Muzeul Naţional Peleş şi Muzeul Naţional Cotroceni.

AFIS_Regele-a-murit_Traiasca-Regele_MNIRoct2014

Prin intermediul acestei expoziţii, MNIR îşi propune să onoreze memoria primilor doi regi ai României, cu ocazia împlinirii unui secol de la încetarea din viaţă a regelui Carol I şi venirea la tronul României a regelui Ferdinand.
Carol I este, fără îndoială, cel mai mare dintre regii României. Realizările timpului său au fost atât de multe şi atât de profunde încât până şi simţul critic al celui mai exigent cercetător e condamnat să capituleze în faţa evidenţei: dacă românii şi România au avut vreodată un personaj providenţial în istoria lor, atunci acela a fost cu siguranţă Carol I-ul. Asumându-şi tronul României, l-a preluat ca domn al unei ţări umile şi l-a lăsat ca rege al unei ţări independente, mărite şi chiar temute (măcar de unii dintre vecinii ei). Aşa cum spunea Nicolae Iorga, Carol a trăit peste 70 de ani fără altă tovărăşie, fără altă comuniune de spirit decât a Datoriei. Zeul său pe pământ – şi ce zeu nobil, ce zeu teribil! – a fost aceasta. În afară de dânsa n-a cunoscut nimic. Din vremuri foarte vechi ca ale Romei n-a existat om care, în mijlocul vieţii, să se smulgă mai deplin din tot ce o alcătuieşte pentru a trăi cu ochii reci fixaţi la o singură stea care nu poate apune: Datoria Sa de Suveran!.
Prin comparaţie, domnia lui Ferdinand (13 ani) poate părea pusă în umbra de cea a lui Carol (48 de ani). Însă nu este deloc aşa. Pentru că domnia lui Ferdinand a fost plină de evenimente, de schimbări radicale, de zbucium şi trăiri cum rare sunt în istorie. O domnie care trece printr-un război european şi mondial, cu toate transformările în plan regional. Europa imperiilor lui 1914 devine Europa statelor naţionale din 1918. România Mică a lui 1914 devine România Mare a lui 1918. Iar regele Ferdinand a avut un rol decisiv în mersul înainte al ţării.  
Tematica expoziţiei este structurată pe mai multe capitole, prin care se doreşte realizarea unei imagini cât mai complete a vieţii şi activităţii celor doi monarhi.
Expoziţia debutează cu prezentarea descendenţei lui Carol şi Ferdinand (germană, franceză, portugheză: bunici, părinţi, fraţi şi surori) şi continuă cu Familia regală a României (Carol – Elisabeta, Ferdinand – Maria şi copiii lor).
Un capitol este dedicat simbolurilor regalităţii în perioada 1866 – 1927, unde sunt analizate: stema, imnul, drapelul (apariţia şi evoluţia acestora), dar şi Coroana de oţel, sigiliul regal sau ordinele apărute în timpul celor doi suverani.
O parte importantă a expoziţiei este rezervată celor mai semnificative evenimente ale istoriei noastre moderne, petrecute între anii 1866 – 1927: Constituţia din 1866, obţinerea Independenţei, proclamarea regatului, Expoziţia Naţională din 1906, Al Doilea Război Balcanic (în timpul lui Carol I), Primul Război Mondial, Marea Unire, Încoronarea de la Alba Iulia, Constituţia din 1923 (în timpul lui Ferdinand).
Un segment cu adevărat spectaculos al expoziţiei este cel dedicat recunoaşterii internaţionale, unde vom prezenta publicului o parte dintre ordinele străine primite de Carol şi Ferdinand, din întreaga lume (din Rusia şi Austro-Ungaria, până în Brazila şi Peru, din Suedia şi Olanda, până în Japonia şi Hawaii).
Pentru că domniile celor doi regi se suprapun cu formarea şi dezvoltarea statului modern, un loc important în cadrul expoziţiei îl ocupă modernizarea statului, sub toate aspectele sale (economie, cultură, educaţie, infrastructură), între anii 1866 – 1927.
Expoziţia are un capitol dedicat oamenilor regelui, respectiv principalilor colaboratori ai suveranilor, cu care aceştia au colaborat în calitatea lor de preşedinţi ai Consiliului de Miniştri şi se încheie cu prezentarea ultimului an al domniei regelui Carol şi primului an al domniei regelui Ferdinand.
Demersul expoziţional este susţinut de numeroase obiecte originale, provenite din colecţiile muzeelor implicate, dar şi de un foarte bogat material iconografic şi informativ.
Expoziţia Regele a murit! Trăiască Regele! va fi deschisă la MNIR în perioada 30 octombrie 2014 – 1 martie 2015 şi va putea fi vizitată de miercuri până duminică, în intervalul orar 09.00 – 17.00.
Pentru informaţii suplimentare, accesati http://www.mnir.ro

Vizita se va regăsi cu siguranţă pe orarul nostru de noiembrie, şi voi reveni şi cu imagini din cadrul expoziţiei. Sunt aproape sigură că va exista şi un volum dedicat expoziţiei, foarte interesant dacă ţin cont de datele de prezentare pe care vi le-am redat mai sus, prin amabilitatea departamentului de comunicare al muzeului.

Sper că v-am trezit curiozitatea, şi vom putea curând discuta impresii post-vizită.

Comorile Chinei – o expozitie exotica. Impresii

Expozitia Comorile Chinei

Cum să ratăm Comorile Chinei, expoziţia deschisă la Bucureşti, la sfârşitul lunii aprilie? Mi-am dorit enorm să merg încă de când am văzut primul comunicat. Copiii erau însă în vacanţă… i-am aşteptat şi pe ei, mai ales că Andrei nu era chiar neştiutor când veni vorba de armata de teracotă. Am avut grijă să înţeleagă de la început că nu vom vedea decât patru soldaţi şi un cal din totalitatea celor peste 7000 de piese care alcătuiesc uluitoarea descoperire arheologică din mausoleului Qui Shi Huang, din provincia Shaanxi. Trebuie menţionat că săpăturile sunt încă în desfăşurare, în expoziţie aflându-se una din piesele descoperite în 2010.

Aşadar ne-am pregătit ca de expediţie, ţinând cont de sfaturile şi recomandările pe care le-am inclus deja în primul articol dedicat expoziţiei. Le spusesem copiilor de controlul de la intrare, şi s-au amuzat copios observatorii de-acolo când au auzit-o pe Irisuca exclamând că aici e ca la aeroport!! Apa şi bagajele le-am lăsat la vestiar, am intrat lejer, doar cu aparatul foto, şi ne-am pregătit pentru o incursiune rapidă, cu salturi de mii de ani între diversele epoci ale istoriei Chinei.

Este greu să cuprinzi totuşi, într-o expoziţie atât de mică, mii de ani de istorie şi civilizaţie extraordinară. Piesele aduse sunt pur şi simplu repere de timp pe axa cronologică, pentru a încadra exponatele centrale – cei patru soldaţi de teracotă. Calul – aşa cum am aflat din detalii, era un cal de tracţiune, nu unul de cavalerie. Soldaţii – un arcaş, un vizitiu, un infanterist şi un general, ne-au uimit prin forţa detaliilor şi expresivitatea feţei. Probabil că, pictaţi, ar fi părut reali. Nicio imagine nu se compară cu impresia pe care o ai stând faţă în faţă cu aceşti martori ai trecutului.

Trecând în revistă celelalte exponate, am observat calitatea culorilor folosite, care au rezistat miilor de ani ce le-au acoperit. De asemenea, portelanul şi emailul, în culori uimitoare, au atras privirile Irisucăi. Vrea şi ea unele, exact la fel. Pe acelea dacă se poate. 🙂 Am ajuns mai repede decât ne-am fi aşteptat în epoca modernă… pentru a face apoi un salt în timp şi spaţiu, în zona carpato-danubiano-pontică, şi a vedea interacţiunile pe care acest spaţiu le-a avut cu lumea chineză, inclusiv prin lucrarea lui Nicolae Milescu Spatarul, Descrierea Chinei.

Cea mai amuzantă piesă din expoziţie a fost pentru copii „perna”. Erau de fapt două, a doua – mult mai mare, mai frumoasă, cu o poezie pictată, am uitat s-o fotografiez. De ce amuzantă…? Pentru că s-au gândit că probabil copiii chinezi din acea perioadă habar nu au ce distractivă este o bătaie cu perne… Legat strict de statuile de teracotă, le-au considerat mici. Înălţimea chinezilor în antichitate este de aprox. 1,70m, iar a cailor de 1,5m. Nu ştiu de ce, probabil se aşteptau să aibă de-a face cu nişte vikingi.

Nu am cuvinte pentru a descrie mai mult decât o vor face imaginile de mai jos. Am adăugat la fiecare poză câteva detalii, pentru a vă putea orienta în album. Lipsesc aproximativ 10-15 piese din expoziţie, farmecul special a distras atenţia de la partea de documentare ilustrată. Dacă imaginile se deschid separat, şi nu album cu detalii, reîncărcaţi complet pagina articolului, pentru a avea săgeţi de navigare sub imagini si a putea vedea textul.

Călătorie plăcută!

Preluarea imaginilor folosite în acest articol nu este permisă. Multumesc pentru înţelegere.

Fluturi tropicali – expozițtie de fluturi vii la muzeul Antipa

Am aflat săptămâna trecută despre expoziţia de fluturi tropicali de la Antipa, şi am aşteptat cu nerăbdare să treacă zilele libere de sărbători să putem merge să vedem şi noi micile minuni zburătoare.

537

Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa” declară deschis „sezonul estival” cultural, dezvăluind publicului primele evenimente pregătite pentru vara acestui an. Începând cu 1 Mai, vizitatorii sunt aşteptaţi să viziteze expoziţia temporară „Fluturi tropicali vii”, organizată în colaborare cu „Casa Fluturilor” şi Societatea de geografie Vulticulus.

Vizitatorii vor avea posibilitatea de a vedea peste 30 de specii de fluturi exotici, zburând liber, în sera special amenajată în grădina Muzeului „Antipa”, dar pot avea şi ocazia de a fi martori la „naşterea” unui fluture care-şi părăseşte învelişul de nimfă. În expoziţie, insectele vii sunt prezentate şi prin texte de informare cu privire la denumirea speciei, ţările de origine, preferinţele biologice şi ecologice etc.

Căutate cu atenţie, în expoziţia de fluturi exotici vii, vor putea fi descoperite pontele (ouăle), larvele şi adulţii speciilor prezentate. Publicul se poate bucura de frumuseţea şi graţia acestor insecte în intervalul 1 mai – 31 iulie, 2013, perioadă în care expoziţia va rămâne deschisă în grădina Muzeului „Antipa”.

Preţurile biletelor sunt de 10 ron/copil/student şi 12 ron/adult/pensionar.

Acesta e comunicatul oficial, de pe site-ul muzeului Antipa. Este şi ceea ce le-am povestit copiilor înainte de expoziţie, pentru a-i convinge să mergem. Prima impresie a fost de milioane, cum am intrat în sera improvizată, zburau în jurul nostru fluturi cu aripi mari, de vreo 10x10cm, de un albastru minunat. M-am simţit eu precum Clara, când Heidi i-a deschis în cameră coşul cu fluturi… Apoi am început să-i căutăm. Am găsit destui. Cei mari erau uşor de observat, mai greu a fost până i-am dibuit pe cei mici… şi, oricât am încercat, nu am reuşit să găsim toate speciile prezentate pe panouri. Andrei îşi dorea mult să vadă fluturele zebră, îl ştia dintr-un joc, dar nu era… Apoi am vrut să aprofundăm, să vedem crisalidele… ei bine, nu poţi vedea cum se naşte un fluture. Prima, pentru că nu există omizi, expoziţia este alimentată la 1-2 săptămâni cu pupe din care ies fluturii, şi, dacă ai noroc să fii în expoziţie atunci… vezi pe viu miracolul, care durează de la câteva minute la câteva ore, în funcţie de specie. Altfel te mulţumeşti cu pupele expuse dincolo de sticlă. De asemenea, nu te aştepta să poţi citi despre fluturi, căci în afara denumirii ştiinţifice, o mică hartă cu habitatul natural şi variantele în funcţie de sex, nu veţi găsi altceva.

Sera este mică, îmi e greu să văd acolo o clasa cu 30 de copii, şi mai ales mi-e teamă ca fluturii nu ar avea mari şanse în asemenea aglomeraţie. Prima, pentru că zburau şi se aşezau pe jos, puteai călca uşor pe ei dacă nu erai atent. Apoi… pentru că copiii cu greu se abţineau să nu-i atingă, şi numai adulţii conştiincioşi le aminteau de câte ori întindeau mânuţele…

Alt sfat, dacă doriţi să mergeţi: nu intraţi direct în curtea din spate, la seră, căci biletele se vând doar în faţă. Nu vă gândiţi că muzeul are aparat modern pentru bilete, unde le poţi plăti cu cardul, căci cele pentru expoziţie se vând clasic, la recepţie, cu cash.

Noi am bifat o experienţă interesantă, nu poţi toată ziua să vezi fluturi atât de mari zburând în jurul tău. Problema este însă gustul uşor amar al dezamăgirii că ne-am aşteptat să vedem mult mai mult, mai multe, şi mai mulţi decât am văzut deja, iar pentru jumătatea de oră în care nu prea am avut ce face, preţul este un pic cam piperat.

Vă las în compania pozelor, sper, suficient de reuşite, iar dacă doriţi să citiţi despre fluturi, aici.

X-periment, un experiment pentru Bucuresti

Nu-mi era străin conceptul pe care expoziţia „Xperiment”, organizată de Parentime şi ASUR, l-a adus în Băneasa Shopping City zilele acesta; am încercat, la o scară muuult mai mare acest lucru în „ La Cité des sciences „, acum vreo doi ani. Dar am fost mai mult decât bucuroasă când am văzut că se mişcă lucrurile şi pe la noi. Normal, ar fi mult de muncă pe această direcţie, şi probabil numai un proiect al ministerului ar putea pune pe picioare o asemenea structură de învăţare. Dar, cine ştie? Nu cred însă că voi vedea prea curând o astfel de iniţiativă venind din mediul privat…

Să revenim la Xperiment. Expoziţia nu este mare, cca 150mp, situată în incinta cinematografului din Băneasa Shopping City. Cum intraţi, pe dreapta, în sala Imagika, din Gran Cinema Digiplex. Ca timp de vizitare, cu tot cu joacă, se duce spre 45 minute, dacă le mai şi explicaţi copiilor un pic ce se întamplă acolo. Eu am stat un sfert de oră cu ei, apoi au început să se joace singuri. Principii de bază ale fizicii sunt descoperite prin încercări – interacţiune de câmpuri magnetice, electromagneţi, unde sonore, forţa centrifugă, vase comunicante, curenţi de aer, densităţi de lichide… Am făcut tot posibilul de a trezi amintiri din cutiuţe demult închise, fizica din clasele primare… frumoasă (exceptând partea de mecanică). Ce mi-a părut rău e că pe optică nu au avut nimic în expoziţie. Ar fi fost foarte interesant ceva cu oglinzi, filtre colorate, fascicole de lumină.

I-am întrebat pe copii ce le-a plăcut. Canalele au trecut pe primul loc. Andrei spunea că era ca în Veneţia. Un canal din 8 piese, drepte, cu ecluze, în pantă sau curbe, pentru a pune în mişcare o moară de apă. Iris a fost încantată de cele cu apă – mai ales de „fântână”, şi de cele aer, oraşul vânturilor, căci a început să-l aranjeze ea cum i se părea mai „frumos”. Mai lipseau ceva păpouşi şi maşinuţe. Ca nu avea nimic de-a face cu acei curenţi de aer nu prea conta, dar blocurile erau aliniate frumos 🙂

În expoziţie mai găsiţi:

  • Canale
  • Tun cu aer
  • Jet de aer
  • Bile şi bule
  • Gaura neagră
  • Creează o fântână
  • Oraşul bătut de vânt
  • Aripa zburătoare
  • Roata giroscopică
  • Roata antigravitaţională
  • Câmpuri magnetice
  • Pendul magnetic
  • Cursa roţilor
  • Sticle vârtej
  • Liftul electromagnetic.

Detalii despre fiecare găsiţi în pagina de prezentare a expoziţiei.

Vă voi lăsa în compania imaginilor noastre, nu înainte de a vă spune cu ce s-au lăudat copiii după expoziţie, la şcoală: cu pixurile promo primite de la DaVinci Learning, pe sistem de roll-up, indicând orele în diferite capitale. Andrei cel puţin a convins numai cu pixul jumătate din clasă să meargă la expoziţie. Sper ca cei de la Da Vinci să aiba provizii :). De asemenea, părinţilor care vizitează expoziţia în weekend, Parentime le oferă gratuit, fără tragere la sorţi, un curs de playful parenting, un curs de interacţiune cu copiii prin joc.

Şi să nu uit, vizitarea în grupuri se face cu programare, iar cadrele didactice primesc şi adeverinţă de participare. Mai multe detalii despre programări găsiţi aici.

Expozitie de toamna

Avem parte de o toamna frumoasă, cel puţin zilele acestea. S-a văzut şi în lucrările copiilor, căci nu rareori soarele zâmbeşte şi e plin de flori…

O expoziţie minunată de tablouri de toamnă:

Peisaj de toamnaPeisaj de toamnaPeisaj de toamnaPeisaj de toamnaPeisaj de toamnaPeisaj de toamnaPeisaj de toamnaPeisaj de toamnaPeisaj de toamnaPeisaj de toamnaPeisaj de toamnaPeisaj de toamnaPeisaj de toamnaPeisaj de toamnaPeisaj de toamnaPeisaj de toamnaPeisaj de toamna

Nici săptămâna aceasta nu ne vom plictisi. Desenăm, şi nu oricum. Folosim ca sursă de inspiraţie poeziile învăţate la grădiniţă sau la şcoală. Concursul care începe astăzi beneficiază şi de premii, oferite de Editura Paralela 45, fiecare constând dintr-o lucrare din colecţia Poveşti şi legende europene şi o lucrare din colecţia Hai să învăţăm.

Povesti si legende europene Povesti si legende europene Povesti si legende europene
Povesti si legende europene Povesti si legende europene

Mai multe detalii pe pagina dedicată probei acestei săptămâni.

 

Expozitie de rechini si piranha la Delfinariul Constanta

Poate că viziţa la delfinariul din Constanţa nu ar fi fost la fel de interesantă fără expoziţiile deschise în cadrul parcului marin. Ca tot călătorul care pleacă la drum, am ajuns acolo cu noaptea în cap, a se citi că pe la 8 şi jumătate parcam la poartă. E drept că ne-am sculat devreme, dar măcar nu am mers pe autostradă cu soarele în ochi. Şi, în plus, nu am mai căutat disperaţi un loc de parcare inexistent. Căci, între noi fie vorba, la ce bun sa construieşti parcări lângă obiectivele turistice? Mai bine mai târziu decât niciodată, anul acesta s-au apucat de construit, au tăiat trotuarul, şi chiar că nu mai ai unde parca până nu vor termina.

Dar, cine se scoala de dimineaţă prinde unul dintre cele 4 spaţii (nu locuri!) de parcare de lângă poartă…

Aşadar, aterizăm în parc. Mâncăm, căci plecasem devreme de-acasă. Apoi începem să ne învârtim prin parc. Planetariul nu era de copii aşa mici, dar erau deschise două expoziţii. Una cu şerpi şi reptile, dar mai vizitasem unele asemănătoare, şi cealaltă – cu rechini şi piranha. Am ales-o pe cea de-a doua. Preţul biletelor: 14 lei adulţii, 7 lei copiii. Prima impresie – jalnică. Noroc că ne-am revenit repede. Normal, dacă prima sală amenajată semăna a muzeu, cu diferite specii de rechin împăiate. Am recunoscut rechinul ciocan, şi am aflat că are ochii telescopici, poate privi în toate direcţiile.

Expozitie de rechini vii

Ne-au plăcut şi steluţele de mare, dar copiii au rămas cu ochii la peştele balon.

Expozitie de rechini vii

Am trecut apoi la zona destinată rechinilor. Maxilare de diferite mărimi, dinţi, îţi cam dădeau fiori. Unul, destul de mare, te lăsa să vezi şi cum cresc din interiorul maxilarului rândurile suplimentare de dinţi. Expoziţia era completată cu un costum de scafandru şi o cuşcă pentru studiul sub apă al rechinilor. Hmmm… mie sincer barele alea de oţel nu mi se părau prea sigure în faţa unor fălci înfometate.

Expozitie de rechini vii

Spre deliciul copiilor, trei pinguini se bălăceau într-o piscină. Doi puşi pe şotii îşi luau avânt şi plonjau. Unul era foarte mofturos, căci tocmai îşi schimba penele. Cel mofturos nu accepta nici orice peştişor, trebuia să fie mic, şi întorcea capul cum nu-i convenea dimensiunea, spre bucuria celorlalţi doi, care abia aşteptau. Atos, Rosso şi Gialo ne-au umplut timpul până la spectacol.

Expozitie de rechini vii

Am trecut apoi la rechini… spre dezamăgirea copiiilor, nu-l aveau pe Marele Alb. Bazinele erau amenajate în vagoane de tir, aşa că nici "bestiile" nu aveau mai mult de un metru jumătate-doi. Chiar dacă nu erau la fel de periculoşi, te priveau cu ochi reci. Noroc că unul a stat locului, şi-am reuşit să fac o poză, că ceilalţi erau extrem de agitaţi. Într-un colţ era amenajat un spaţiu… cu avertisment: interzis copiilor, cardiacilor, femeilor gravide… normal că piticii taman acolo voiau să intre. Am intrat eu în schimb, căci tati nu a vrut. Nu era nici gravid, nici cardiac, dar are oroare de sânge. Era o expoziţie cu poze realizate în urma atacurilor rechinilor. Nu pot să spun că nu mi-a dat fiori. Pe un ecran rulau filmuleţe cu atacuri înregistrate, şi un tânăr atacat povestea experienţa. Reuşise să scape introducându-i degetele în ochi, deşi fusese prins de mijloc. După câteva luni de spitalizare, a început să meargă, şi câţiva ani a ucis rechinii din răzbunare. Acum era membru activ într-o organizaţie de protecţie a speciilor de rechin pe cale de dispariţie. Dar ce am văzut pe-acolo m-a făcut să mă simt în culise la "Fălci", aşa că am ieşit şi le-am confirmat iezilor că acolo clar nu e de copii…

Expozitie de rechini vii

Am trecut la piranha. Am aflat că nu toate speciile sunt atât de periculoase, doar trei pot primi eticheta sumbră a speciei, celelalte fiind chiar utile pe post de sanitari ai apelor. În schimb n-am avut parte de un spectacol de hrănire, deşi unii dintre ei dădeau semne de agitaţie, cum că le-ar fi foame. Dacă nu erau hrăniţi, în 24h începeau să-i atace pe ceilalţi. Alţii pluteau nemişcati, numai buni de poză. Copiii au hotărât că nu mai stăm la peştii "ăştia urâţi" şi am ieşit la topoganele din faţa delfinariului, unde am stat până la începerea spectacolului.

Expozitie de rechini vii